25% dintre carburanţii consumaţi în România provin din petrol kazah rafinat şi prelucrat la Petromidia Năvodari. Dincolo de petrol şi benzină, cel mai important partener energetic al României a traversat recent una dintre cele mai spectaculoase revoluţii din Asia Centrală.
La 20 februarie 2019, preşedintele Republicii Kazahstan, Nursultan Nazarbaev, a semnat decretul cu privire la noua versiune a limbii de stat pe baza grafiei latine. Tranziţia iniţiată va dura 7 ani, din 2021 va începe eliberarea actelor cu înscrisuri pe baza grafiei latine, iar din 2024 prevederea se va extinde asupra întregului flux de documente interne.
La trei săptămâni după această decizie, Nursultan Nazarbaev, conducător al Kazahstanului vreme de trei decenii, s-a retras de la conducerea statului. Demisia anunţată la 19 martie 2019 a fost urmată de rebotezarea noii capitale a statului, din Astana în NurSultan, şi de desemnarea lui Kasîm Jomart Tokaev, fost secretar general adjunct al ONU, în funcţia de preşedinte al Kazahstanului până la alegerile prezidenţiale din 2020.
Cum poate un alfabet să îngroape influenţa Rusiei în Asia Centrală?
Kazahstan este cea mai întinsă, cea mai populată şi cea mai bogată republică fostă sovietică din Asia Centrală.
Bazată pe resurse imense de petrol şi uraniu, statul şi-a proclamat independenţa în decembrie 1991, când URSS trăgea să moară şi trăia ultimele sale zile. Aflat între cei apropiaţi lui Mihail Gorbaciov, apoi ai preşedintelui Federaţiei Ruse, Boris Elţân, Nursultan Nazarbaev a evitat, în cele trei decenii, o alianţă explicită cu Moscova. A căutat să găsească, şi a reuşit, legături foarte bune cu SUA şi cu celălalt mare vecin, RP Chineză. Ca soluţie pentru anularea trecutului imperial sovietic, în urmă cu două decenii, Nazarbaev a decis mutarea capitalei kazahe din oraşul Alma Ata în deşert, la Astana. Astăzi, această nouă capitală a ţării rivalizează cu cele mai moderne oraşe ale lumii în ceea ce priveşte arhitectura şi infrastructura.
Iar eliminarea trecutului imperial rus nu s-a oprit doar la mutarea capitalei.
Kazaha este o limbă a grupului turcic şi a fost scrisă cu litere arabe din secolul al XI-lea şi până în 1927, când ţara era parte a URSS. După instalarea puterii sovietice la Alma Ata, pentru distrugerea moştenirii istorice şi a Islamului, Kremlinul a instituit, până în 1940, obligativitatea scrierii cu caractere latine. Din 1941, kazaha s-a scris, apoi, vreme de aproape opt decenii, cu caractere chirilice, fiind asimilată limbilor slave şi apropiate de rusă. După 1991, deşi kazaha a devenit limba oficială a noului stat, limba rusă a rămas cea mai frecventată în dialoguri şi corespondenţă: aproape 85% dintre cei 20 de milioane de locuitori declară că scriu şi vorbesc fluent în limba rusă.
Alte câteva state vorbitoare de limbi turcice, şi care au fost parte a URSS până în 1991, folosesc alfabetul latin: Azerbaidjan, Turkmenistan şi Uzbekistan. Practic, din acest moment, Asia Centrală nu mai foloseşte alfabetul chirilic, o ruptură decisivă faţă de moştenirea imperială rusă şi sovietică.
După ce preşedintele Nazarbaev a semnat decizia, ministrul Culturii de la Astana, Aristanbek Muhamediuli, a anunţat că toată lumea a acceptat programul oficial de trecere la alfabetul latin până în 2025. „Nu este uşor”, a relatat oficialul kazah pentru cotidianul rusesc „Novaia Gazeta”. În paginile acestuia, oficiali şi specialişti ruşi au încercat să convingă că „traducerea limbii kazahe în alfabetul latin pare a nu fi adecvată” Cu toate acestea, aproape toată lumea la Astana şi în afara ţării vede altceva: Kazahstanul a spus definitiv adio „lumii ruse” în care a trăit aproape un secol şi jumătate.
Nursultan Nazarbaev a simţit nevoia să trimită şi un mesaj în momentul acestui pas, dar nu prin intermediul mass-media ruseşti ci al postului naţional de radio din Turcia. „Nicio ţară din lume – a declarat fostul lider kazah – nu a discutat vreodată la fel de mult ca şi noi noul său alfabet cu poporul său. Ne încurajează faptul că tinerii sprijină acest proces.” Părăsirea celor 42 de litere chirilice, a asigurat el, nu va afecta în nici un fel nici relaţia cu Rusia, nici comunitatea de ruşi sau vorbitoare de rusă din Kazahstan, adică peste 25% din totalul locuitorilor ţării.
