Pe lângă dimensiunile politică, geopolitică, de securitate sau umanitară a crizei din Ucraina, evenimentele tumultoase ale ultimelor săptămâni au produs valuri, deloc neglijabile sau lipsite de semnificații, și în sânul Bisericii Ortodoxe din Ucraina, care a trebuit, chiar în cele mai tensionate momente, să gestioneze schimbarea Întâistătătorului ei.
De altfel, violențele și victimele de la Kiev și din restul țării, starea de profundă dezbinare națională, pericolul escaladării nu i-au lăsat indiferenți pe reprezentanții Bi-sericii. Imaginile cu cei trei călugări de la Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Lavra Pecerska) așezați între taberele de combatanți, purtând icoane și o cruce și cântând Troparul Învierii, au făcut înconjurul lumii. Deși li s-a cerut să se alăture protestatarilor, ei s-au rugat și au îndemnat la pace și stoparea violenței. La un alt nivel, cel mai înalt, Patriarhul Chiril al Moscovei și al întregii Rusii și-a arătat îngrijorarea în legătură cu evenimentele de la Kiev, „locul nașterii unei mărețe civilizații ortodoxe, care a unit popoarele Sfintei Rusii”. În același timp, Sanctitatea Sa a dorit să le mulțumească „acelor reprezentanți ai episcopatului și clerului ucrainean, care (…) și-au găsit în sine puteri să cheme în mod consecvent părțile beligerante la pace și iubirea de frați; celor care stau cu fermitate pentru dreptul ucrainenilor de a viețui în concordanță cu propria credință și evlavie, pentru păstrarea valorilor de ordin moral și religios, tradiționale pentru Ucraina”. În finalul comunicatului din 21 februarie, se arăta că întreaga Biserică se roagă „pentru odihna fraților și surorilor decedați, pentru tămăduirea răniților și bolnavilor, pentru împăcarea inimilor încrâncenate, pentru curmarea răzmerițelor și tulburărilor în Ucraina”. Dar de aici înainte, politica a intrat și în Biserică.
Asaltul asupra Lavrei Pecerska și Mănăstirii Poceaev
Prima cauză a îngrijorărilor are legătură cu Marea Lavră Pecerska (înființată în secolul XI, Mănăstirea este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din lume, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO) și Mănăstirea Poceaev, care, în zilele de 24 și 25 februarie, au fost înconjurate, unii spun chiar asediate de sute de protestatari de pe Maidan. Două zile la rând, zeci de autocare și mașini, sute de protestatari, înarmați cu bâte și scuturi, s-au îndreptat către Mănăstirea Pecerska fie pentru a o proteja, după spusele unora, fie pentru a o lua sub stăpânire, potrivit altora. Intențiile unora dintre aceștia au un substrat clar politic. Ei ar fi vrut să ocupe Mănăstirea pentru a o supune așa-numitei Patriarhii a Kievului condusă de patriarhul Filaret, fost mitropolit al Patriarhie Moscovei. Însă, istoria acestui mi-tropolit Filaret este tulbure. În 1990 a candidat pentru scaunul patriarhal al Moscovei, pierzând în fața lui Alexei al II-lea. În urma eșecului și din motive politice, Filaret a ieșit de sub jurisdicția Patriarhie Moscovei, înființând așa-numita Patriarhie a Kievului, nerecunoscută, însă, de majoritatea Bisericilor Ortodoxe Autocefale.
Pe de altă parte însă, mitropolitul nerecunoscut Filaret este un adept deschis al direcției proeuropene, condamnând ferm, până la anatemă, politica președintelui Ianukovici. De aceea, sprijinul politic de care se bucură este foarte mare, mai ales în rândul protestatarilor de pe Maidan, dar având printre simpatizanți și pe unii tineri ierarhi din sânul Mitropoliei Kievului, supusă canonic Patriarhie de la Moscova.
În această situație tensionată, potențial primejdioasă, călugării de la Mănăstirea Pecerska au fost filmați, pe 25 februarie, incendiind mai multe documente din arhivă. Chiar dacă site-ul oficial al Lavrei a anunțat că este vorba despre distrugerea unor deșeuri de la tipografie, filmulețele postate pe internet au dat naștere multor speculații și interpretări.
