Politica românească a făcut la Strasbourg, în 17 ianuarie, o nouă gafă europeană majoră: a divorţat de familia ideologică a social-democraţiei, prin vot, şi nici nu a înţeles că textul discutat privea destul de puţin autorităţile de la Bucureşti.
Protecţia Bugetului Uniunii în cazul unor deficienţe generalizate în ceea ce priveşte statul de drept în statele membre este un text scris şi promovat de social-democratul Eider Gardiazabal Rubial şi de popularul Petri Sarvamaa. Cu prioritate, el se referă, politic, la derapajele juridice din Ungaria şi Polonia, două dintre statele europene care derulează sume imense din fondurile comunitare. Românii de la Strasbourg au înţeles că priveşte direct guvernul condus de Viorica Dăncilă.
Europarlamentarii români din PSD au votat pe 17 ianuarie împotriva unui proiect de raport adus în Parlamentul de la Strasbourg de către chiar social-democraţii europeni, în colaborare cu Partidul Popular European.
Fondurile europene vor fi tăiate acolo unde nu există stat de drept
Proiectul a fost adoptat de Parlamentul European cu o majoritate zdrobitoare: 397 voturi pentru şi 158 împotrivă. Acolo unde instituţiile europene desemnează deficienţe ale statului de drept, în special în ceea ce priveşte independenţa justiţiei, banii comunitari vor fi îngheţaţi iar investiţiile trebuie să continuie din finanţarea bugetului naţional respectiv.
Documentul este un răspuns la situaţia din ce în ce mai conflictuală dintre puterile statului de la Budapesta şi Varşovia, acolo unde guvernele se confruntă cu contestaţii din partea opiniei publice şi puterilor judecătoreşti. Atât clasa politică decidentă de la Bucureşti, cât şi segmente largi ale opoziţiei politice, ale societăţii civile şi media româneşti au privit textul ca referindu-se cel mai precis la România. Nimeni nu exclude şi o integrare a României în grupul statelor „iliberale” din Uniunea Europeană dacă mecanismele constituţionale de funcţionare a puterilor statului vor fi afectate. Totuşi, Uniunea Europeană se străduieşte să găsească soluţii pentru Ungaria şi Polonia.
Comisarul european pentru Buget, germanul Gunther Oettinger, a declarat în timpul dezbaterilor, fără a nominaliza statele vizate, că „Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene nu este o chestiune de sancţionare, ci una de protejare a banilor UE. Trebuie să avem un mecanism cu măsuri potrivite care va sancţiona deficienţele generalizate în ceea ce priveşte statul de drept în statele membre”. Dacă citeşti presă, vei fi ştiind de ceva vreme că discuţia privind deschiderea procedurii de aplicare a articolului 7 din Tratatul UE (cel care suspendă dreptul de vot) se referă, până acum, la Ungaria şi Polonia. România a anticipat că va fi şi ea vizată.
Textul aprobat în Parlamentul European va merge la Consiliul Uniunii Europene unde trebuie să obţină consens pentru a căpăta caracter obligatoriu. Or, în actualele condiţii politice de la Budapesta şi Varşovia, este imposibil de obţinut unanimitate. Doar schimbarea puterii politice în cele două capitale ar schimba sensul dezbaterii.
Astfel încât plasarea majorităţii europarlamentarilor români în afara unei majorităţi continentale care susţine independenţa puterilor statului este lipsită de viziune, de strategie politică dar şi de asumare instituţională. Cu alte cuvinte, mediocritatea dezbaterii politice de la Bucureşti se reflectă integral în votul românilor la Strasbourg.
PSD a votat aproape în unanimitate împotriva social-democraţilor europeni. Claudia Ţapardel dă explicaţii
Zece social-democraţi români au votat împotriva Raportului care impune sancţiuni financiare acolo unde nu este respectat statul de drept: Andi Cristea, Doru Frunzulică, Maria Grapini, Dan Nica, Ioan Mircea Paşcu, Emilian Pavel, Răzvan Popa, Ciprian Tănăsescu, Claudia Ţapardel şi Gabriela Zoană. Li s-a alăturat Norica Nicolai, de la ALDE. Doar Damian Drăghici, de la PSD, a votat în favoarea proiectului.
Claudia Ţapardel a fost singura care a explicat de ce PSD din România nu mai face parte din gândirea şi practica politică a social-democraţiei europene, imediat după votul din 17 ianuarie. Ţapardel susţine că „nu există niciun instrument care să măsoare nivelul de respectare al principiilor care ţin de statul de drept în statele membre” şi că ea, personal, se opune viziunii unei Europe „cu mai multe viteze” sau pentru „mărirea prăpastiei dintre Estul şi Vestul Europei”. „Condiţionalităţile restrictive” invocate de Claudia Ţapardel nu sunt desemnate dar nici nu înţelege cineva de ce ar putea fi, teoretic, aplicate României şi nu şi Irlandei sau Greciei dacă tot nu stă nimeni să „măsoare” statul de drept şi independenţa justiţiei.
Europarlamentarii PSD din România au conturat la 17 ianuarie o situaţie foarte greu de gestionat pentru preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Prim-ministrul Viorica Dăncilă şi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, fie se vor conforma explicaţiilor Claudiei Ţapardel, blocând pentru şase luni orice dezbatere la acest nivel la Bruxelles, ori vor merge contra PSD. Divorţul PSD de Europa de la Strasbourg, de la 17 ianuarie 2019, poate anula orice rezultat al preşedinţiei române.
Acest articol face parte din campania
”România conduce Uniunea Europeană”,
un demers Info Sud-Est în care urmărim și analizăm cele mai importante evenimente de pe agenda blocului comunitar, în perioada în care acesta va fi condus de autoritățile de la București.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
