La 31 decembrie 2019 Parlamentul de la Taipei, capitala Taiwanului, a adoptat un text de lege care vizează „ingerinţele străine”, fără a nominaliza R.P. Chineză. Documentul interzice activitatea politică pentru toate organizaţiile şi pentru toate persoanele finanţate de „puteri străine”, interzice activitatea de lobby a puterilor străine inamice Taiwanului şi de difuzare de ştiri false menite să perturbe procesele electorale. Pedepsele penale prevăd cinci ani de închisoare şi amenzi de 10 milioane de dolari taiwanezi, aproximativ 335.000 de dolari americani.
La două zile distanţă, un accident aviatic în apropiere de Taipei a dus la moartea şefului Statului Major al forţelor armate din Taiwan.
Legea anti-infiltrării intereselor străine a fost adoptată în contextul în care la 11 ianuarie au avut loc alegeri prezidenţiale şi parlamentare, menite să reînnoiască mandatul preşedintei Tsai Ing-wen şi a formaţiunii sale care promovează proclamarea independenţei, Partidul Democrat Progresist. Dacă în 2018 nimeni nu mai paria pe un nou mandat pentru şefa statului, demonstraţiile din Hong Kong, care au început în iunie 2019, au condus la o victorie zdrobitoare a lui Tsai Ing-wen în faţa contracandidaţilor ei.
Legea anti-infiltrării intereselor străine în Taiwan: măsură electorală sau protecţie în faţa Chinei comuniste?
În Taiwan rata de penetrare a Facebook este cea mai ridicată din lume: 97%. Reţeaua socială este foarte importantă în obţinerea informaţiei iar presa din insulă este, de ani buni, cotată de toate instituţiile internaţionale de evaluare drept cea mai liberă din Asia. La mijlocul lunii decembrie 2019, în contextul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, Facebook a confirmat închiderea a 118 pagini, 99 grupuri şi 51 de conturi. Conform unui sondaj dat publicităţii anterior, în noiembrie, 23,6% dintre intervievaţii din Taiwan atribuie ştirile false de pe reţelele de socializare Partidului Democrat Progresist, al preşedintei Tsai Ing-wen, 12,8% către partidul de opoziţie, Kuomintang, şi doar 17,8% Chinei comuniste.
Imediat după anunţarea rezultatului votului din Parlament asupra legii, preşedintele Tsai Ing-wen a ţinut să precizeze că „legea este împotriva infiltrării intereselor străine, nu împotriva schimburilor” şi că documentul „nu afectează libertatea, drepturile omului şi nici relaţiile economice normale. Dimpotrivă, legea protejează democraţia din Taiwan”.
Mai mult, şefa statului a subliniat că ţara nu va face nicio concesie, indiferent de consecinţe, către China comunistă. Orice înţelegere cu Beijingul, a continuat preşedinta Taiwanului, trebuie să ţină cont de existenţa a două state chineze. Într-un interviu acordat postului public de radio şi televiziune din Hong Kong, la 1 ianuarie 2020, Tsai Ing-wen a declarat fără ocolişuri că „protestele îndelungate din Hong Kong dovedesc că principiul „O ţară, două sisteme”, pe care beijingul îl propune şi Taiwanului, nu este sustenabil. Democraţia şi autoritarismul nu pot coexista în aceeaşi ţară”.
Opoziţia taiwaneză, în frunte cu Partidul Naţional (Kuomintang), cel care a condus ţara până în 1987 sub un sistem monopartid şi cu aplicarea legii marţiale, a denunţat noua lege drept o măsură îndreptată împotriva R.P: Chineze şi a relaţiilor bilaterale. Legea, au declarat oficialii Kuomintang, al cărui candidat la alegerile prezidenţiale din 11 ianuarie 2020 este suspectat că a fost finanţat cu bani de la Beijing, este „despre violarea drepturilor omului şi a libertăţii cuvântului”. Există temeri, mai spune opoziţia de la Taipei, că cei 2 milioane de taiwanezi care studiază sau muncesc în China continentală vor fi trataţi drept „inamici”.
