În luna decembrie 2018, în Parlamentul de la Bucureşti, prim-ministrul Viorica Dăncilă a prezentat cele patru puncte majore ale programului preşedinţiei române a Consiliului Europei, în perioada 1 ianuarie- 30 iunie 2019.
Ce priorităţi are Viorica Dăncilă pentru Europa?
Cele patru propuneri ale prim-ministrului României sunt:
Europa convergenţei. Viorica Dăncilă a vorbit despre creşterea competivităţii dar şi despre reducerea decalajelor de dezvoltare între regiunile bogate şi cele defavorizate din interiorul Uniunii Europene. Desigur, aceasta este în avantajul României care se află în urma majorităţii statelor din blocul comunitar la aproape toate punctele.
Europa siguranţei. România propune o Europă mai sigură printr-un plus de coeziune între statele membre. Cum în timpul mandatului Bucureştilor la preşedinţia Consiliului UE pentru prima dată în istorie un stat membru va părăsi blocul comunitar (Marea Britanie), este de înţeles prioritatea românească. În plus, sunt evidente disputele dintre „nucleul dur” (Franţa, Germania, Olanda) şi linia „iliberală” din interiorul UE, reprezentată de Ungaria, Polonia, Republica Cehă. Lor li se alătură şi guvernele extrem de critice la adresa instituţiilor centrale de la Bruxelles stabilite recent prin alegeri parlamentare în Italia, Austria, Suedia. România va trebui să găsească acel echilibru care să permită colaborarea între extreme, cum ar fi cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi prim-ministrul Ungariei, Viktor Orban.
Europa, actor global. Preşedinţia românească propune consolidarea rolului global al Uniunii Europene, continuarea politicii de extindere (care vizează în special statele din Balcanii de Vest dar şi continuarea procesului cu statele din Parteneriatul Estic care au semnat Acorduri cu UE: Republica Moldova, Georgia şi Ucraina), reafirmarea importanţei regiunii Mării Negre. Ultimul punct este şi cel mai fierbinte. Ocuparea de către Rusia a unor teritorii ucrainene a stabilit o nouă realitate geopolitică europeană, în urma căreia Uniunea Europeană a instituit sancţiuni politice, economice şi militare la adresa Federaţiei Ruse. Cum relaţiile dintre România şi Federaţia Rusă se află acum la cel mai scăzut nivel din istoria de 140 de ani a raporturilor diplomatice bilaterale, rămâne de văzut cum va acţiona România în naveta Bruxelles-Moscova, cu escale obligatorii la Bucureşti. Deja unul dintre cele mai importante cotidiene ale Rusiei, „Nezavisimaia Gazeta”, a făcut la sfârşitul anului 2018 predicţia că „Preşedinţia României la Consiliul Uniunii Europene nu va aduce nimic bun Rusiei”. Iar de la Bucureşti nu au venit deloc mesaje de bunăvoinţă.
Europa valorilor comune. Prim-ministrul român a anunţat că România se va implica în combaterea discriminării de gen şi pentru promovarea egalităţii de şanse. Sună frumos dar România va trebui să ia în considerare că fenomenul migraţiei africane şi asiatice din ultimii ani a provocat o furtună politică istorică în Europa şi că nu puţine state membre se opun categoric oricărei iniţiative de deschidere a frontierelor. Şi nu este vorba aici doar despre ţări din Europa de Est, cum ar fi Polonia, Ungaria sau Republica Cehă ci şi despre membri fondatori ai Uniunii Europene, cum este cazul Italiei. Preşedinţia română are o provocare imensă de rezolvat: în toate statele europene unde migraţia a fost pe agenda campaniei electorale pentru alegeri parlamentare, formaţiunile politice antisistem au câştigat şi au intrat, în mare parte, în coaliţii guvernamentale.
Ce îşi propune diplomaţia română?
La sfârşitul lunii noiembrie, la un dejun de lucru dat de Ambasada Austriei la Bucureşti în cinstea tuturor şefilor de misiuni diplomatice ale statelor din Uniunea Europeană acreditaţi în România, ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu, a prezentat priorităţile preşedinţiei Consiliului UE în perioada 1 ianuarie- 30 iunie 2019.
De pe agenda Bucureştilor nu lipsesc preocupările pentru extinderea spre Balcani (în special continuarea negocierilor cu Serbia) şi cu statele din Parteneriatul Estic care au încheiat Acorduri de asociere cu UE: Republica Moldova, Georgia şi Ucraina.
Implicarea sporită a Uniunii Europene în regiunea Mării Negre, şi deci configurarea relaţiei cu Federaţia Rusă, este de asemenea o prioritate românească. Cum o prioritate, de-a dreptul inedită pentru o preşedinţie a Consiliului UE, este şi relaţia dintre Uniunea Europeană şi statele din Asia Centrală, anunţată deja de ministrul român de Externe. Tot Teodor Meleşcanu a promis oficial, la Doha, în capitala Qatarului, la 15 decembrie, că România va pregăti o conferinţă internaţională prin care va încerca să rezolve criza din Golf. Arabia Saudită şi partenerele ei strategice arabe au suspendat relaţiile diplomatice, financiare şi economice cu Qatarul după ce emiratul a fost acuzat de autorităţile de la Riad că ar colabora cu Iranul.
„O ieşire ordonată a Regatului Unit al Marii Britanii din Uniunea Europeană” îşi mai doreşte ministrul de Externe Teodor Meleşcanu şi rămâne de văzut cum va gestiona România Brexitul. Şi, desigur, un punct fundamental al agendei româneşti, asupra căruia nu există îndoieli nicăieri, este dezvoltarea relaţiei transatlantice dintre Uniunea Europeană şi NATO, respectiv cu SUA şi impetuosul lor preşedinte, Donald Trump.
Priorităţile României reprezintă declaraţii de curaj instituţional şi geopolitic. În acelaşi timp, ele dau o culoare aparte acestei preşedinţii, cu atât mai mult cu cât, în momentul de faţă, Bucureştii au o relaţie amicală cu „nucleul dur” al Uniunii Europene dar şi cu SUA.
Acest articol face parte din campania
”România conduce Uniunea Europeană”,
un demers Info Sud-Est în care urmărim și analizăm cele mai importante evenimente de pe agenda blocului comunitar, în perioada în care acesta va fi condus de autoritățile de la București.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
