Fără să mi se întâmple prea des, am, uneori, senzația, poate chiar certitudinea, că sunt depășit de vremuri, de timpul în care trăiesc; nu mai am capacitatea de a percepe corect temperatura spiritului public și mă simt plasat în exteriorul tendințelor generale ce caracterizează societatea în ansamblul ei. Normalitatea zilelor
noastre mi se pare strâmbă și atunci mă refugiez în „anormalitatea” timpurilor trecute.
Recunosc, pe de altă parte, că încerc și voluptatea acestei în-străinări, a acestei incompatibilități organice cu cotidianul, care îmi amintește de asumarea îndemnului Sfântului Apostol Pavel de a nu ne potrivi cu acest veac, ci de a deosebi „ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12:2).
Sunt câteva momente în timpul anului când puseurile mele de neadaptat sunt mai îndreptățite, mai vizibile și, bineînțeles, mai violente. Este cazul importului de către români a nopții de Halloween (mi-ar fi imposibil să o numesc sărbătoare). Se pare că sunt structural incapabil de a înțelege pentru ce avem nevoie de Halloween, cui îi folosește, ce se celebrează în această noapte (sau se comemorează?! sau se aniver-sează?!), în sfârșit, de la ce tradiții, practici ancestrale, obiceiuri românești se revendică un asemenea moment.
Poate că la o primă vedere, în mod clar superficială și dezinteresată, preluarea mecanică a Halloween-ului nu comportă niciun pericol. Se poate argumenta că este doar un bun și nevinovat prilej de relaș și destindere socială, o oportunitate pentru unii întreprinzători privați, un moment de amuzament și bucurie ludică pentru copii. Chiar de ar fi doar acestea și tot nu aș înțelege pentru ce avem nevoie de Ha-lloween.
Însă, dincolo de tot acest înveliș, care poate fi seducător pentru unii, implicațiile pentru sănătatea grupului social mi se par exclusiv nocive. Nu sunt atât indignat, cât sunt îndu-rerat să văd cum, deopotrivă, cei aflați la vârsta maturității, cât și cei tineri îmbrățișează inconștient, ba chiar cu entuziasm, apologia întunericului, propovăduiesc crima pentru amuzament, fac propagandă violenței oarbe și cer să curgă sânge.
Sunt revoltat, în schimb, când văd că televiziunile – cu o inconștiență pentru mine, unul, inexplicabilă și de neacceptat – devin agenți ai aceluiași mesaj violent și însângerat. Sunt indignat că în școlile românești, elevi de toate vârstele sunt implicați în activități extrașcolare dedicate Halloween-ului, organizate cu un entuziasm și un aplomb care ar fi mai potrivite pentru alte momente. Care este rolul educativ și efectul pedagogic al costumării în draci? Ce scop formativ urmărește afișarea unui topor însângerat? Elevele care se costumează în vrăjitoare vor îmbrățișa o carieră în magie neagră? Aș fi dispus să fac rămășag că acei profesori care organizează aceste activități de Ha-lloween sunt și cei mai vocali când se pune problema de a avea revendicări salariale. Or, pentru un asemenea „serviciu” adus societății, nu sunt dispus să plătesc. Desigur, la fel de vinovați sunt și părinții prea ignoranți, prea nepăsători, prea lași în a se opune unor asemenea practici.
Într-un alt plan al problemei, mă întreb dacă este vreo legătură între tradiția puternică a Halloween-ului în Statele Unite și numărul mare de atacuri armate, având ca autori chiar elevi, din școlile americane? Poate nu se poate face o conexiune directă, însă, este o certitudine faptul că nivelul violenței crește în preajma acestei zile. Rata crimelor și a violurilor este mai mare, crește consumul de alcool și droguri, accidentele sunt mai grave. De pildă, zilele acestea, poliția din Aurora (Colorado), a sporit numărul patrulelor stradale pentru a preveni răpiri de copii, după ce, în cursul săptămâni, un bărbat a încercat să răpească o fetiță de 8 ani chiar din dormitorul acesteia. De asemenea, poliția rutieră din Nashville (Te-nnessee) este pregătită pentru a se confrunta cu o creștere a accidentelor rutiere cărora le cad victime copiii în perioada Halloween-ului.
Poate mai mult decât aceste măsuri, este relevant un studiu rea-lizat de James Alan Fox, profesor de criminologie la Northeastern University din Boston, studiu care arată că nivelul criminalității (omucideri, violuri, jafuri, agresiuni) a crescut semnificativ în preajma zilei de 31 octombrie. Adunând date din zona Boston, pentru anii 2006-2009, el a concluzionat că în noaptea de Halloween rata criminalității este cu 50% mai ridicată decât în oricare altă noapte de peste an.
Acestea fiind faptele, sunt curios să aflu ce sărbători ale dragostei, ale solidarității, ale luminii au fost importate și sunt marcate cum se cuvine în școli sau oriunde în altă parte? Niciuna. Ziua îndrăgostiților nu este decât o isterie consumeristă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