J. Michael Cole, redactor şef al „Taiwan Sentinel”, unul dintre cotidianele de limbă engleză care apar la Taipei, a explicat că, prin măsura legislativă adoptată, „taiwan încearcă să contracareze puterea invazivă a Chinei”. „Partidul Comunist Chinez- susţine J. Michael Cole- încearcă să destabilizeze societatea taiwaneză”.
În fond, adoptarea legii de către parlamentul de la Taipei nu a fost o măsură chiar simplă: R.P. Chineză are investiţii în Taiwan care însumează peste 100 miliarde dolari.
Textul legii anti-infiltrare citit în limba Chinei comuniste
Cu trei zile înaintea votului în Parlamentul de la Taipei, la Beijing a fost luată în discuţie o modificare a procedurilor care reglementează investiţiile taiwaneze în R.P. Chineză. Adunarea Naţională a Poporului- parlamentul Chinei comuniste- a adoptat la 28 decembrie 2019 un amendament car simplifică procedurile unei investiţii dinspre Taipei, eliminând condiţiile administrative impuse până acum: licitaţii, aprobări şi avizări de către guvern. Ministrul chinez al Comerţului, Zhong Shan, a precizat că acest amendament vizează să încurajeze şi să promoveze investiţiile „compatrioţilor din Taiwan”. Totuşi, se poate vorbi şi despre o încercare de a reglementa o situaţie economică şi financiară destul de stânjenitoare pentru China comunistă, în contextul pierderilor suferite în urma războiului comercial cu SUA, al încetinirii creşterii economice, al problemelor investiţionale din Uniunea Europeană şi, nu în ultimul rând, al dezastrului de imagine din Hong Kong. În paralel cu deschiderea barierelor investiţiilor dinspre Taiwan, China a anunţat şi micşorarea rezervelor bancare obligatorii, eliberând pentru economie peste 100 miliarde dolari, necesari acoperirii pierderilor din ultima perioadă.
Într-un editorial comandat de responsabilii ideologici ai partidului comunist, Zhang Hua, cercetător la Academia de ştiinţe sociale a R.P. Chineze, scrie că „poporul din insulă este de părere că nu există o problemă a infiltrării intereselor străine în Taiwan”. El mai arată şi că iniţiativa legislativă a avut un parcurs procedural uimitor de scurt, fiind introdusă în parlament la 27 noiembrie şi adoptată la 31 decembrie. Adică fix 34 de zile. „Partidul Democrat Progresist- conchide cercetătorul chinez preluat de presa de la Beijing- nu serveşte decât interesele unui grup mic, lichidează tabăra partizanilor reunificării şi detonează relaţiile dintre cele două ţări”. Interesant este că autorul „ştie”, în contextul campaniei pentru alegerile prezidenţiale, că opoziţia la Partidul Democrat Progresist şi la preşedintele Tsang Ing-wei, Kuomintang, „a promis să corecteze în viitor această greşeală”.
Un oficial al Biroului pentru Relaţii cu Taiwan de la Beijing, Zhu Fenglian, declara presei imediat după votul din parlamentul de la Taipei că „pentru poporul Taiwanului, în special pentru oamenii de afaceri şi studenţi, legea a adus panica”.
În plus, mesajele ideologilor de la Beijing insistă că realegerea preşedintelui Tsai, la 11 ianuarie, aduce după sine revenirea la „teroarea albă”, cu referire la regimul politic din Taiwan de după 1949 când Kuomintang, actualul partid de opoziţie, a interzis orice relaţie cu China comunistă şi orice activitate care ar fi avut legătură cu puterea de la Beijing.