Oficiosul guvernamental kazah în limba engleză „The Astana Times” sublinia într-una dintre analizele sale, tipărite acum un an, că schimbarea alfabetului are la bază atât pragmatismul vremurilor moderne dar, mai ales, o realitate. De pildă, scria unul dintre editorialişti, Alberto Turkstra, tinerii din Kazahstan folosesc pe scară largă smartphone-uri: or, cele 42 de litere chirilice împiedică, de-a dreptul, o comunicare uşoară. În plus, mai bine de 70% dintre kazahi utilizează, oricum, în mod uzual, alfabetul latin în scriere şi comunicare electronică. Aproape toţi tinerii kazahi vorbesc o limbă străină cu alfabet latin: engleză, germană, franceză.
Nu vă temeţi, transmite autoritatea centrală de la Astana: o dată introdus oficial alfabetul latin, interesul investitorilor străini faţă de Kazahstan va creşte. Şi, în definitiv, limba rusă oricum nu mai este ceea ce era acum câteva decenii în Asia Centrală. Sau, aşa cum declara presei elveţiene Kobei Husaim, directorul Institutului de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a Kazahstanului, „în cea mai mare parte, natura fonetică a limbii kazahe nu se regăseşte în alfabetul chirilic.”
Desigur, nu este vorba aici doar despre fonetică. Acelaşi oficial academic insista şi asupra faptului că alfabetul chirilic a fost impus din exterior, din motive ideologice.
Ce înseamnă pentru Rusia să citească limba kazahă cu litere latine?
Este una dintre cele mai mari pierderi geopolitice ale Federaţiei Ruse din ultima vreme, alături de independenţa Bisericii Ortodoxe Ucrainene, proclamată recent. Influenţa economică şi politică rusească în Kazahstan oricum a scăzut constant după 1991 dar comunitatea rusofonă de aici (şi ea în reducere în cele trei decenii) şi apelul la moştenirea lingvistică rusă ajutau Moscova să menţină un relativ control asupra evoluţiilor regionale şi mai ales într-o ţară extrem de bogată. Poate cea mai stabilă şi mai bogată ţară din fostul imperiu sovietic, cu excepţia celor trei republici baltice.
Înainte de trecerea oficială la alfabetul latin şi de demisia preşedintelui Nursultan Nazarbaev, în presa kazahă a fost publicat un amplu interviu cu un fost demnitar de rang înalt, Bulat Sultanov, care a condus vreme îndelungată un Institut de Studii Strategice de pe lângă Preşedinţia Republicii. Kazahstanul – a explicat Bulat Sultanov – are o politică externă multi-vectorială, cu Rusia pe primul plan, urmată în plan secund de China, apoi de republicile din Asia Centrală, de statele din Uniunea Europeană şi de SUA.
Pare liniştitoare pentru Kremlin declaraţia de mai sus dar datele statistice arată limpede că SUA au devenit cel mai important investitor străin în Kazahstan. În urma întâlnirii din 16 ianuarie 2018 de la Casa Albă, dintre preşedinţii Donald Trump şi Nursultan Nazarbaev, între cele două părţi s-au mai semnat contracte care depăşesc 7 miliarde dolari. Mai mult decât atât, pe peluza Casei Albe, la conferinţa de presă, intempestivul preşedinte american a asigurat pe oaspetele său că în Kazahstan nu va fi permis un scenariu asemănător celui din Ucraina, atâta vreme cât există premisa ca importanta comunitate rusă din Nordul ţării să dorească secesiunea.
Organizarea Expoziţiei Universale din 2017 la Astana dar, mai ales, găzduirea negocierilor de pace privind situaţia din Siria, desfăşurate sub egida Consiliului de Securitate al ONU, au pus Kazahstanul pe harta geopolitică importantă a lumii în ultimii ani. Transformarea nu vizează doar influenţa în regiune şi prezervarea unui echilibru în relaţiile cu Rusia, SUA şi RP Chineză. În acelaşi timp, dovadă a influenţei tot mai mari în regiune, Kazahstanul a reuşit negocierea şi încheierea Convenţiei privind statutul juridic al Mării Caspice. Documentul a fost semnat la Aktau (un oraş kazah pe malul acestei mări), în august 2018, de către preşedinţii tuturor statelor riverane: Federaţia Rusă, Kazahstan, Turkmenistan, Azerbaidjan şi Iran.
