Unul dintre cele mai traduse romane ale lui Jókai Mór, scriitorul reprezentativ al literaturii maghiare din secolul al XIX-lea, se numeşte „Omul de aur” iar acţiunea sa se petrece pe o insulă dunăreană, cel mai probabil de mult dispăruta Ada-Kaleh. Au existat, ca în orice poveste romantică, personaje bune şi rele iar, în momentele dificile, a apărut mesianic un salvator al comunităţii.
Când nimeni nu mai spera în ieşirea din izolarea internaţională a Ungariei, prim ministrul Benjamin Netanyahu a sosit pentru o vizită oficială lungă la Budapesta. Prima a unui şef de guvern israelian după 1989. Atunci, Ytzhak Shamir a venit pe malul Dunării pentru a semna reluarea relaţiilor diplomatice bilaterale, întrerupte în 1967, după ce Israelul a introdus, între frontierele sale, Ierusalimul de Est şi Cisiordania, după un război cu vecinii arabi. Sfârşitul Războiului Rece era perioada de glorie a statelor din aşa-numitul „grup de la Vişegrad” (Cehoslovacia – apoi, din 1993, Cehia şi Slovacia -, Ungaria şi Polonia), când acestea erau un model de urmat pentru toţi foştii locuitori ai lagărului totalitarist comunist. Motivaţiile simbolice ale acestor două vizite în Ungaria – o ţară cu un istoric antisemit viguros – ţin mai degrabă, poate, de faptul că Budapesta este locul natal al lui Theodor Herzl, părintele politic al sionismului modern, precursorul Statului Israel de astăzi.
Astăzi, Ungaria şi colegele ei de grup fac parte din tabăra nefrecventabilă a Uniunii Europene şi li se aduc dure acuzaţii de autoritarism politic, încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi chiar de derapaje grave de la politicile instituţionale de la Bruxelles. Din 2010, de când Viktor Orban conduce guvernele de la Budapesta, Ungaria a devenit, încet dar sigur, cea mai izolată ţară a blocului comunitar continental şi cu relaţii reci în cadrul NATO, inclusiv cu aliatul strategic SUA. Prim ministrul Viktor Orban a sperat ca alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al S.U.A. să îl ajute, mai ales că susţinerea în timpul campaniei electorale a fost evidentă şi destul de stridentă. La începutul anului, şeful guvernului ungar a fost primul lider din Europa Centrală şi de Sud Est care a vorbit, telefonic, cu noul lider american. Nu doar că locatarul Casei Albe nu a ales să mulţumească pentru sprijin dar Washingtonul a stabilit că priorităţile sale regionale sunt România şi Polonia iar relaţiile cu Ungaria sunt irelevante. O lovitură fără precedent, după prăbuşirea regimului comunist, dată politicii externe ungare.
Cu uşile închise la Bruxelles şi fără vreo şansă de a pătrunde în Casa Albă, cine ar fi putut încerca să spargă izolarea Ungariei? Nimeni altul decât „omul de aur”: Benjamin Netanyahu, prim ministrul Israelului.
„Jerusalem Post” scrie că prietenia politică dintre cei doi şefi de guverne este veche: la mijlocul anilor 2000, când era în opoziţie, Viktor Orban a vizitat Israelul, fără a fi reuşit să convingă vreun lider politic să îl susţină. Doar Benjamin Netanyahu, şi atunci prim ministru, i-a acordat atenţie. Acum, şeful guvernului ungar încearcă să obţină legitimitate şi respect din partea Uniunii Europene folosind imaginea omologului israelian. O operaţiune destul de delicată şi, dacă ai răbdare să analizezi, sortită din start eşecului. Dar Viktor Orban nu mai are timp: în 2018 sunt programate alegeri parlamentare iar FIDESZ, formaţiunea de dreapta pe care o conduce, este atacată serios de partenerii de coaliţie şi de alte formaţiuni radicale pentru „conciliatorismul” afişat faţă de Uniunea Europeană, pe de o parte, şi de încălcarea democraţiei şi de antisemitism dinspre aproape toate capitalele continentului.
Benjamin Netanyahu a punctat enorm prin vizita lui la Budapesta. În primul rând a cerut, iar Viktor Orban a acceptat, ca nivelul comerţului bilateral să treacă peste bariera celor 500 de milioane de dolari anual. În al doilea rând, Israelul s-a oferit să devină principalul furnizor de gaz natural al Ungariei, ceea ce ar anula, practic, orice relaţie strategică dintre Budapesta şi Moscova. Totodată, mai bine de 100 de firme ungare s-au angajat într-o colaborare viitoare cu industriile israeliene din domeniile farmaceutic, high tech şi al utilajelor agricole.
