Nayib Bukele, preşedintele Republicii Salvador, din America Centrală, a anunţat legalizarea Bitcoin ca mijloc de plată în ţară, statul devenind astfel primul din lume care introduce moneda virtuală, care ar circula alături de moneda oficială, dolarul american. Bitcoin are o piaţă de 680 miliarde dolari, a spus preşedintele ţării, şi dacă doar 1% din această sumă ar fi investită în Salvador, Produsul Intern Brut al ţării ar creşte cu 25%.
Salvador este cea mai mică, cea mai dens populată, cea mai coruptă şi cea mai săracă republică din America Centrală. Cu o populaţie de aproape 7 milioane de suflete, datoria publică a statului a ajuns la peste 22 miliarde dolari, adică 92% din Produsul Intern Brut, în condiţiile în care cele mai mari venituri sunt asigurate de salariile trimise în ţară de cei peste 2 milioane de salvadorieni care lucrează în SUA (6 miliarde dolari, adică peste 20% din PIB) şi de exportul de cafea. Republica nu este deloc cel mai bun loc în care să trăieşti, ea deţinând de ani de zile prima poziţie în clasamentul omuciderilor: 103 morţi la 100.000 de locuitori în 2016 şi 20 de morţi la 100.000 de locuitori în timpul pandemiei coronavirus, în 2020. Corupţia endemică şi instituţiile de stat fragile au făcut ca, din 2001, Salvador să renunţe la moneda naţională şi să adopte dolarul american drept instrument de schimb.
Din 2019, în Palatul Prezidenţial din San Salvador s-a instalat Nayib Bukele, un tânăr de 40 de ani, de origine palestiniană, care a ales un drum special pentru viitorul acestei ţări. Iar din 2021, Salvador va deveni prima ţară din lume care va permite Bitcoin ca mijloc legal de plată.
Salvador: un trecut eşuat. Dar şi viitorul este fără speranţă?
Colonie spaniolă din secolul al XVI-lea, Salvador şi-a câştigat independenţa în 1821, acum două secole. De atunci, un şir întreg de crize politice, războaie civile, lovituri de stat, catastrofe naturale şi conflicte cu vecinii au conturat o ţară extrem de instabilă, cu o corupţie endemică şi instituţionalizată, fără o clasă politică menită să aducă progres şi dezvoltare.
Singurul export al republicii, cafeaua, nu a reuşit să aducă nici bunăstare, nici pace în interior. Un război civil pustiitor, purtat între 1980 şi 1992, a devastat ţara şi a provocat plecarea a sute de mii de locuitori. Combatanţi au fost gherilele comuniste ale Frontului Farabundo Marti de Eliberare Naţională şi armata oficială. Comuniştii au fost sprijiniţi de Cuba şi de regimul marxist din Nicaragua (instalat în 1979) iar liderii armatei au primit ajutoare din partea SUA. După 1992, în Salvador s-a oprit războiul şi s-a instalat puterea discreţionară a bandelor de crimă organizată, specializate în traficul de droguri. Partidele politice tradiţionale, Frontul Farabundo Marti de Eliberare Naţională (la stânga) şi Alianţa Naţională Republicană (ARENA, la dreapta) au împărţit puterea şi corupţia.
Au fost puţine condamnări pentru masacrele din războiul civil şi, după 1992, instituţiile statului şi puterea politică au ocrotit traficul de droguri şi bandele criminale. În acest fel, de trei decenii, Salvador este un stat eşuat.
În 2019, la San Salvador s-a produs una dintre cele mai importante mişcări politice din istoria de 200 de ani a republicii. Un tânăr dintr-o familie de palestinieni creştini, fost primar al capitalei, provenit dintr-o formaţiune politică nouă, Partidul Ideilor Noi, a câştigat alegerile prezidenţiale pe fondul unui violent discurs anticorupţie şi a criticilor severe la adresa celor bogaţi. Este vorba despre Nayib Bukele, despre care revista politică „Time” scria că reprezintă „o versiune hipster a lui Donald Trump”.
„Nu vom reveni niciodată la sistemul care timp de două secole ne-a aruncat în crimă, corupţie, inegalitate şi sărăcie. Niciodată. Atât timp cât Dumnezeu îmi dă putere, nu o voi permite”, a spus preşedintele Bukele în faţa Parlamentului la începutul lunii iunie 2021, într-un discurs difuzat pe reţeaua naţională de radio şi televiziune.
Nayib Bukele, care a asigurat că Salvador a intrat într-o „etapă nouă” şi că trebuie să învingă „aparatul ideologic” al vechilor guverne, nu a intrat în detalii şi nici nu a explicat dacă acest lucru ar implica şi o intenţie de a fi reales în 2024. Aceasta pentru că legea fundamentală a Republicii Salvador, Constituţia, interzice realegerea imediată iar jurisprudenţa constituţională stabileşte că un preşedinte poate obţine un nou mandat doar la 10 ani după părăsirea funcţiei.
Cine este Nayib Bukele şi cine va cumpăra Salvadorul cu Bitcoin?
Al 46-lea preşedinte al republicii eşuate Salvador, Nayib Bukele crede că introducerea Bitcoin ca monedă oficială, va facilita trimiterea acasă a banilor câştigaţi de cei peste 2 milioane de cetăţeni plecaţi la muncă în SUA. Aceasta ar fi un ajutor la Produsul Intern Brut al ţării şi ar putea atrage şi investitori din SUA, America Latină şi chiar din lume. În primul rând, R.P. Chineză, un prieten special al preşedintelui Bukele, care a anunţat încă din 2019 un sprijin de peste 500 milioane dolari în proiecte de infrastructură drept recompensă că Salvador a rupt relaţiile cu Taiwanul, în 2018.
