Este impropriu să se analizeze pierderea alegerilor locale din 25 octombrie 2020 de către partidul preşedintelui Volodâmâr Zelenski, formaţiunea intitulată „Slujitorul Poporului”, atâta vreme cât nici un mare oraş sau consiliu regional nu fuseseră conduse de vreun reprezentant al acesteia. Mai degrabă, alegătorii ucraineni au decis menţinerea edililor locali în funcţie, în dauna unei schimbări.
Acest lucru s-a întâmplat după ce, în 2019, Ucraina şi-a respins masiv, la alegerile prezidenţiale din aprilie, elitele politice, alegând pe Volodâmâr Zelenski, un cunoscut actor de comedie, în cea mai înaltă funcţie în stat. Acum, în octombrie 2020, alegătorii au decis menţinerea vechii elite locale, asupra căreia preşedintele Republicii a declanşat un amplu proces de de-oligarhizare şi de combatere dură a corupţiei din administraţie.
Cum este posibilă această situaţie?
Ucraina: luxul european al alegerilor libere şi al combaterii instituţionale a corupţiei
Preşedintele Volodâmâr Zelenski, invitat să comenteze rezultatele alegerilor locale din ţara sa, a preferat să conducă discuţia pe un teren despre care, practic, nu se vorbeşte. „În comparaţie cu vecinii noştri, Belarus şi Federaţia Rusă, noi beneficiem de un lux: alegerile libere”, a precizat şeful statului.
Ucraina a devenit, prin organizarea acestui scrutin, cu o multitudine de candidaţi şi formaţiuni şi în condiţii pe care toţi observatorii internaţionali le-au descris drept „perfect democratice”, o ţară europeană pe de-a întregul.
Aceasta este, probabil, cea mai importantă victorie a ţării după 2014, când Federaţia Rusă a ocupat şi anexat peninsula Crimeea şi regiunile răsăritene Luhansk şi Doneţk. Niciodată performantă a regulilor constituţionale de model european, Ucraina a parcurs, în mai puţin de şase ani, un drum extrem de abrupt şi şi-a conturat instituţii democratice exemplare.
Preşedintele Volodâmâr Zelenski şi Parlamentul de la Kiev (Verhovna Rada), aleşi în 2019, au demarat construcţia instituţională anticorupţie după modelul României, aşa cum se întâmpla la Bucureşti acum mai bine de un deceniu. Biroul Naţional Anticorupţie (NABU) a început să funcţioneze şi, de aproape un an, o parte însemnată a vechii elite politice şi administrative are dosare penale, a fost trimisă în judecată şi sunt semne clare că vor exista şi condamnaţi. Acest lucru nu s-a întâmplat aproape nicăieri în statele care au aparţinut fostei Uniuni Sovietice (cu excepţia Lituaniei, Letoniei şi Estoniei) şi era greu de anticipat că tocmai Ucraina va declanşa fenomenul. Însuşi preşedintele Curţii Constituţionale a Ucrainei, Oleksandr Tupiţki, este vizat de un dosar penal în legătură cu un teren traficat în iulie 2018 în Crimeea, în acord cu autorităţile ruse de acolo, după cum informează agenţia naţională de presă Ukrinform.
Procesul de digitalizare a administraţiei, procedurilor fiscale şi documentelor firmelor şi persoanelor, promis de preşedintele Zelenski, nu ajută doar la eliminarea birocraţiei ci este o lovitură la adresa corupţiei endemice a administraţiei. Paşii uriaşi făcuţi de Ucraina în această direcţie anunţă apariţia, într-un termen scurt, a unei variante a Estoniei digitale, de data aceasta fiind vorba despre o ţară cu mai bine de 40 de milioane de locuitori. În acelaşi timp, adoptarea unei legislaţii coerente anticorupţie, pe fondul unei voinţe politice majoritare, a provocat schimbări masive şi rapide în mediile decizionale.
Războiul frontal cu Rusia a ajutat nu doar la conturarea definitivă a identităţii ucrainene, în spirit european, ci şi la accelerarea formării şi funcţionării de instituţii pe care, acum un deceniu, nimeni nu le-ar fi putut prevedea. Mai mult, preşedintele Volodâmâr Zelenski, care a promis în aprilie 2019 schimbarea radicală a ţării, a cerut la sfârşitul lunii octombrie 2020 ca Verhovna Rada (Parlamentul) de la Kiev să „pună capăt puterilor judecătorilor Curţii Constituţionale”. Aceştia din urmă sunt acuzaţi că ar favoriza neaplicarea legilor anticorupţie şi că ar facilita, în felul acesta, un status-quo oligarhic asemănător Rusiei, Belarusului şi celorlalte state foste sovietice.
