ISE: Cum stau PDL, Forța Civică, Noua Republică și Mișcarea Populară în sondaje? Dacă mâine ar fi alegeri, cât ar obține fiecare și la ce procente maxime pot ajunge până la prezi-dențiale, respectiv parlamentare?
Mihai Petre: Nu știu ce spun sondajele despre fiecare formațiune în parte. Ce știu sigur este că dacă cele patru forțe politice de dreapta s-ar uni într-o formulă unică, orice sondaj ar arăta clar că această formulă are toate șansele să trimită USL în opoziție. Este irelevant să vorbim acum despre procentele pe care PDL, FC, NR sau MP, după ce aceasta se va constitui în partid, le-ar putea obține dacă mâine ar avea loc alegeri parlamentare. Astăzi, niciunul din cele patru partide de dreapta nu poate obține un procent atât de mare încât să fie partid guvernamental dominant. Însă o dreaptă unită poate deveni guvernamentală.
ISE: Ar fi mai puternice partidele precum PDL, FC, NR, MP dacă s-ar constitui într-o singură structură politică? Ar fi acest lucru posibil pe fondul orgoliilor liderilor care nu ar renunța la funcția de „președinte de partid”, fie el și unul insignifiant, pentru a consolida dreapta?
M.P.: Conform principiului „unde-s doi puterea crește”, la fel este și cu forțele de dreapta. Singura șansă pentru a trece USL în opoziție sau chiar PSD, în cazul ruperii USL, este coagularea forțelor de dreapta. Nicolae Iorga spunea foarte bine că „istoria își bate joc de cei ce nu o cunosc, repetându-se”. Așadar, dacă nu ești atent la istorie, riști să devii ridiculizat de prezent. De pildă, PSD și PNL au făcut întocmai ce au făcut PD și PNL în 2004. Atunci s-a constituit Alianța D.A. pentru a putea trece un PSD mamut în opoziție, acum s-a născut USL pentru a putea trece tandemul Traian Băsescu – PDL în opoziție. Acum numai o dreaptă unificată poate trece USL în opoziție. Orice politician care se lasă dominat de orgolii, va sfârși la pe-riferia scenei politice. Orice politician care își controlează orgoliul și așează pe primul plan succesul unui proiect și nu succesul propriei persoane, va juca tot timpul un rol în viața politică. Așadar, dacă vrem ca USL să ajungă cât mai repede în opoziție, nu este loc de orgolii. Cu cât orgoliile dreptei sunt mai mari, cu atât USL guvernează mai liniștit. Dreapta unită trebuie să dea cei mai buni candidați, în funcție de calitățile acestora și nu de procentele partidelor pe care aceștia le reprezintă. Astăzi, Forța Civică, un partid al cărui obiectiv este atingerea pragului electoral, are singurul candidat care poate câștiga alegerile prezidențiale, pe Mihai Răzvan Ungureanu. Dacă toate celelalte partide de dreapta vor trece peste orgoliul de a-și susține propriul candidat doar pentru că procentele partidelor sunt mai mari decât cel al Forței Civice, dar procentele propriilor can-didați sunt mai mici decât cel al lui Mihai Răzvan Ungu-reanu, atunci e-xistă perspec- tive clare pentru câștigarea alegerilor prezi-dențiale.
ISE: Cum explicați faptul că Forța Civică, Noua Republică și Mișcarea Populară au ales aceleași culori pentru reprezentările grafice: verde și albastru? Acestea sunt și culorile alese de PDL în campania din 2012, când s-a încercat un soi de „lepădare” de „ciuma portocalie”. Nu există riscul să fie confundate foarte ușor cele trei construcții politice?
M.P.: Sincer, eu nici n-am observat acest lucru. Nu cred că utilizarea acelorași culori produce confuzie în rândurile electoratului, mai ales că vorbim despre sigle diferite și lideri diferiți. Mesajele ar putea fi confundate pentru că, până la urmă, toți reprezentăm dreapta. Cred că electoratului de dreapta i-ar fi mai ușor să asculte o singură voce puternică a dreptei, decât mai multe voci separate care, pe fond, spun același lucru.
ISE: Inițial, Mihai Răzvan Ungureanu se contura ca un viitor om politic de succes, cu impact asupra unui electorat tot mai mare. Acest lucru a fost valabil până când MRU a lăsat deoparte sacoul și discursurile elegante și atractive ale intelectualului apolitic și a urcat pe scenă, alături de PDL, defilând într-un costum electoral a cărui croială nu i s-a potrivit deloc. Și-a ratat MRU cariera și credibilitatea politică încă din fașă? Ce șanse mai are acum și în ce context ar putea să redevină prezidențiabilul în care, cândva, începeau să creadă tot mai mulți?
