Care sunt mecanismele de atragere a fondurilor de coeziune „la firul ierbii”, care sunt piedicile și de ce există discrepanțe atât de mari între județele țării? Marian Bănică gestionează proiectele cu fonduri europene în cadrul Consiliului Județean Constanța și explică pentru PressHub.ro și Info Sud-Est care sunt problemele interne în calea unei absorbții mai bune a banilor europeni și de ce se mișcă atât de greu instituțiile când vine vorba de atragerea acestor bani în România.
Ca angajat în cadrul departamentului de fonduri europene, apoi ca șef al Serviciului Promovare Proiecte Europene din CJ Constanța, Bănică și echipa sa au semnat, în perioada 2016-2018, șapte contracte de finanțare, în valoare totală de 46 de milioane de euro, și are în lucru alte zece proiecte care pot aduce în Constanța încă 50 de milioane de euro în exercițiul financiar 2014-2020.
Bănică s-a angajat în anul 2008 în cadrul Direcției Generale de Proiecte (DGP) din Consiliul Județean Constanța, iar din 2016 este șeful Serviciului Promovare Proiecte Europene din cadrul DGP.
Principalele piedici identificate de Marian Bănică în calea absorbției mai bune a banilor europeni:
- Suntem superficiali când pregătim proiectele și le negociem cu Europa sau când stabilim regulile locale de accesare a fondurilor europene;
- În multe cazuri, avizatorii nu analizează cu celeritate și profesionalism solicitările, nici nu verifică dacă ghidurile de finanțare au lacune în interpretare;
- Alteori se schimbă regulile jocului chiar în timpul evaluării proiectelor depuse de beneficiari;
- Schimbarea legislației în domeniul achizițiilor publice în timpul procesului de absorbție duce la imposibilitatea implementării proiectelor mature;
- Deseori nu există o pregătire serioasă a celor care manageriază fonduri europene. Așa apar teama de asumare a proiectului și „frica de semnătură”.
De unde vine birocrația?
„Un oficial european a deblocat în zece minute un «nu se poate» rostogolit tradițional de partea românească. Noi suntem «marile bătăi de cap» în accesarea fondurilor europene”
Poate principalul argument fluturat de scepticii fondurilor europene este cel al birocrației excesive. Cine este de vină? Unde-i birocrația mai mare – la noi sau la Bruxelles? Cine ne pune mai multe piedici, ai noștri sau ai lor? Marian Bănică spune că tot noi suntem „marile noastre bătăi de cap”:
„Am întâlnit oficiali europeni responsabili cu problematica fondurilor europene și am constatat deschidere și dorință reală de eliminare a barierelor și alibiurilor birocratice. Am asistat la intervenția unui responsabil european care a deblocat un «nu se poate» rostogolit tradițional de partea română, oferind pe acea speță posibilitatea ca obținerea avizelor să nu reprezinte o condiție obligatorie la depunerea proiectelor – așa cum era specificat prin ghidul de finanțare, ci la etapa de precontractare. Cu acel prilej, oficialul european a rezolvat o problema sistemică birocratică în zece minute de la aflarea ei, chestiune ce trebuia negociată de partea română încă înainte de lansarea programului de finanțare, astfel încât să nu se ajungă la întrebarea «de ce nu sunt proiecte valabile dacă au fost anterior solicitate fonduri la Bruxelles pentru respectivele nevoi». Momentan, noi suntem sursa principalelor noastre vulnerabilități și bătăi de cap. Suntem superficiali când pregătim nevoile, când le negociem cu Europa, când stabilim regulile locale de accesare și, bineînțeles, când le utilizăm.”
Marian Bănică susține că, în cele mai multe dintre situații, probleme de sistem i-au făcut să se simtă de parcă se luptă cu morile de vânt:
„E vital să beneficiezi de sprijin intern și intrainstituțional. Degeaba ai un departament specializat în atragerea fondurilor europene pe care îl antrenezi, îl motivezi corespunzător, ai conducere instituțională favorabilă realizării proiectelor europene, dacă nu există sprijin în reglementarea la timp a situațiilor juridice aferente obiectivelor propuse la finanțare, temele de proiect propuse nu primesc o susținere tehnică corespunzătoare încă din faza incipientă sau procedurile de achiziție publică durează nejustificat de mult în comparație cu cele ale celorlalți participanți în cadrul apelurilor competitive. Nu contează pregătirea proiectelor dacă avizatorii, în mod nejustificat, nu analizează cu celeritate și profesionalism solicitările, dacă ghidurile de finanțare au lacune în interpretare sau și mai grav, finanțatorul schimbă regulile în perioada de evaluare. Au existat numeroase ocazii când a apărut sentimentul unei lupte cu morile de vânt din cauza numeroaselor probleme de sistem, aspecte semnalate public de curând inclusiv de către Corina Crețu.”