Primarii în funcţie în Ucraina au câştigat alegerile dar preşedintele Volodâmâr Zelenski conduce ţara
De ce nu a reuşit formaţiunea politică „Slujitorul Poporului” să câştige alegerile locale din Ucraina în marile oraşe şi consilii regionale?
Din aceleaşi motive pentru care, în România vecină, Radu Mazăre a câştigat zdrobitor primăria Constanţei în patru runde de alegeri sau marile municipii îşi schimbă la intervale rare edilii (cazurile de la Braşov, Alba Iulia, Oradea, Craiova pot fi elocvente).
Exemplul alegerilor de la Odessa, oraş port la Marea Neagră şi unul dintre cele mai mari şi importante centre turistice ale Ucrainei, este elocvent. Pentru că el respectă, pe de-a întregul, situaţia uşor de înţeles a lui Radu Mazăre, edil vreme de 15 ani al Constanţei. Acum, la Odessa în 2020, primarul Henadi Truhanov, în funcţie din 2004, a reuşit să convingă aproape 35% din electorat. Acest lucru s-a întâmplat deşi de câteva luni noua instituţie anticorupţie a ţării a anunţat că sunt instrumentate mai multe dosare pe numele primarului pentru suspiciuni legate de complicităţi cu crima organizată.
Nu doar la Odessa ci în aproape 60% din marile oraşe şi consilii regionale ale Ucrainei actualii edili au câştigat un nou mandat. La Kiev, fostul campion la box Vitali Kliciko a rămas la Primărie (candidata formaţiunii prezidenţiale, Irina Verenciuk, nu a convins decât 8% dintre locuitorii capitalei), la fel ca şi colegii lui din Harkiv sau Lviv. A fost evidentă ponderarea cu care electoratul ucrainean a acceptat să continue revoluţia politică declanşată în 2019, când întreaga clasă politică a ţării a fost schimbată. Mai trebuie adăugat şi că o parte din mandate au fost câştigate de formaţiunea politică a fostului preşedinte Petro Poroşenko, percepută chiar mai pro-europeană decât aceea a lui Volodâmâr Zelenski.
Un al doilea motiv al rămânerii în funcţie a aleşilor locali ucraineni este participarea destul de modestă la scrutin, pe fondul pandemiei coronavirus şi a numeroaselor temeri generate de aceasta. Abia 36,88 % dintre ucraineni au fost pe 25 octombrie 2020 la urne, faţă de 46,6 % la precedentele alegeri locale, din 2015. Dacă la Ternopil procentajul de prezenţă a ajuns la 44, 77%, la Doneţk, însă, abia a depăşit 30%. Aşa se face că au venit în faţa urnelor electorii captivi ai edililor şi militanţii captivi ai formaţiunilor politice, cu precădere. Surprize nu au cum să apară când mai bine de 60% din electorat nu participă.
În fine, o publicaţie naţională în limba engleză, „Kyiv Post”, avansează ipoteza că alegătorii au fost destul de timoraţi în faţa listelor suplimentare, de participare la referendum, care implicau răspunsuri pentru 5 chestiuni fundamentale pentru viitorul Ucrainei. Acest chestionar a însoţit buletinele de vot pe tot teritoriul ţării. Condamnarea pe viaţă pentru persoanele acuzate de corupţie, înfiinţarea de zone economice libere în Doneţk şi Luhansk (acum „republici” nerecunoscute, în fapt zone sub influenţă rusă), reducerea numărului de parlamentari de la 450 (în prezent) la 300, legalizarea cannabisului în scopuri medicale şi aplicarea (sau nu) convenţiilor internaţionale pentru restaurarea suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale au fost problemele ridicate de consultarea paralelă cu alegerile locale.
Un ritm mult prea rapid şi foarte radical pentru o societate care, nu demult, trăia după reguli şi instituţii instituite de Rusia, cu o memorie istorică ce abia acum câştigă în independenţa de istoria rusă şi cu o identitate ce se construieşte zilnic. Revoluţia electorală din 2019 a zguduit din temelii Ucraina şi a condus definitiv această ţară dinspre Răsărit în Europa. Parcursul va fi cu obstacole spre instituţiile europene şi atlantice dar, spre deosebire de vecinele sale slave, Ucraina a dovedit, la alegerile locale din 25 octombrie, că îşi permite luxul unui scrutin liber. Chiar dacă, în comparaţie cu formaţiunea preşedintelui Vladimir Putin sau cea a veteranului lider belarus Aliaksandar Lukaşenka, „Slujitorul Poporului” a lui Volodâmâr Zelenski nu a intrat încă în marile oraşe.
Cu alte cuvinte, Ucraina a intrat în Europa. Bun venit!
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
