După ce prim-ministrul Viorica Dăncilă, preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, şi ministrul de Externe, Teodor Meleşcanu au provocat un scandal politic referitor la mutarea ambasadei din Israel la Ierusalim, deconturile pentru România nu au întârziat să apară.
Regele Iordaniei, Abdallah al II-lea şi-a anulat vizita oficială la Bucureşti, o serie de întâlniri de lucru cu parteneri din lumea arabă, programate pe canale diplomatice, au fost amânate iar competiţia cu Estonia pentru obţinerea unui loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU a fost pierdută lamentabil de către România. Ambasada din Israel nu a fost mutată, bineînţeles, pentru că proiectul a fost unul neserios, care nu a luat în calcul o poziţie comună cu preşedintele Klaus Iohannis şi nicio dezbatere cu principalii aliaţi arabi din Orientul Mijlociu şi cu partenerii din Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre una dintre cele mai dezastruoase înfrângeri diplomatice româneşti din ultima jumătate de secol.
Tocmai de aceea vizita oficială din 19 iunie a preşedintelui Republicii Arabe Egipt, Abdel Fattah el-Sisi, a fost o formidabilă acţiune de recuperare a terenului pierdut în lumea arabă.
Egiptul, cel mai important şi vechi aliat arab al României, poate redeschide poarta spre Orientul Mijlociu
Klaus Iohannis şi Abdel Fattah el-Sisi stau mult de vorbă, în general: aceasta a fost a patra discuţie din ultima jumătate de an, un adevărat record în materie. N-ai zice la prima vedere că sunt aşa de vorbăreţi dar s-a întâmplat deja la Viena (decembrie 2018), München (februarie 2019) şi Sharm el Sheikh (februarie 2019).
Este foarte probabil ca Egiptul, cel mai vechi şi puternic aliat arab al României, să fi acceptat să medieze situaţia puţin plăcută în care diplomaţia de la Bucureşti a eşuat după ce Viorica Dăncilă şi Liviu Dragnea şi-au asumat acţiuni majore de politică externă legate de mutarea ambasadei la Ierusalim. Relaţiile dintre România şi Egipt sunt vechi (din 1906), constant performante şi de încredere. În plus, ambele state au parteneriate strategice solide cu SUA şi Israel, ceea ce le ajută în sporirea încrederii şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale.
Preşedintele Abdel Fattah el-Sisi a venit în România după ce, cu o zi înainte de sosirea la Bucureşti, în timpul audierilor judiciare, fostul preşedinte Mohammed Morsi (2012-2013) a murit. Acuzat de terorism, Morsi a fost înlăturat printr-o lovitură de stat condusă de el-Sisi. În mod relevant, Mohammed Morsi a fost primul preşedinte al Egiptului care a câştigat alegeri libere şi oarecum corecte în aproape şapte decenii de republicanism pe malurile Nilului.
Acum câteva săptămâni, Parlamentul de la Cairo a modificat articolul 140 al Constituţiei egiptene, menit să îl ajute pe preşedinte să obţină legitimitate în fruntea statului până în 2030. Mandatul actual al lui Abdel Fattah el-Sisi urmează să se termine în şase ani, el putând fi reales încă o dată, pentru aceeaşi perioadă. În alegerile prezidenţiale din 2014, el-Sisi a obţinut 96,9% din totalul voturilor exprimate, iar în alegerile din 2018, mai mult: 97,8%.
În aceeaşi manieră, la sfârşitul lui august 2018, preşedintele el-Sisi a promulgat legea privind noile reguli de supraveghere a presei şi internetului.
Cu alte cuvinte, Egiptul este departe de a fi o democraţie funcţională.
Un stat cu peste 100 milioane de locuitori (din care aproximativ 10% de religie creştină coptă), Egiptul a devenit oficial republică în 1953, după lovitura de stat din vara anului 1952 împotriva Regelui Faruk al II-lea şi a monarhiei constituţionale. În cele aproape şapte decenii de republicanism, toţi preşedinţii Egiptului au fost generali de armată, ceea ce colorează foarte limpede natura regimului de la Cairo. Rugat să comenteze această disfuncţionalitate vizibilă, ambasadorul egiptean la Bucureşti, Salah Abdel Salek, explica mass-media româneşti, în 2018, că „nu este simplu în Egipt, pentru că gândirea şi cultura oamenilor în Orientul Mijlociu este cumva diferită de experienţele prin care au trecut alte ţări. Nu este obligatorie o mână fermă dar trebuie să avem pe cineva care are o viziune asupra a ceea ce vrea să implementeze şi să fie capabil să pună lucrurile în practică. Pentru că nu mai avem timp de pierdut”. La fel vorbeşte şi preşedintele Abdel Fatah el-Sisi: la reuniunea la nivel înalt a Ligii Arabe şi Uniunii Europene, din februarie 2019, spunea că „Europa şi Orientul Mijlociu au sensuri diferite ale conceptelor de umanitate, valori şi etică”.
Preşedintele Abdel Fattah el-Sisi, la fel ca aproape toţi predecesorii săi, este un obişnuit al Casei Albe de la Washington: preşedintele SUA, Donald Trump, l-a avut oaspete de două ori până acum (în aprilie 2017 şi aprilie 2019) iar ajutorul financiar american vine regulat în bugetul central de la Cairo, în valoare de 1,3 miliarde dolari anual. Totodată, în paralel cu preşedinţia României la Consiliul UE, şi Egiptul a asigurat conducerea rotativă a Uniunii Africane, un eveniment extrem de important pentru diplomaţia de la Cairo.