În acelaşi timp, în plan politic, aşa cum sublinia şi agenţia ungară oficială de presă, M.T.I., Israelul are nevoie de aliaţi în eforturile de a se opune criticilor arabe şi palestiniene în cadrul forumurilor şi organizaţiilor internaţionale. Ungaria, aşa cum a declarat public Netanyahu, este în prima linie a frontului statelor care luptă împotriva „delegitimării” Israelului de drepturile sale fundamentale. Iar Polonia, de la începutul acestui an, a devenit membru nepermanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. Republica Cehă, la rândul ei, are un prim ministru, Bohuslav Sobotka, care vizitează des Israelul: în 2014 guvernul de la Praga a reînnoit şi extins parteneriatul strategic bilateral. Este evident interesul israelian pentru cele patru state central-europene şi intenţia de a le transforma în prietene de nădejde în spaţiul comunităţii internaţionale. Nu degeaba prim ministrul israelian declara, pentru „Financial Times”, că „Ungaria este aliata Israelului” iar, în replică, ministrul ungar de Externe, Péter Szijártó, menţiona în plus că „Ungaria şi Israel sunt aliaţi politici şi economici”. Benjamin Netanyahu aşteaptă de la Viktor Orban şi de la omologii lor din Cehia, Slovacia şi Ungaria o condamnare explicită a politicilor palestiniene şi arabe de boicotare a Israelului şi, la fel de important, o susţinere internaţională a recunoaşterii Ierusalimului drept capitală a statului.
În completarea vizitei oficiale în Ungaria, la 19 iulie şeful guvernului israelian a avut o întâlnire cu uşile închise cu cei patru şefi de guverne din cele mai izolate state din Uniunea Europeană: Viktor Orban (Ungaria), Beata Szydło (Polonia), Bohuslav Sobotka (Cehia) şi Robert Fico (Slovacia). Numitorul comun al declaraţiilor publice, pe fondul unei fotografii în care cei cinci zâmbesc, e adevărat, dar nu cum te-ai fi aşteptat, este bogat relatat de cel mai important cotidian din Israel, „Haaretz”: Uniunea Europeană. Benjamin Netanyahu a acuzat instituţia de la Bruxelles că tratează ţara lui mai rău decât o fac Rusia, China, India sau chiar Autoritatea Palestiniană de la Ramallah. „Uniunea Europeană – a declarat Netanyahu la Budapesta – este singura organizaţie internaţională care condiţionează relaţiile cu Israel în schimbul de tehnologie, punându-i condiţii politice. Nimeni nu mai face aşa ceva”. „Uniunea Europeană – s-a plâns şi gazda, Viktor Orban – pune condiţii şi statelor din interiorul ei”. Exact în timpul colocviului în cinci, de la Bruxelles sosea un ultimatum adresat guvernului de la Varşovia în legătură cu măsurile de reformare a justiţiei, prin care judecătorii Tribunalului Constituţional să fie desemnaţi de deputaţii din Sejm. Prin urmare, apelul lui Netanyahu ca Israelul să fie sprijinit în Europa, prin lobby, de către cele patru state, este aproape lipsit de substanţă: creditul de care se bucură Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia este la cel mai mic nivel din ultima jumătate de secol.
Aşa numitul „grup de la Vişegrad” este, în momentul de faţă, irelevant nu doar în interiorul Uniunii Europene dar şi în ceea ce priveşte relaţiile strategice cu S.U.A. (cu excepţia Poloniei, desigur). Atitudinea guvernelor de la Praga, Bratislava, Varşovia şi Budapesta faţă de politicile de imigraţie ale Bruxelles-ului, intenţiile protecţioniste şi etnocentriste ale statelor care, acum un sfert de secol, erau un model de dezvoltare socială şi instituţională au construit o solidă reacţie de răspuns, constând în izolarea lor în comunitatea internaţională. În afară de acest lucru, nici politicile externe ale celor patru nu sunt concordante: Polonia este una dintre cele mai rusofobe puteri europene în vreme ce Cehia şi Slovacia mai degrabă ar accepta reluarea raporturilor normale cu Kremlinul. Defazarea „grupului de la Vişegrad” faţă de restul lumii face fără obiect declaraţia tăioasă a lui Benjamin Netanyahu, din interiorul somptuoasei clădiri a Parlamentului de la Budapesta, adresată liderilor Uniunii Europene: „Nu mai atacaţi Israelul! Sprijiniţi-l!”
