De Sabat, prim ministrul Australiei, conservatorul Scott Morrison, a anunţat că „guvernul a decis să recunoască Ierusalimul de Vest, unde se află deja localizate sediul Knesset-ului (Parlamentul Statului Israel, n.red.) şi majoritatea instituţiilor guvernamentale, drept capitală a Israelului”.
În aceeaşi zi, la 15 decembrie, şeful guvernului de la Canberra a mai susţinut că Australia îşi va reloca sediul ambasadei de la Tel Aviv în Ierusalim dar numai după ce se vor finaliza negocierile de pace dintre israelieni şi palestinieni şi se va fi ajuns la un acord privind existenţa a două state, recunoscute reciproc. Drum lung până atunci.
La Ierusalim se află deja trei ambasade, relocate de la Tel Aviv: cele ale SUA, Guatemalei şi Paraguayului şi în curând se va deschide şi cea a Braziliei. Australia este al cincilea stat al lumii care, în ordine cronologică, a anunţat recunoaşterea oficială a capitalei istorice a Israelului.
Australia: un aliat mai fidel Israelului chiar decât SUA
Australia este un aliat fidel şi necondiţionat al Israelului, încă de la proclamarea independenţei acestuia, în 1948.
La Beersheba există un Cimitir al Eroilor Australieni, în memoria soldaţilor de la Antipozi care s-au jertfit în Palestina, în Primul Război Mondial, luptând în armata britanică împotriva trupelor Imperiului Otoman. Mai trebuie reţinut că la 29 noiembrie 1947, când Adunarea Generală a ONU a votat planul de partajare a Palestinei (şi, implicit, apariţia Statului Israel), Australia a fost primul stat din lume care a aprobat documentul, chiar în ciuda presiunilor Marii Britanii şi Commonwealth-ului, care insistau pentru abţinere.
Alături de Israel, Australia a fost unul din cele doar 14 state, din cele 194 de membre ale ONU, care, în 2011, s-au opus intrării Palestinei, cu drepturi depline, în UNESCO, instituţia internaţională specializată în cultură şi educaţie.
Cu o comunitate extrem de redusă de evrei – aproape 100.ooo de suflete, adică 0,4% din totalul populaţiei – Australia a dezvoltat, în ultimele decenii, o relaţie extrem de strânsă cu Israelul, cultivând parteneriate politice, diplomatice, dar mai ales economice şi financiare. În 2017, schimburile economice bilaterale au atins 1,5 miliarde dolari americani: puţin pentru înfometata piaţă australiană dar excelent pentru comerţul israelian.
Încă din octombrie prim-ministrul Scott Morrison anunţase intenţia guvernului său de a-şi reloca ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim.
Opoziţia liberală, condusă de Bill Shorten, a acuzat anunţul ca făcând parte din campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2019, replicând că ar fi vorba strict despre „un exerciţiu de imagine al lui Morrison, care continuă să pună interesele personale mai presus de cele naţionale”.
Totuşi, decizia era aşteptată, mai ales după ce, la 14 mai 2018, preşedintele SUA, Donald Trump, a decis inaugurarea ambasadei de la Ierusalim, prima de acest fel, şi după ce, câteva săptămâni mai târziu, la 1 iulie, ministrul de Externe de la Canberra, Julie Bishop, a anunţat că Australia a încetat plăţile către Autoritatea Palestiniană. Este vorba despre 10 milioane de dolari, ajutor direct, şi de o altă sumă, de 43 milioane dolari americani, destinată ajutorului umanitar. „Folosirea acestor fonduri de către Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei în scopul violenţei – aprecia şefa diplomaţiei de la Canberra – este un afront adus valorilor australiene”.
Încă din timpul vizitei oficiale de patru zile a prim-ministrului israelian Beniamin Netanyahu în Australia, în februarie 2017, se stabilise la conferinţa comună de presă, cu fostul şef al guvernului, Malcolm Turnbull, că „Australia este un aliat necondiţionat al Israelului”. Aceasta a fost prima vizită în Australia a unui şef de guvern din Israel în şapte decenii de relaţii diplomatice.
După anunţul din octombrie privind relocarea ambasadei la Ierusalim, ambasadorul Autorităţii Palestiniene în Australia, Izzat Abdulhadi, a făcut un apel către toţi şefii misiunilor diplomatice arabe să părăsească ţara şi să ceară guvernelor lor un „boicot economic” faţă de Australia. L-a susţinut, în acest sens, şi ambasadorul Egiptului, Mohamed Khairat. Greu de îndeplinit această cerinţă pentru că, în afara faptului că Australia este una dintre cele mai importante forţe economice ale lumii, guvernul de la Canberra este şi printre cei mai generoşi sponsori mondiali ai guvernelor arabe şi cu populaţie majoritar musulmană.
Decizia de mutare a ambasadei australiene la Ierusalim, la finalizarea prezumtivelor negocieri privind recunoaşterea a două state – israelian şi palestinian – nu a constituit deloc o surpriză în mediile politice şi civice de la Antipozi. Cel mai important cotidian al ţării, „The Australian”, nota la 15 decembrie că „Australia a devenit unul dintre cele câteva state ale lumii care au recunoscut Ierusalimul de Vest drept capitală a Israelului, într-o mişcare pe care prim-ministrul Scott Morrison o doreşte a fi în direcţia avansării procesului de pace în Orientul Mijlociu”. O apreciere asemănătoare a făcut şi cel mai important canal media din lumea arabă, postul de televiziune Al-Jazeera, care informa că „guvernul de la Canberra a devenit unul dintre puţinele care l-au urmat pe preşedintele SUA, Donald Trump, şi au recunoscut Ierusalim drept capitala Israelului”.