M.P.: În luna iulie a anului trecut, Mihai Răzvan Ungureanu s-a comportat așa cum trebuia să se comporte orice român în fața loviturii de stat pe care USL o aranjase cu minuțiozitate. Mihai Răzvan Ungureanu a fost unul dintre cei care și-au pus la bătaie procentele, credibilitatea și încrederea mare de care se bucura în rândul românilor pentru a apăra democrația, pentru a apăra, până la urmă, România de asaltul pe care USL îl dădea asupra statului de drept. Atunci nu a existat o scenă electorală, ci doar o redută pe care câțiva oameni de dreapta o ridicaseră în fața tancului USL, care avansa încet și sigur peste România. Nu este nevoie ca Mihai Răzvan Ungureanu să redevină prezidențiabilul în care, după cum spuneți, cândva începeau să creadă tot mai mulți. La un an de la lovitura de stat eșuată a USL, toate sondajele de opinie arată că Mihai Răzvan Ungureanu este și rămâne singurul candidat care poate câștiga alegerile prezidențiale din partea dreptei unite.
ISE: Traian Băsescu, ca om politic, e aproape imposibil de egalat în actualul context. Există lideri politici care ar putea să-l concureze în discurs, impact asupra electoratului și popularitate și care ar putea să pună probleme serioase USL la prezidențiale? Cine?
M.P.: Traian Băsescu este fără doar și poate cel mai valoros om politic postdecembrist. Este cel care a trimis PSD-ul stat al lui Iliescu și Năstase în opoziție și l-a ținut acolo vreme de opt ani. Este cel care a adus dreapta la pu-tere și a ținut-o, cu mici sin- cope, tot vre-me de opt ani. Fără Traian Băsescu nu se putea vorbi de o guvernare a dreptei după anul 1989, așa cum nu se poate vorbi fără el nici de unificarea dreptei. Totuși, Traian Băsescu trebuie să predea simbolica ștafetă de lider al dreptei către un om politic nou, care să aducă după sine profesionalizarea clasei politice. Personal, cred că acest om politic nou este Mihai Răzvan Ungureanu.
ISE: În momentul de față nu există o opoziție credibilă și puternică. Dreapta e fărâmițată în partide multe și mici, fiecare dintre acestea revendicându-și rolul de partid care face opoziție. Nu avem opoziție pentru că nu există un lider sau un grup de lideri capabili să facă opoziție asemenea lui Traian Băsescu în 2004? Sau care sunt motivele?
M.P.: Nu vă grăbiți cu evaluarea scenei politice. Nu uitați că în anul 2005, PSD ajunsese în sondajele de opinie la un minim istoric de 18% iar Alianța D.A. la peste 50%. Și atunci se spunea că nu mai există opoziție în România și că Alianța D.A. va defila la guvernare minim opt ani de zile în aceeași formulă. Ca o paranteză, sunt convins că așa ar fi fost iar Alianța D.A. ar fi guvernat România minim opt ani de zile. USL scade constant și fără ca dreapta să fie articulată. Veți vedea că din momentul coagulării dreptei, mamutul USL de astăzi va deveni măgăruș simpatic.
ISE: Ca analist politic, cum credeți că s-ar putea consolida dreapta la Constanța, pentru a construi cuplului Mazăre-Constantinescu o opoziție reală, credi-bilă, care lipsește de 12 ani? Ce lider politic și cu ce mesaj ar putea să-i aducă la urne pe constănțenii care nu vor să voteze și care însumează 60% din electorat?
M.P.: Păi, criteriile de unificare a dreptei la nivel național, adică fără orgolii de macho man, trebuie să fie literă de lege și la nivel local. Tandemul Mazăre-Constantinescu putea fi bătut la fiecare ciclu electoral din anul 2000 și până în prezent. Trebuia doar ca opoziția să acționeze ca un tot unitar și să construiască încet și sigur în jurul unui candidat tânăr, curat, cinstit, fără dosare penale, fără suspiciuni că ar fi furat pentru a face avere, un bun creștin, cu o experiență profesională consistentă în administrația locală sau într-o zonă de management performant, cu un grad de cultură peste nivelul mediu, care să își dorească să fie ales pentru a se pune exclusiv în slujba comunității și nu în slujba prietenilor săi. Eu sunt sigur că acest candidat există și că îl poate bate pe Mazăre. Trebuie doar ca toată dreapta să i se așeze în spate, să îl susțină și să nu îl facă țintar.
ISE: Cât mai rezistă USL la guvernare? În ce context și-ar spune „adio” Ponta și Antonescu?
M.P.: Eu sper să nu mai reziste măcar o zi. Cu cât rezistă mai mult USL la guvernare, cu atât se adâncește dezastrul național. Ponta și Antonescu își vor spune adio doar dacă PSD va propune un alt candidat pentru funcția de președinte al României. Altfel, ați văzut dumneavoastră vreun câine care pleacă de la măcelărie?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