Schimbarea Mitropolitului Kievului
A doua sursă de tensiune și îngrijorare a fost cea a înlocuirii, de urgență, pe 24 februarie, a mitropolitului Kievului și al întregii Ucraine. Fostul Mitropolit, Vladimir, cel care condusese Biserica Ortodoxă din Ucraina vreme de mai bine de două decenii, nu și-a mai putut exercita funcția din cauza stării de sănătate, fiind internat în spital. Astfel, membrii după ce s-au convins de gravitatea stării de sănătate a lui Vladimir și au luat act de situație, au procedat la desemnarea unui succesor. În urma unei ședințe ad-hoc a Sfântului Sinod, s-a decis, prin vot secret, ca noul Mitropolit al Kievului să fie Mitropolitul Onufrie, anterior al Cernăuțiului și Bucovinei, vorbitor de limbă română. Mutarea nu este lipsită de semnificație, în condițiile în care Biserica Ortodoxă Ucraineană are statut de autonomie în cadrul Patriarhie Moscovei, putându-și hirotoni proprii episcopi. De altfel, Patriarhul Chiril a avut deja o convorbire telefonică cu noul ales Întâistătător ucrainean, asi-gurându-l de rugăciunile și susținerea sa.
Dar situația politică fiind așa de tulbure în Ucraina, comentariile și interpretările nu au întârziat să apară. În primul rând, felul în care s-au derulat evenimentele lasă impresia de improvizație, de provizorat, de decizie luată sub imperiul realităților și vremii de război. Alegerea s-a făcut în cadrul unei ședințe a Sinodului neanunțată, astfel încât, nu se știe câți dintre cei 76 de membri ai forului au putut fi prezenți, fiind nevoiți să parcurgă distanțe mari și știut fiind faptul că multe orașe au fost blocate. Pe de altă parte, comunicatul dat de Patriarhia Moscovei, cum că a avut loc o convorbire telefonică între Chiril și Onufrie, ar arăta tot caracterul neoficial al schimbării, ca și cum ea
s-ar fi realizat numai prin telefon.
Există și alte semen de întrebare. Despre boala bătrânului Mitropolit Vladimir se știa de ceva vreme,deci de ce schimbarea s-a făcut tocmai acum când Kievul era în flăcări și când o armată de preoți și credincioși era adunată în fața lavrei Pecerska pentru a o apăra de demonstranții care anunțau că vor trece toate sfințeniile Ucrainei sub Mitropolitul Filaret, capul Patriarhie nerecunoscute a Kievului?
Lucrurile se complică și mai mult dacă luăm în calcul și numele unui alt pretendent la catedra mitropolitană a Kievului, este vorba de Mitropolitul Antonie de Borispol, favoritul casei Ianukovici. El este perceput ca o umbră a fostului președinte, însoțindu-l pe acesta în toate pelerinajele electorale și fiind declarat duhovnic prezidențial. Potrivit presei ucrainene, Mitropolitul Antonie și-a pregătit foarte minuțios accederea la catedra Kievului și a folosit toate pârghiile pe care regimul i le-a oferit pentru a determina și chiar obliga factorii de decizie să îi fie favorabili. Un singur lucru nu a luat în calcul, anume persoana contracandidatului său, mitropolitul Onufrie. Acesta se bucură de o faimă și o autoritate aproape le-gendare; este văzut ca un ascet, merge des la Sfântul Munte Athos, și nu este implicat în scandaluri. Dar cel mai mare atu a fost altul: nu este rus; Mitropolitul Onufrie vorbește liber ucraineană și românește și se pare că aceasta a cântărit mai mult.
În rest, schimbarea fulgerătoare de mitropolit al Kievului trebuie văzută și în cheia situației de război pe care Kievul și Moscova îl poartă atât pe tărâm politic, cât și bi-sericesc. Rămâne de văzut dacă unitatea canonică a Patriarhie Moscovei se va păstra în condițiile în care și unitatea teritorială a Ucrainei este pusă în discuție.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
