Ce urmează în Venezuela? Sfârșitul socialismului sau al revoluției liberale?

     În timp ce atenția noastră este îndreptată către criza politică din nordul Mării Negre, continentul sud american este cutremurat de o serie de proteste trecute deja de stadiul incipient. La ora actuală, Venezuela se confruntă cu un număr crescut de morți și răniți. Protestele „pașnice” au cunoscut reprimări violente din partea guvernului condus de către Nicolas Maduro. Cele mai recente date aduc în atenția noastră 28 de morți, în jur de 300  răniți și zeci de încarcerări.

     Studenții protestatari au ieșit în stradă pe 12 februarie pentru a-și exprima nemulțumirea față de prăbușirea iminentă a sistemului economic venezuelean. În prezent, în Venezuela se înregistrează o inflație de 65,2%, clasată conform acestui criteriu în topul țărilor din America Latină și printre primele din lume. De asemenea, este considerată o țară cu sistem de securitate lamentabil pentru cetățenii săi. Venezuelenii sunt obsedați în ceea ce privește securitatea. Conform „Foreign Affairs“, în orice sondaj național, aceștia plasează securitatea personală și crimele violente ca preocupări de top. Statisticile Biroului de Securitate Diplomatică a Statelor Unite, în 2010, a numit Caracas drept cea mai „mortală” capitală din lume, având cea mai înaltă rată a criminalității de pe mapamond, cu o medie de o crimă înregistrată pe oră. În 2013, statisticile oficiale au urcat la 11.000 morți, însă conform ONG-urilor, acestea au trecut peste 20.000. Majoritatea crimelor au loc în cartierele mai sărace, cu decalaj economic și educațional însemnat. Atât Hugo Chavez, cât și Nicolas Maduro, „moștenitorul” său, au motivat infracțiunile prin răspândirea capitalistă, însă cei 15 ani de guvernare socialistă chavistă ar fi trebuit să aducă îmbunătățiri considerabile situației deplorabile de insecuritate. Astfel încât, „moștenirea” primită de Maduro nu e tocmai încrustată cu diamante.

     O altă problemă cu care se confruntă populația venezueleană de câțiva ani este cea a deficitelor produselor imediat necesare precum făină, ulei, unt, zahăr. Această penurie de produse a atins o cotă de 30% în magazine conform infobae.com. Din cauza importului li-mitat și a cererii mari a populației au de suferit atât brutăriile, restaurantele, cât și frigiderele personale. De asemenea, redacțiile se confruntă cu lipsă de hârtie, ce au avut drept consecință închiderea unor centre media. Lipsește până și hârtia igienică.

Actorii internaţionali nu sunt preocupați doar de cum vor evolua acțiunile protestatarilor, mai degrabă de ce cale urmează să adopte președintele țării. Până acum, acesta a luat nişte decizii alarmante, contrare cu principiile libertății și democrației ce pretinde că promovează. Conform Reuters, Ban Ki Moon (Secretarul general ONU) și Papa Francisc l-au atenționat în mai multe rânduri pe Maduro să adopte acțiunile necesare pentru a înceta represaliile din Caracas. În Scuarul Sf. Petru, Papa Francisc a contestat decizia guvernului venezuelean de a interzice protestele stradale.

     La scurt timp după ce a luat naștere valul de proteste, Nicolas Maduro a interzis difuzarea postului TV de știri columbian NTN24, motivând că cel din urmă răspândește informații eronate legate de manifestațiile stradale. Aceștia însă, în pofida amenințărilor din partea președintelui venezuelean, au găsit metode alternative prin care să promoveze știrile.

     NTN24 nu a fost singurul post TV victimă a deciziilor iraționale adoptate de către Maduro. Cei de la CNN Español au primit și ei avertizări asupra materialelor difuzate.