Marian Bănică a dat un exemplu de episod stupid:
„Fără a nominaliza, de-a lungul timpului ne-am lovit de situații incredibile cu avize/acorduri sau chiar certificate de urbanism elaborate greșit din punct de vedere tehnic sau solicitări de clarificări exprimate nejustificat. Nu poți, de exemplu, să fii profesionist și, după ce te constitui în comisie de specialitate o dată pe lună, pentru a aviza, soliciți la nivelul documentației fază Studiu de Fezabilitate/DALI elemente ce vizează detalii de execuție proprii fazei Proiectului Tehnic pe care tot tu, în calitate de avizator, îl vei evalua în perioada următoare. În acest sens, analizezi timp de o lună de zile, apoi soliciți completări absurde și mai amâni pronunțarea încă o lună, apoi soliciți alte completări diferite față de primele solicitări pe care nu le-ai remarcat la prima analiză, dar care mai amână încă o lună evaluarea și, în final, transmiți avizul, eventual greșit întocmit după alte două luni. La fel, nu contează dacă s-a reușit pregătirea unui proiect, dacă ulterior, în unele cazuri chiar după primirea notelor de evaluare, sunt schimbate condițiile de eligibilitate.”
Managerii de proiect și personalul calificat
„Nu există o pregătire serioasă a celor care manageriază fonduri europene. De-aici și teama de asumare a proiectului, frica de semnătură”
Marian Bănică a explicat și de ce instituțiile românești locale sau centrale nu reușesc să acceseze fonduri europene la capacitate maximă și de ce România se află pe ultimele locuri în UE. Pe scurt: mulți funcționari care gestionează fonduri europene nu sunt pregătiți pe măsură. Și asta în ciuda faptului că, în ultimii ani, milioane de euro au fost cheltuite în tot felul de proiecte dedicate formării profesionale și specializărilor acestora:
„În principal nu există o pregătire specifică serioasă a personalului local sau central ce manageriază fonduri europene, aspect ce determină pe cale de consecință lipsa de asumare (frica de semnătură) sau crearea condițiilor propice pentru îngreunarea nejustificată a procedurilor de accesare, coroborate cu inexistența unei predictibilități locale, dar mai ales naționale, în privința obiectivelor urmărite astfel încât să poată fi pregătite corespunzător proiecte mature.”
„Atragerea fondurilor europene nu prezintă elementele de dificultate ale fizicii atomice”
„Activitatea de atragere a fondurilor europene este, fără discuție, complexă, dar nu prezintă elementele de dificultate ale fizicii atomice. Pentru o absorbție bună, solicitantul finanțări trebuie obligatoriu să parcurgă două etape distincte: constituirea sau achiziția unei echipe specializate în managementul proiectelor și planificarea / realizarea de proiecte mature.”
Lipsa proiectelor mature
Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă lipsa unor proiecte mature, despre care putem discuta doar dacă statul român ar avea capacitatea să programeze, să planifice și să stabilească o strategie de dezvoltare pe termen lung:
„Niciodată nu vom avea proiecte mature dacă legislația în domeniul achizițiilor publice e modificată pe parcursul procesului de absorbție. Cu alte cuvine, criteriul sportiv potrivit căruia nu se schimbă regulile de joc pe parcursul competiției, trebuie să fie perfect aplicabil și în cadrul fondurilor europene. Continuitatea în programarea obiectivelor este singura modalitate prin care vor exista proiecte mature. Din păcate, în acest moment, la nivel național nu se întâlnesc decât situații asimilate primei etape și care, în funcție de calitatea echipei de proiect, produc sau nu rezultate pozitive. Probabil că incapacitatea tradițională de a programa în mod profesionist, contrapusă atât de familiarului heirupism, reprezintă puncte slabe ce necesită o perioadă mai îndelungată de corijare. De aici derivă și o altă problemă: în perioada de programare trecută au existat instituții ce au reușit atragerea unor importante fonduri europene, dar relevanța și calitatea lucrărilor/serviciilor/dotărilor asimilate fondurilor accesate nu a produs efectele așteptate pentru comunitate. Nu este suficient să accesezi milioane de euro, să achiziționezi nenumărate gadgeturi sau să plantezi panseluțe dacă nu ai accesat fonduri necesare pentru infrastructura majoră lipsă a comunității. Sigur că este mai comod un proiect neutru și infinit mai periculos un proiect de infrastructură.”
