Am fot obișnuiți în vremea copilăriei, dar și mai târziu ca adulți, să marcăm ziua de 1 Iunie ca Ziua Universală Copilului, o zi care s-a impus destul de repede în memoria tuturor, spre deosebire de alte asemenea zile internaționale. Este și cazul Zilei Internaționale a Părinților, care are ca dată tot 1 Iunie.
1 Iunie, Ziua Copilului
Pe 14 decembrie 1954, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 836 pentru a proclama o Zi Universală a Copilului. Pornind de la convingerea că o atenție deosebită trebuie acordată copiilor, generația de mâine, și de la ideea că principiile și obiectivele Cartei Națiunilor Unite pot fi mai bine realizate dacă ele sunt împărtășite și dacă ele inspiră copiii din întreaga lume, Adunarea Generală a ONU a recomandat ca, începând cu 1956, în toate țările să fie instituită o Zi Universală a Copilului, pentru ca ea să fie marcată „ca o zi a fraternității și înțelegerii între copiii de pretutindeni, a activităților dedicate promovării idealurilor și obiectivelor Cartei și bunăstării copiilor din toată lumea, pentru întărirea și lărgirea eforturilor pe care Națiunile Unite le fac în favoarea copiilor din întreaga lume”. Pentru aceasta, Rezoluția recomanda guvernelor statelor membre să instituie o astfel de zi, la orice dată considerau acestea de cuviință, deci nu neapărat 1 iunie, așa cum este în România. De altfel, ziua de 1 iunie a fost aleasă și a rămas așa pentru acele state foste comuniste, inclusiv Federația Rusă. Alte țări marchează această zi la alte date, foarte multe pe 20 noiembrie, când a fost adoptată Declarația Drepturilor Copilului, în 1959, și Convenția asupra Drepturilor Copilului, în 1989.
1 Iunie, Ziua Părinților
Surpriza acum vine. Puțină lume știe sau știa (incluzându-mă aici și pe mine) că pe data de 1 iunie este și Ziua Internațională a Părinților. Este adevărat că nici nu aveam de unde să știm mai devreme, dat fiind faptul că aceasta nu are o tradiție îndelungată. Pe 17 septembrie 2012, aceeași Adunare Generală a ONU adoptat Rezoluția 66/292, proclamând ziua de 1 iunie ca Zi Globală a Părinților din întreaga lume, pentru a le aduce un omagiu acestora. Documentul invită statele membre să marcheze această zi împreună cu societatea civilă, implicând cât mai mulți tineri și copii.
Reafirmarea valorilor familiei
Decizia este una cât se poate de oportună și salutară. Într-o vreme a ofensivei stângiste agresive, a încercărilor de destructurare a familiei, reafirmarea rolului părinților, mamă și tată, rezervarea unei zile internaționale pentru aceștia, sunt gesturi al unei normalități a conștiinței umane de care ne îndepărtăm periculos. Astfel, ONU subliniază faptul că părinții de orice religie, cultură sau naționalitate, din orice colț al lumii, sunt primii și cei mai importanți „furnizori” de educație și afectivitate pentru copiii lor, pregătindu-i pentru o viață împlinită și fericită. Părinții sunt ancorele familiei și, într-un sens mai larg, fundația comunității și societății în care trăim.
Decizia Adunării Generale a ONU s-a întemeiat pe recunoașterea rolului fundamental pe care tatăl și mama îl au în viața copiilor lor, dar și pe conștientizarea unor pericole la care aceștia sunt expuși în societatea contemporană, a unor circumstanțe socio-economice care îi împiedică să își îndeplinească datoria pe care o au.
În mod tradițional, în cele mai multe comunități, tați au fost cei care ofereau educație morală și disciplinară copiilor lor, pe lângă sarcina de a asigura traiul familiei. În zilele noastre, în multe țări, se accentuează rolul taților de co-părinte, însemnând o implicare mai substanțială în dimensiunea emoțională a dezvoltării copiilor, în creșterea lor de zi cu zi.
Totuși, există numeroase provocări cărora tații și societatea în ansamblul ei, trebuie să le facă față. Foarte mulți bărbați se află în dificultate când vine vorba să își asume responsabilitățile de tată, de cele mai multe ori cu consecințe devastatoare pentru familii și, inevitabil, pentru întreaga societate. Mulți tați se fac vinovați de violență domestică și chiar abuzuri sexuale, provocând răni, în primul rând emoționale, de nevindecat. Alții își abandonează total familiile, lăsându-le fără nici un sprijin. La nivel internațional, migrația îi condamnă pe foarte mulți tați la separație de propria familie.
Toate aceste provocări evidențiază nevoia de a reafirma figura tatălui în cadrul familiei.
Mamele, de cealaltă parte, au un rol, critic în cadrul familiei. Relația mamă-copil este vitală pentru dezvoltarea firească și sănătoasă a acestuia din urmă. Mamele nu mai oferă doar afecțiune copiilor lor, dar asigură și mijloace materiale pentru familiilor lor. Și, totuși, mamele trebuie să facă față unor provocări majore, cu adevărat amenințătoare.
Nașterea, care ar trebui să fie prilej de bucurie, continuă să fie un risc major pentru sănătatea multor femei din țările subdezvoltate. O femei dintr-o astfel de țară este supusă unui risc de 300 de ori mai mare de a muri la naștere sau de a suferi complicații legate de sarcină, în comparație cu o femeie dintr-o țară dezvoltată. Violența împotriva femeilor, multe dintre ele femei, rămâne una dintre cele mai oribile încălcări ale drepturilor omului din timpurile noastre. Ea are consecințe extrem, punând în pericol viața femeilor, amenințând familiile și comunitățile și afectând structura societății. Accesul la educație este o altă problemă majoră. Beneficiile educației pentru femei și tinere fete sunt incontestabile nu numai pentru familii individuale, dar pentru o țară ca întreg, valorificând potențialul feminin în eforturile de dezvoltare. Statisticile arată, de asemenea, că mamele cu pregătire școlară sunt mult mai hotărâte să își trimită copiii la școală, ceea ce arată că beneficiile educației transcend generațiile.
Acestea sunt rațiunile pentru care ONU a decis să dedice ziua de 1 Iunie părinților, pentru a reafirma rolul tatălui și al mamei, al familiei pentru sănătatea și normalitatea generațiilor următoare. Desigur, pentru copii ar exista dezavantajul că în această zi vor trebui să le cumpere un cadou părinților.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