     Maduro nu poate ține sub control masele de manifestanți, într-un an de guvernare după moartea lui Chavez nereușind să câștige nici suportul,  nici măcar încrederea cetățenilor țării pe care o conduce. Așadar, Maduro a crezut că poate călca pe urmele predecesorului său, însă, date fiind evenimentele recente, fie nu posedă calitățile necesare să manevreze ațele de marionetă, fie populația nu mai este „manevrabilă”. Cu toate acestea, nu pare prea îngrijorat de evoluția protestelor stradale, până la urmă, ce sunt 21 de morți într-o lună, pe lângă cei 10.000 anual. „Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică” – după cum susținea Stalin. Desigur, nu am ajuns să vorbim de moartea a mi-lioane de oameni în Venezuela, (deși pe toată durata guvernării lui Chavez au fost înregistrate în jur de 200.000 asasinate), însă principiul emoțional rămâne același.

     La 18 februarie a avut loc arestarea lui Leopoldo López, liderul opoziției, care, după o perioadă de ascunzătoare şi un discurs sentimental, s-a predat de bunăvoie forțelor de ordine. Liderul opoziției este acuzat de crimă și instigarea protestelor.

     Protestele împotriva noii guvernări nu au contenit nici măcar în săptămâna carnavalului, nici în ziua comemorării morții lui Hugo Chavez. Pe 5 martie s-a făcut un an de la moartea fostului lider venezuelean, răpus de cancer. Printre invitații manifestațiilor de comemorare de la Caracas îi amintim pe președinții Cubei (Raul Castro), Nicaragua (Daniel Ortega) și Bolivia (Evo Morales).

     Mai multe țări din America de Sud au decis să își prezinte omagiile celui care a pus Venezuela pe picioare și au organizat manifestații de comemorare pentru Hugo Chavez. Asemenea evenimente au fost pregătite la Buenos Aires și  Bogota.

     Miercuri, 12 martie a fost convocată o ședință între cele 12 state membre ale Uniunii Naționale Sud-Americane la Santiago, Chile. Scopul acestei întruniri a fost găsirea unei soluții pentru ieșirea din situația critică actuală de pe străzile din Caracas și asigurarea păcii. La Santiago s-a decis acompanierea președintelui Venezuelei la negocierea cu opozanții regimului și a rămas stabilit că aceasta va avea loc cel târziu în prima săptămână a lunii aprilie. Cert este că deși au fost prezenți reprezentați din toate statele membre, nu a fost nici unul care să reprezinte opoziția. Astfel se ridică semne de întrebare asupra obiectivității negociatorilor. Anterior, Nicolas Maduro a fost abordat de către Jose Mujica, președintele Uruguayului, să medieze o negociere cu protestatarii. Ministrul pentru Afaceri Externe al Venezuelei, Elias Jaua, a declarat că guvernul nu va accepta implicarea unei forțe externe în medierea crizei naționale dar a mulțumit președintelui pentru ofertă. Se pare că s-au răzgândit.

     Acum ne rămâne să urmărim ce direcție vor adopta protestatarii din Caracas: vor accepta negocieri cu actualul președinte sau vor urma exemplul manifestanților ucraineni și  nu vor renunța până nu vor obține înlăturarea guvernului.

     Hugo Chavez a stat în fruntea Venezuelei din 1999 până la moartea sa (5 martie, 2013). Liderul socialist tindea să guverneze până în 2049, când urma să împlinească 95 de ani , dar a fost răpus de cancer în 2013. De la începutul carierei sale politice, au existat păreri controversate în ceea ce-l privește. Hugo Chavez, socialist convins, a luptat împotriva capitalismului. Contrar așteptărilor altor actori internaționali, economia venezueleană a început să prospere. Desigur, un mare rol l-a avut faptul că Venezuela este unul dintre cele mai bogate state în petrol și gaze din America de Sud. „Revoluția Bolivariană”, după numele lui Simon Bolivar (eliberatorul Americii Latine), a constat dintr-o serie de reforme sociale în industrie și educație. Hugo Chavez și-a dedicat o mare parte a mandatului politic împlinirii acesteia. În 1999, când a intrat în funcția de președinte, a preluat o țară sufocată de criză economică, dar a reușit să redreseze situația. Cu toate acestea, nu a putut fi diminuat decalajul dintre săraci și bogați și rata criminalității nu a putut fi scăzută. Aceste probleme nu au dispărut după moartea sa, iar acum sunt cauza unor proteste violente împotriva actualului președinte, Nicolas Maduro.