Benjamin Netanyahu a sosit la Budapesta într-un context în care se înteţesc acuzaţiile de antisemitism şi extremism la adresa guvernului lui Viktor Orban. Declaraţia recentă a şefului guvernului ungar potrivit căreia amiralul Miklós Horthy (regent al Ungariei între 1920- 1944) ar fi fost „un strălucit om de stat” a provocat rumoare, deziluzie şi proteste.
Miklós Horthy şi guvernele interbelice ale Ungariei au introdus unele dintre cele mai represive legi antisemite din Europa şi au militat împotriva regimurilor democratice, după traumele istorice şi naţionale ale sfârşitului Primului Război Mondial. Mai ales în 1944 – 1945, peste jumătate de milion de evrei din Ungaria au fost trimişi în lagăre şi ucişi. În mijlocul acestui scandal provocat de o revalorizare cel puţin curioasă a şefului statului din perioada interbelică, ministrul de Externe Péter Szijártó a precizat că este vorba despre „transgresiuni istorice” iar omologul său israelian, Emmanuel Nahson, a transmis că această explicaţie „este suficientă”. Reacţiile comunităţii evreieşti din Ungaria, însumând în jur de 100.000 de suflete, au continuat să fie extrem de acide, mai ales după ce, în seara de 19 iulie, Benjamin Netanyahu a ales să participe la slujba din sinagoga de pe strada Doháry, una dintre cele mai frumoase şi mai mari din Europa. András Heisler, conducătorul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Ungaria, a condamnat ferm atitudinea publică a lui Netanyahu: „comunitatea evreiască din Ungaria a simţit că a fost lăsată de izbelişte. Avem uneori conflicte serioase cu guvernul Ungariei privind politicile de comemorare şi perspectivele istorice”.
Viktor Orban a simţit nevoia să nuanţeze extrem de mult interpretarea sa istorică, riscând o despărţire politică definitivă de aliaţii de guvernare, în speranţa unor beneficii majore aduse de vizita lui Netanyahu. În al Doilea Război Mondial, a declarat prim ministrul de la Budapesta, Ungaria „a ales să colaboreze cu naziştii”, înfăptuind „un mare păcat” pe care încearcă, în prezent, să şi-l absolve. „Vom avea toleranţă zero faţă de antisemitism”, a mai promis cel mai izolat lider al Uniunii Europene. Iar răspunsul oaspetelui său a fost pe măsură: „Ungaria şi Israel sunt conştiente de trecut dar preferă să privească spre viitor”.
Dacă săptămânalul politic german „Der Spiegel” consemna, în editorialul său din 11 iulie, că ura faţă de George Soros şi organizaţiile lui nonguvernamentale au semnat alianţa dintre Viktor Orban şi Benjamin Netanyahu, cotidianul „Jerusalem Post” avansa, la rândul lui, o altă provocare: vizita şefului guvernului israelian îi oferă omologului ungar un fel de certificat de ieşire din sfera acuzaţiilor de antisemitism, politician de extremă dreapta şi antidemocratic. În alegerile parlamentare în 2018 Viktor Orban are nevoie de aliaţi puternici.
Partenerii de la Vişegrad nu au vreun cuvânt de spus, acum, la Bruxelles iar, cu excepţia Poloniei, au pierdut şi posibilitatea de a intra, ca oaspeţi, la Casa Albă. Israelul a obţinut, în schimb, un sprijin important în susţinerea proiectelor sale majore diplomatice internaţionale de la cele patru ţări central europene. La rândul lui, longevivul stăpân al politicii de la Ierusalim, într-o foarte bună prietenie cu magnatul imobiliar de la Casa Albă, nu va risca noul avantaj geopolitic însemnat stabilit pentru Israel de Donald Trump într-o investiţie cam riscantă în afacerile interne de la Budapesta, Praga, Bratislava şi Varşovia.
Va reuşi Benjamin Netanyahu să scoată Ungaria din cea mai profundă izolare internaţională pe care o cunoaşte de la înfrângerea Revoluţiei din 1956? Aproape sigur, nu.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