Aceasta este supoziţia majoră a editorialului tipărit de „Ziarul poporului”, oficiosul Partidului Comunist Chinez la 2 ianuarie 2020, pe marginea legii anti-infiltrării, adoptată în Taiwan. O măsură, susţine publicaţia, care ar fi menită „să asigure realegerea lui Tsai” în funcţia de şef al statului. În acelaşi timp, mai scrie „Ziarul poporului”, prin adoptarea acestei legi, Partidul Democrat Progresist a realizat două obiective majore: „suprimarea campaniei electorale a unor partide de opoziţie şi închiderea uşii schimburilor între cele două părţi ale strâmtorii Taiwan”.
Cum va continua războiul celor două Chine?
Răspunsul la această întrebare se găseşte în rezolvările pe care preşedinţii Donald Trump şi Xi Jinping le vor găsi, sau nu, la războiul comercial bilateral. R.P.Chineză are probleme cu ritmul creşterii economice şi, în ciuda expansiunii investiţionale şi comerciale mondiale, are nevoie de calm, bani şi încredere în relaţiile internaţionale. Or, criza politică şi socială din Hong Kong, veche de opt luni deja, a afectat imaginea de motor fără cusur al puterii comuniste chineze.
La toate acestea, alegerile din 11 ianuarie 2020 din Taiwan au confirmat că este departe „reunificarea” dorită de Beijing, în conceptul „O ţară, două sisteme”. Dimpotrivă, preşedintele Tsai Ing-wen şi Partidul Democrat Progresist susţin independenţa Taiwanului şi coexistenţa paşnică a două Chine, cu două regimuri complet diferite.
Taiwan este un stat cu o populaţie de aproximativ 23 de milioane de locuitori şi care deţine unul dintre cele mai ridicate cifre ale Produsului Intern Brut. Apariţia statului s-a produs în 1949 când, după un război civil în care Partidul Comunist Chinez, Partidul Naţional (Kuomintang) şi trupele imperiale japoneze (până în 1945) s-au aliat şi s-au luptat pe tot teritoriul chinez începând cu 1927. Când Mao Zedong a proclamat Republica Populară Chineză la Beijing, la 1 octombrie 1949, rivalul său, Chiang Kai Shek s-a retras pe insula Taiwan şi a proclamat aici Republica China. Ambii au revendicat suveranitatea asupra întregului teritoriu al ţării. Până în 1971, Taiwan a reprezentat China la ONU şi în sistemul relaţiilor internaţionale, statul lui Mao nefiind recunoscut decât de URSS şi celelalte state comuniste din Europa şi Asia.
La Congresul al XIX-lea al Partidului Comunist Chinez, din 2017, preşedintele Xi Jinping a susţinut public că ţara sa „are voinţa fermă, încrederea totală şi capacităţi suficiente pentru a învinge orice complot secesionist din partea celor care susţin independenţa Taiwanului”. Aprecierea se adresa direct preşedintei Taiwanului, Tsai Ing-wen, aleasă în 2016, şi o promotoare neobosită a independenţei ţării sale.
După adoptarea rezoluţiei 2758 a Consiliului de Securitate al ONU, din 1971, R.P. Chineză a fost recunoscută drept membru al organizaţiei mondiale şi a stabilit, pe rând, relaţii diplomatice cu aproape toate statele lumii. Astăzi, Taiwan mai are relaţii diplomatice cu doar 15 state, cel mai mare fiind Paraguay, în Europa având ambasadă doar la Vatican. În schimb, din 1979 SUA s-au angajat să protejeze insula iar taiwanezii pot circula liber astăzi în 165 de state ale lumii. Ministrul de Externe taiwanez, Joseph Wu, a cerut în 2018 reglementarea reprezentării internaţionale a ţării sale la ONU, comentând că rezoluţia 2758 din 1971 nu defineşte nici independenţa Taiwanului, nici relaţiile dintre cele două Chine.
Aflat sub presiunea unui colos mondial cum este China comunistă, Taiwanul democrat rămâne cea mai mare provocare a Beijingului. O poveste veche de 70 de ani care, cel mai probabil, nu se va opri niciodată.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