Legea achizițiilor publice și contestațiile în instanță
Bănică este de părere că, în cele mai multe cazuri, contestațiile apar atunci când există probleme de legalitate și că privații „contestă doar de dragul contestării” doar în cazuri particulare, acolo unde sfidează „logica și bunul simț”:
„Cred că este în mare parte o problemă ce ține de prevederile legale și într-o mai mică măsură situația este posibil să aparțină și de factori precum modalitatea în care a fost întocmită documentația de achiziționare sau de credibilitatea instituțională cu privire la derularea procedurilor de atribuire. Este posibil să existe și cazuri particulare când, în pofida logicii și a bunului simț, să se inițieze contestații de dragul contestării, dar în general consider că un privat responsabil, dacă nu are motive temeinice de suspiciune cu privire la modalitatea de derulare a achiziției publice, nu își permite să își piardă timpul cu contestații pe principiul corect capitalist «time is money». Singura contestație cunoscută de mine pe proiecte europene a fost legată de proiectul de la Capidava și soluționată la CNSC și de către Instanță fără a periclita la acel moment proiectul.”
Situația de la Constanța
„În programarea actuală, pe perioada 2014 -2016, CJC nu a excelat, întrucât nu au fost pregătite matur proiectele strategice, întrucât nu a existat interes la cel mai înalt nivel. Un alt element esențial vizează pregătirea și verificarea timpurie a propunerilor în integralitatea lor. În programarea actuală, pe perioada 2014-2016, Consiliul Județean Constanța nu a excelat la acest capitol. Motivul? Nu au fost pregătite matur proiectele strategice întrucât nu a existat interes la cel mai înalt nivel. În vara lui 2016, cu mai puțin de șase luni înainte de închiderea primelor apeluri de proiecte (drumuri și patrimoniul cultural), când competitorii noștri verificau documentațiile elaborate și obțineau ultimele avize de specialitate, Consiliul Județean Constanța nu demarase nici măcar consultările publice.”
Finanțări europene obținute de CJC în perioada 2007-2018
În perioada 2007-2013, șase proiecte în valoare totală de peste 39 de milioane de euro:
- „Reabilitare monument Triumfal Tropaeum Traiani” – aprox. 4.000.000 euro;
- „Creșterea atractivității turistice a Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța” – aprox. 8.000.000 euro;
- „Modernizarea Drumului Județean între Ovidiu – Poarta Albă (DJ228A)” – aprox. 7.300.000 euro;
- „Centrul Multifuncțional Educativ pentru Tineret” – aprox. 2.600.000 euro;
- „Extindere UAMS Agigea prin înființarea unui centru de îngrijire a persoanelor cu afecțiuni Alzheimer” – aprox. 1.400.000 euro;
- „Restaurarea, consolidarea, protecția, conservarea și punerea în valoare a sitului arheologic Cetatea Capidava” – aprox. 16.000.000 euro.
În perioada 2016-2018, șapte proiecte în valoare de peste 46 de milioane de euro:
- „Reabilitarea și modernizarea Drumului Județean DJ223, tronsonul Cernavodă – Rasova – Aliman – Ion Corvin” – aprox. 34.000.000 euro;
- „Reabilitarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța” – aprox. 4.200.000 euro;
- „Restaurarea, conservarea, amenajarea și punerea în valoare a Edificiului Roman cu Mozaic” – aprox. 3.100.000 euro;
- „Salvarea și punerea în valoare a Mormântului Pictat Hypogeu” – aprox. 1.400.000 euro;
- „Restaurarea, conservarea, amenajarea și valorificarea cultural-turistică a Cetății Carsium (Hârșova)” – aprox. 2.300.000 euro;
- „Monitorizarea și protejarea în comun a mediului înconjurator în Bazinul Mării Negre” – aprox 800.000 euro;
- „Patrimoniul Cultural Comun – Sursa pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului în Bazinul Mării Negre” – aprox 1.000.000 euro.
Tot în prezent, în calitate de lideri sau parteneri, echipa coordonată de Bănică pregătește sau derulează procedurile specifice de evaluare pentru zece proiecte, în valoare totală de 50 de milioane de euro.
Acest articol a fost publicat pe www.PressHub.ro și Info Sud-Est în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
