Mi-a rămas amintire acasă, de la Șerban Papacostea, un volum cu dedicație al lui Dennis Deletant, apărut în 2006 la Palgrave MacMillan, „Hitler’s Forgotten Ally: Ion Antonescu and His Regime. Romania, 1940-1944”, adnotat cu creionul cu destule semne de întrebare, de exclamare. Aprigul istoric a marcat chiar și unele versiuni de termeni pe care nu îi prea agrea în textul celui pe care îl numea, printre cei mai intimi, „englezul meu”. Dennis Deletant poate nu a aflat niciodată câtă speranță și certitudine a adus și a păstrat în viața, în spiritul și în munca unuia dintre cei mai importanți români ai ultimelor decenii ale secolului trecut și primilor ani ai acestuia: Șerban Papacostea.
Tot cuibărit în fotoliul roșu din camera cu cărți știu de câte ori Șerban Papacostea l-a sfătuit, uneori cu binișorul, alteori insistând pe tușe sentimentale (sângele aromân, Dennis Deletant fiind căsătorit de jumătate de veac cu Andreea Caracostea), unde nu umbla decât arareori și doar în lipsă de alte soluții, să facă demersurile pentru obținerea cetățeniei române. „I se cuvine pentru că este român de când a venit aici”, spunea mereu Papacostea și mai aducea câte un argument, cele mai multe din grețoasa și neagra eră totalitară comunistă sau din perioada spulberării iluziilor, din timpul mandatelor lui Ion Iliescu.
Astăzi, Dennis Deletant, unul dintre cei mai respectați istorici ai României a devenit cetățean român cu acte în regulă. La 57 de ani de când a venit pentru prima dată în această țară și după ce a adus servicii științifice, de imagine și de colaborare internațională cu valori pe care chiar și adversarii le prețuiesc.
„România înseamnă viața mea matură, înseamnă în mare parte fericire, dar înseamnă și că am înțeles că destinul oamenilor depinde de un accident politic dacă vreți, adică accident de naștere. Eu sigur că mă bucur că m-am născut la Londra, în libertate. A fost și un prilej să mă interoghez pentru că în perioada comunistă îmi puneam mereu întrebarea ce aș fi făcut dacă eram român, în stalinism, în comunism?”, declara Dennis Deletant unei publicații clujene curioase să afle dacă există și sentimente față de România, alături de interesul profesional covârșitor.
Chiar dacă „accidentul de naștere” invocat de Dennis Deletant l-a făcut să se nască la Londra, el a devenit un român din 1965, adică din anul în care a sosit pentru prima dată în România, la 19 ani. Toate lucrările, conferințele, analizele, interviurile, proiectele științifice și civice pe care le desfășoară de aproape 60 de ani au în centru România și istoria ei. Lucrarea de doctorat a fost susținută pe o temă de cultură și civilizație românească. Cariera științifică, prodigioasă, care a cuprins cursuri la Universitatea din Londra (School of Slavonic and East European Studies), Universitatea din Amsterdam și Georgetown University, dar mai ales sutele de articole și volume publicate sunt despre România. Documentele puse în circulație, teoriile propuse și demonstrate, analizele care au legat întotdeauna evenimentul românesc de cel european sau mondial l-au transformat pe Dennis Deletant de decenii bune într-unul dintre cei mai buni performeri ai științei istorice din România.
Spre deosebire de mulți alți congeneri români, Dennis Deletant nu a ocolit niciodată subiectele și personajele care au devastat istoria și societatea românească în secolul al XX-lea. Două destine au fost predilecte, ambele stârnind polemici aprinse și întinse capcane științifice și politice: Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu. Anatomia celor două regimuri politice, instrumentele prin care au obținut controlul asupra societății, particularitățile celor două personaje sunt temele cele mai prezente în cercetările științifice, în cărțile, articolele și conferințele lui Dennis Deletant.
Nu doar valoarea profesională contează în opera profesorului Deletant.
La fel de mult este de remarcat claritatea morală cu care a privit toate problemele României, cu care a abordat temele Antonescu și Ceaușescu și cu care s-a distanțat de orice tentații.
Acolo unde a fost crimă, Dennis Deletant a scris că s-a desfășurat o crimă, adunând suficiente documente și argumente pentru a convinge. Când a colorat comunismul românesc, Dennis Deletant a remarcat un traseu grotesc de parvenire la vârful puterii în stat pentru o armată de mediocrități, a semnalat contraselecția profesională și socială, a menționat că totalitarismul a ucis, a mutilat, a rănit și a anulat vieți, destine și cariere. Această opțiune nu era între cele mai simple în anii 1990, cum nu este nici astăzi, când există destule inițiative și povești de revitalizare a unui trecut demonic, cu personaje odioase, așa cum a fost comunismul. În ultimii ani ai regimului totalitar, după ce în 1986 s-a întâlnit la București cu Corneliu Coposu, Dennis Deletant a fost declarat persona non grata și i s-a interzis intrarea în România. Bineînțeles că nu a tăcut, nu a renunțat și nici nu a abandonat.
Comunismul românesc are, în opinia lui Dennis Deletant, un român cu o logică anglo-saxonă, câțiva piloni peste care orice analiză dacă ar trece, nu ar mai și supraviețui: lagărele, moartea, Securitatea, tortura, șantajul, violarea vieții private și nenumăratele privațiuni. Când, împreună cu Mihai Bărbulescu, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor și Keith Hitchins a participat la scrierea celei mai vândute „Istorii a României”, Dennis Deletant a abordat tema comunismului strict în aceste categorii, nerenunțând la niciunul dintre principiile sale. Analiza științifică fără claritatea morală dovedită ar fi rămas un simplu jalon editorial. Respectul față de adevăr, însă, a transformat acest demers, alături de toate celelalte, în repere obligatorii de înțelegere a traversării acestei țări prin lumea secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea.
Câștigul pe care România îl obține astăzi prin acordarea cetățeniei profesorului Dennis Deletant nu este doar unul oficial, necesar după 57 de ani. Este una dintre cele mai mari victorii morale pe care societatea românească o obține după 1989. Bine ai venit acasă, Dennis Deletant!
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