Tatăl preşedintelui, Nayib Bukele, Armando Bukele, este un palestinian creştin, trecut la islamism, care a construit prima moschee de pe teritoriul Salvadorului. Un om de afaceri de succes, tatăl preşedintelui susţine financiar independenţa Palestinei şi cere sancţiuni la adresa Israelului. Până acum, însă, fiul nu a redus intensitatea relaţiilor cu SUA şi Israel, cel mai sigur din considerente pragmatice. Peste 50% din volumul schimburilor comerciale este asigurat de SUA iar cele mai multe dintre dintre ajutoarele financiare şi umanitare sunt decise la Washington.
„Dacă eram un dictator sau unul care nu respectă democraţia, spunea preşedintele Nayib Bukele în februarie 2020 într-un interviu acordat cotidianului spaniol „El Pais”, aş fi luat controlul asupra întregii ţări. Sondajele arată că 90% dintre salvadorieni ne susţin, între ei aflându-se şi armata, şi poliţia”. Susţinerea aproape unanimă a fost confirmată şi de americanii de la „Time”, în martie 2021, după ce preşedintele Salvadorului a reuşit să treacă peste criza provocată de pandemia coronavirus.
Pe fondul împrumuturilor externe masive, Nayib Bukele a decis ca fiecare familie din Salvador, aflată sub pragul sărăciei (adică 40% din populaţie) să primească un cec de 300 de dolari, împreună cu ajutoare umanitare ocazionale reprezentând alimente, medicamente şi obiecte de uz cotidian. În plus, preşedintele ţării a decis, în primăvara anului 2020, suspendarea plăţii creditelor la bănci, a facturilor la electricitate şi apă, interzicerea concedierilor şi achitarea tuturor salariilor restante. Campania de vaccinare a fost, de asemenea, un succes pentru preşedinte: în Salvador, la sfârşitul lunii mai, 1 din 5 locuitori era vaccinat, spre deosebire de Hondurasul vecin, de pildă, unde rata este de doar 1 la 50.
În aceste condiţii, alegerile parlamentare din Salvador, de la sfârşitul lunii februarie, au constat într-o victorie fără istoric a partidului de guvernământ, care a obţinut 61 de mandate din cele 84 ale Congresului (parlamentul) de la San Salvador. După aceste rezultate, mass-media nord-americane şi latino-americane atrăgeau atenţia că Nayib Bukele şi-ar pregăti un plan de a conduce ţara „vreme de 40 de ani” ca un „caudillo”, un dictator tipic regimurilor Americii Centrale şi de Sud. Un impuls în această direcţie, de a stabili natura autocratică a regimului politic din Salvador, a venit la 1 mai când noul Parlament, la cererea preşedintelui, a demis 5 judecători ai Curţii Supreme şi pe procurorul general al Republicii, Raul Melana, acuzat de legături politice cu partidul conservator, de opoziţie. „Poporul salvadorian, a scris Nayib Bukele pe Twitter, prin reprezentanţii săi, au strigat: FOC!”
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a reacţionat repede şi a invocat faptul că ajutorul economic al Washingtonului este inseparabil legat de refacerea instituţiilor democratice şi de separarea puterilor în stat, de libertatea presei şi a societăţii civile. Preşedintele Salvadorului a anunţat Washingtonul că nu a făcut altceva decât să lupte împotriva corupţiei şi, în faţa presiunilor referitoare la ajutoare financiare, a găsit compromisul transformării Bitcoin în monedă uzuală a ţării, care să slăbească presiunea dolarului american. Odată cu recunoaşterea Bitcoin ca mijloc legal de plată, a insistat preşedintele Nayib Bukele într-un discurs rostit la Miami, la începutul lunii mai, ar trebui să fie mai uşor pentru salvadorienii care locuiesc în străinătate să trimită bani familiilor lor, acasă. Până în prezent, transferurile către peste 1 milion de familii cu venituri mici au pierdut mare parte din aceşti 6 miliarde dolari către intermediari.
Argumentele luptei împotriva corupţiei aduse la Washington de preşedintele Salvadorului par a fi elocvente. Cel mai recent, o fostă Primă Doamnă a ţării, Ana Ligia de Saca, a fost condamnată definitiv pentru o fraudă de 17,6 milioane dolari din fondurile statului. Şi soţul ei, fostul preşedinte al Salvadorului, Elias Antonio Saca (2004-2009), este la închisoare, pentru o detenţie de 10 ani, după ce a fost obligat de instanţă să returneze o fraudă de 260 milioane dolari. Saca este primul preşedinte al ţării condamnat definitiv pentru corupţie iar în instanţe se află, în stadii finale, dosarele altor doi preşedinţi ai Republicii: Francisco Flores Perez (mort în 2016), care a condus ţara între 1999 şi 2004 şi Mauricio Funes (2004-2009).
Cine ar putea să cumpere Salvadorul cu Bitcoin? Are cineva nevoie de un stat eşuat? Are nevoie preşedintele Nayib Bukele să revină la un sistem democratic şi, mai ales, lipsit de corupţie? Vor putea SUA să insiste să transforme Salvadorul într-un model de tranziţie de la cleptocraţie la un regim democratic? Toate aceste întrebări vor primi răspunsuri în viitorul care vine iar o parte a deciziei va veni din partea deţinătorilor de Bitcoin.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Elias Saca și Mauricio Funes au fost președinți în aceeași perioadă: 2004-2009?