Este vorba, în fapt, despre apariţia şi evoluţia unei moderne identităţi naţionale kazahe, diferite de cultura islamică de până la instaurarea puterii sovietice (în anii 1920) şi de puternica dominaţie culturală şi lingvistică rusă (din ultimul secol). Introducerea alfabetului latin în limba kazahă va modela rapid o conştiinţă naţională şi o identitate care vor fi diferite de acelea de până acum. În primul rând, rupte de Rusia.
Şi, desigur, va impulsiona modernizarea, ruptă de trecutul imperial rus şi de prezentele ameninţări islamiste din Asia şi din întreaga lume.
Deja, de mai mult timp, agenţia naţională de presă kazahă Kazinform publică ştirile în alfabetul latin pentru a putea fi citite şi de importantele comunităţi aflate în afara ţării, în special în RP Chineză, Mongolia şi Iran, state care nu folosesc literele chirilice.
Această transformare are şi un cost: 300 de milioane dolari. Atât a estimat cheltuielile trecerii la alfabetul latin Centrul de Studii Strategice al Universităţii Politehnice din Zurich. Bugetul acesta este, însă, un aspect secundar la care privesc autorităţile kazahe.
Kazahstanul a reprezentat în ultimele două decenii un pilon extrem de important al securităţii regionale şi un partener stabil şi strategic atât al politicilor Moscovei, cât şi ale Beijingului şi Washingtonului. O interpretare în cheie nouă a politicilor lui Nicolae Ceauşescu din anii 1965-1975, al cărui admirator Nursultan Nazarbaev este.
În 2014, la Astana, preşedinţii Federaţiei Ruse, Belarusului şi Kazahstanului au pus bazele unei Uniuni Economice Eurasiatice, care ar fi trebuit să rivalizeze, cel mai probabil, cu Uniunea Europeană. La acel moment, Kremlinul anunţa că „apariţia Uniunii Economice Eurasiatice va permite un nivel ridicat de integrare. Cele trei ţări îşi asumă obligaţii de garantare a circulaţiei libere a mărfurilor, serviciilor, capitalului, forţei de muncă, precum şi de creare a unor politici comune în domeniile energiei, industriei, agriculturii şi transporturilor”. A fost înfiinţată chiar şi o companie comună de transport feroviar, cu rute directe spre China, pe care se transportă o parte însemnată din exporturile kazahe, care însumează 100 de miliarde dolari anual. La mai puţin de cinci ani de la acest început, însă, rezultatele Uniunii Eurasiatice se lasă aşteptate. Niciunul dintre obiectivele fundamentale nu a fost atins şi este limpede că unele state, Kazahstanul în primul rând, nu vizează deloc reducerea nivelului relaţiilor cu Uniunea Europeană şi SUA.
Dimpotrivă.
Kazahstanul este o ţară foarte bogată în resurse, care aspiră la o dezvoltare instituţională modernă şi conectată principalilor decidenţi mondiali. Un Fond Suveran de Investiţii, Samruk Kazina, derulează aproape 100 miliarde dolari, fiind prezent în cele mai mari şi mai profitabile companii şi domenii: KazMunaiGaz (petrol), Kazatoprom (uraniu), Air Astana (aviaţie civilă), transport feroviar, poştă.
Deşi la Sarî Şagan, în deşertul kazah, există cel mai important poligon rus de testare a sistemelor de rachete balistice, autorităţile de la Astana mizează pe o relaţie economică strânsă cu RP Chineză. Când preşedintele Nursultan Nazarbaev a fost în vizită oficială la Beijing, în septembrie 2018, a revenit cu 51 de acorduri semnate, în valoare de 26 miliarde dolari, cele mai multe în domeniile energiei şi industriei auto. Prima vizită în străinătate a preşedintelui Kasîm Jomart Tokaev a fost la Moscova, la 3 aprilie, unde a vorbit despre relaţii „exemplare” între Rusia şi Kazahstan. Una dintre cele mai apropiate de Kremlin publicaţii ruseşti, „Moskovski Komsomoleţ”, scria că în momentul de faţă este dificil să îţi imaginezi un proiect internaţional prin care SUA ar putea rivaliza în Kazahstan cu principalii actori regionali, Rusia şi China.
Nu fiţi aşa de încrezători, însă, în ceea ce mai poate decide Rusia în Kazahstan.
Cele 31 de litere ale alfabetului latin, introduse oficial în Kazahstan la sfârşitul lunii februarie, reprezintă continuarea evadării decisive din lumea rusă în care ţara s-a aflat vreme de un secol şi jumătate. De fapt, cu acest pas, despărţirea de moştenirea rusă şi sovietică pare definitivă, tot aşa cum, la începutul anilor 1920, Turcia şi-a luat adio de la Imperiul Otoman.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