Pentru relaţia specială cu Israelul, Australia este gata să arunce la coşul de gunoi acordul comercial cu Indonezia şi relaţiile cu Noua Zeelandă
În vecinătatea imediată, Australia are două relaţii strategice, cu state majoritar musulmane: Indonezia şi Malaezia. Din ambele capitale au venit rumori şi priviri posace asupra viitorului relaţiilor bilaterale.
În cel mai important cotidian de limbă engleză din Malaezia, „New Straits Times”, care apare la Kuala Lumpur, a fost găzduit editorialul unuia dintre cei mai importanţi factori ai diplomaţiei palestiniene, ambasadorul Ali Kazak. Dincolo de criticile rituale faţă de susţinerea şi recunoaşterea Israelului, oficialul arab a subliniat şi că „este timpul ca Australia, care a jucat un rol major în împărţirea injustă a Palestinei şi în crearea Israelului, să se alăture comunităţii internaţionale şi să facă ceea ce trebuie făcut: recunoaşterea statului palestinian, cu capitala la Ierusalim”.
Relaţiile dintre Australia şi Malaezia sunt conturate drept strategice şi istorice: un parteneriat strategic este semnat de şefii diplomaţiilor, un acord de liber schimb, introdus în 2012, a facilitat în 2017 un comerţ bilateral de peste 20 miliarde dolari iar din anii 1950 între Canberra şi Kuala Lumpur funcţionează şi un program comun de apărare. Aflată recent la Kuala Lumpur, ministrul de Externe Julie Bishop a reamintit, la 28 august, că „Australia şi Malaezia sunt parteneri naturali. Suntem membri ai Commonwealth-ului şi împărţim valorile comune ale acestei lumi.” Supărarea malaeziană în legătură cu problema palestiniană trebuia anunţată public dar este improbabil un traseu mai sinuos al legăturilor bilaterale, efect al mutării ambasadei australiene în viitor la Ierusalim. Este destul de greu: Australia este a 12-a economie a lumii şi a cincea după venitul pe locuitor: o deteriorare a unor astfel de raporturi ar afecta, desigur, mai degrabă economia malaeziană şi ar complica şi mai mult scena poltică de la Kuala Lumpur, lovită de scandaluri legate de investiţiile anterioare făcute de companii chinezeşti, la pachet cu copioase suspiciuni de corupţie.
Cum, la fel, nu vor fi lovite nici legăturile dintre Australia şi cea mai populată ţară de confesiune musulmană, Indonezia.
Schimburile comerciale dintre cele două state au atins în 2017 valoarea de 8 miliarde dolari iar prim-ministrul Scott Morrison a anunţat semnarea recentă a unui acord bilateral de liber schimb în valoare de peste un miliard de dolari anual. Toate acestea nu vor fi puse în discuţie în momentul deciziei finale privind relocarea misiunii diplomatice australiene la Ierusalim.
Ar mai trebui adăugat un motiv: Australia acordă un ajutor anual financiar Indoneziei în valoare de aproape 400 milioane dolari.
Şi, în afară de acest fapt, guvernul de la Canberra alocă anual, pentru agenţia ONU care se ocupă cu întreţinerea refugiaţilor palestinieni, o sumă de 15 milioane dolari. Apreciaţi: valoarea donaţiei Indoneziei pentru aceştia se ridică la 5000 de dolari anual în vreme ce Malaezia nu a găsit niciodată fonduri, până acum. Cu alte cuvinte, cauza palestiniană este sprijinită, de către aliaţii strategici regionali ai Australiei, mai degrabă diplomatic şi verbal decât prin investiţii în infrastructură şi traiul cotidian. Toate acestea nu au oprit, în chiar ziua anunţului prim-ministrului Scott Morrison, importante demonstraţii de protest în faţa misiunilor diplomatice australiene din Indonezia: ambasada din Jakarta şi consulatele din Surataya, Bali şi Makassar.
Intrarea Australiei în grupul de state care a mutat sau intenţionează mutarea misiunilor diplomatice de la Tel Aviv la Ierusalim va determina o importantă modificare de proiect în ansamblul politicilor generale din Orientul Mijlociu. Guvernul conservator de la Canberra şi-a asumat o sarcină solicitantă, în contextul în care sondajele de opinie susţin că, în alegerile parlamentare de anul viitor, Partidul Liberal va câştiga. Şi, se ştie, opoziţia nu susţine proiectul prim-ministrului Scott Morrison. În vecinătatea imediată, geamănul geopolitic al Australiei, Noua Zeelandă, a reacţionat deja critic la această decizie. Prim-ministrul Jacinda Ardern a vorbit la televiziunea naţională neo-zeelandeză arătând că guvernul de la Wellington susţine „soluţia existenţei a două state” şi că anunţul australian „nu ajută negocierile de pace”.
Chiar dacă poziţionate diferit şi în ceea ce priveşte acţiunile preşedintelui Donald Trump, aliatele Australiei nu îşi pot asuma în relaţiile cu guvernul de la Canberra o răcire, nicidecum instalarea unei neînţelegeri. Fie ea şi din motive atât de aprinse, cum este cauza palestiniană.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