De ce a venit preşedintele Abdel Fattah el-Sisi la Bucureşti?
În primul rând, relaţiile bilaterale sunt extrem de apropiate: cele patru discuţii între patru ochi ale celor doi preşedinţi în doar şase luni o dovedesc îndeajuns. Iar 113 ani de relaţii diplomatice constituie un tezaur fără precedent în ambele state.
În al doilea rând, România a evaluat atributele regionale ale Egiptului şi a stabilit că este un partener extrem de serios pentru o construcţie diplomatică şi strategică. „Egiptul – declara preşedintele Klaus Iohannis la conferinţa comună de presă – are un rol important în regiune şi, prin abordarea sa echilibrată faţă de provocările complexe din zonă, reprezintă un factor esenţial moderator în Orientul Mijlociu şi Africa”.
În al treilea rând, România şi Egipt fac şi bani din relaţia lor, nu mulţi, deocamdată, dar viitorul arată bine. În 2018, schimburile comerciale reciproce au însumat aproape 1 miliard de dolari. Grâul românesc pleacă în cantităţi mari, din portul Constanţa, spre Egipt: aproximativ 60.000 de tone anual (între 250 şi 300 milioane dolari), dar cererea e mult mai mare. În perioada comunistă, mai ales în timpul lui Nicolae Ceauşescu (1965-1989), companiile de stat româneşti au construit obiective importante de infrastructură; mai recent, în 2018, România a participat la construirea centralei electrice de la Burullus, în parteneriat cu firma Siemens şi cu compania egipteană Orascom. Deşi investiţiile româneşti în Egipt sunt ridicole faţă de dimensiunea şi potenţialul pieţei – aproximativ 20 milioane dolari – sunt speranţe de creştere. Ca şi în cazul investiţiilor egiptene în România, în valoare de 40 de milioane de dolari la sfârşitul anului 2018.
La Bucureşti s-a bătut palma pentru depăşirea limitei de 1 miliard de dolari schimburi comerciale reciproce şi pentru colaborări bilaterale în domeniile IT, turismului, industriilor manufacturiere, construcţiilor şi infrastructurii, unde România încă mai poate acorda consultanţă şi tehnologie.
Chiar înainte de sosirea preşedintelui Abdel Fattah el-Sisi la Bucureşti, cotidianul egiptean „Al Awsat” dădea publicităţii un scurt comentariu al Preşedinţiei de la Cairo în care se reitera că obiectivul fundamental al vizitei a fost reprezentat de „întărirea relaţiilor bilaterale politice şi economice”, România fiind pentru Egipt un aliat extrem de important. Dovezile premergătoare au fost concludente pentru aceste afirmaţii: în luna februarie 2019, România şi Egipt au semnat, la Cairo, un Protocol de liber schimb al mărfurilor şi serviciilor, iar o lună mai târziu, în martie, la Bucureşti s-a inaugurat Camera de Comerţ România-Egipt.
În discursul rostit la conferinţa comună de la Palatul Cotroceni, şeful statului egiptean a vorbit în egală măsură de relaţiile economice şi politice bilaterale şi de „reglementarea paşnică a crizelor din lumea arabă”, îndeosebi a conflictului istoric palestiniano-israelian. Acolo unde guvernul de la Bucureşti, condus de Viorica Dăncilă, a convenit că pentru România este oportună mutarea ambasadei la Ierusalim, preşedintele Abdel Fattah el-Sisi a menţionat că Egiptul susţine „existenţa unui stat palestinian independent între graniţele existente la 4 iunie 1967”, adică cu tertitorii precum cartierere din Estul Ierusalimului sau Fâşia Gaza.
Cel mai sigur preşedintele Egiptului a venit la Bucureşti să ajute România să treacă peste impasul din Orientul Mijlociu în care au aruncat-o Viorica Dăncilă şi Liviu Dragnea. Cu puţin timp înainte, ambasadorul egiptean la Bucureşti a explicat mass-media româneşti că „nu cred că România, care are relaţii stabile cu Orientul Mijlociu de zeci de ani, unde aţi investit în oameni şi bunăstare, ar trebui să rişte toate acestea pentru motive neclare, cum ar fi mutarea ambasadei la Ierusalim, pentru dividende care nu se vor returna”.
La Bucureşti, preşedintele egiptean a afirmat limpede că, în conflictul politic din România privind viitorul locaţiei ambasadei din Israel, el susţine fără rezerve pe Klaus Iohannis şi a dezavuat declaraţiile prim-ministrului Viorica Dăncilă şi ale fostului lider PSD, Liviu Dragnea. „Am apreciat poziţia foarte fermă a preşedintelui Klaus Iohannis – a spus Abdel Fattah el-Sisi în faţa presei – cu privire la problematica Egiptului, la problematica palestinei, care trebuie să se bazeze pe soluţia a două state şi a două capitale”.
Cu alte cuvinte, Egiptul şi-a propus să ajute România să dreagă busuiocul în lumea arabă. În primul rând în relaţia cu Regatul Iordaniei, o piesă extrem de importantă în arhitectura geopolitică a Orientului Mijlociu, un aliat strategic al SUA, Marii Britanii şi Israelului, a cărui supărare pe România a fost arătată ostentativ în această primăvară. Apoi, cu Autoritatea Palestiniană, entitate extrem de supărată pe decizia liderilor PSD privind mutarea ambasadei la Bucureşti. Şi este nevoie de dialog.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
