Istoria României ultimului secol a fost scrisă prin prisma evenimentelor majore ce au afectat direct țara – războaie, crize economice şi politice, tratate de pace -, prin acţiunea liderilor care s-au succedat la conducerea țării – plecând de la Regele Carol I, trecând pe la Ferdinand, Carol al II-lea, Regele Mihai și terminând cu pleiada celor patru „escu“ (Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu) -, sau prin evoluţia regimurilor politice succesive care au condus România – monarhie, comunism, democrație.
Firul istoric al ultimei sute de ani în România trece, însă, și prin cheia unor personaje feminine, care și-au lăsat amprenta și au avut un mare aport la deciziile luate la nivel înalt prin influențarea liderilor țării. Adică, al unor Elene.
Povestea Elenei Lupescu este povestea României scria, în 1990, Robert Kaplan, fost consilier al preşedintelui George Bush, după mai multe vizite prin Balcani. Dacă ar fi fost mai atent, ar fi scris acelaşi lucru şi despre lunga domnie a lui Nicolae Ceauşescu, marcată tot timpul de prezenţa nevestei. Pe atunci, însă, în viaţa publică a ţării nu apăruse Elena Udrea.
Dacă am încerca o altfel de poveste asupra ultimului secol românesc, am putea spune că istoria poate fi rezumată prin prezenţa celor trei Elene: Duduia (Elena Lupescu), Leana (Elena Ceaușescu) și Nuți (Elena Udrea).
Chiar dacă această comparație poate fi catalogată ca fiind abruptă, bazată doar pe indicii și elemente pur subiective, deseori discuțiile din patul ma-trimonial, ideile inoculate la o șuetă sau compromisurile făcute pentru „dragostea adevărată“ au schimbat istoria unui popor.
Lacomă, neîndurătoare și inteligentă, așa cum o descria Petru Dumitriu, Elena Lupescu a reușit, din dormitorul regelui Carol al II-lea, să-și impună influența asupra conducerii României timp de zece ani. La început amanta conducătorului, mai apoi soția sa și, de-a lungul relației, o problemă imensă între monarhie și societate, Duduia a reușit să influențeze din umbră cârmuirea. În toamna anului 1940, Duduia a fugit alături de rege într-un tren, cu o consistentă agoniseală din afacerile derulate în economia României.
Elena celei de-a doua jumătăți a secolului XX, mai exact soția tovarășului Nicolae Ceaușescu, a rămas în ochii opiniei publice românești drept conducătoarea de drept și cea care lua deciziile din spatele liderului comunist. Academician de renume mondial, cum îi plăcea să fie tratată, Leana a fost o femeie căreia i-a plăcut puterea şi nu a ascuns acest lucru, dobândind multe funcţii în partid şi în stat. Elena Ceauşescu şi-a urmat şi ea, fidelă, soţul, găsindu-şi sfârşitul alături de partenerul ei, de Crăciunul anului 1989. Din umbră sau prin pârghiile oficiale, Leana a condus România aproape un sfert de secol.
În sfârșit, Elena contemporană – Udrea – ce a pășit și s-a afirmat în politica românească drept „blonda sexy“, a intrat în mentalul colectiv în urma acțiunilor sale din timpul mandatelor lui Traian Băsescu, devenind figura publică cea mai reprezentativă a României democratice de după 1989.
Nu a fost soția liderului, statut pe care l-au avut cele două doamne ce au precedat-o în istorie (Duduia și Leana), nu și-a legat destinul oficial de Traian Băsescu, însă a reprezentat o imagine sau, de ce nu, un talisman al celor 10 ani în care acesta a ocupat scaunul de la Cotroceni.
Multe similitudini ne crează o continuitate vădită în ceea ce privește destinul României, strâns legat de Elenele din istoria sa: statornicia celor trei față de lideri, asumarea relațiilor cu aceștia (pornind de la concubinajul Duduiei, căsnicia Leanei și terminând cu relația politică strânsă și vădit fluturată în ochii publici a doamnei Nuți) sau fidelitatea celor trei doamne, care au sfârșit, într-un fel sau altul, alături de conducători. Toate trei au acumulat, în timp, o putere extraordinară, neegalată decât de foarte puţine alte personaje contemporane lor.
Până și frumusețea celor trei doamne și caracterul lor definesc perfect perioadele prin care România a trecut în ultimul secol. Un interbelic fascinant, boem, marcat de o Duduie frumoasă, sclipitoare, care ispitea. Comunismul cenușiu, rece, marcat de Leana parcă la fel de ștearsă, neexpresivă și seacă, și, în final, un regim democratic mult așteptat, viu și schimbător, la fel ca toaletele și coafurile doamnei Nuți, mereu atentă la „forme“ în acelaşi timp cu fondul, adică puterea politică.
Povestea României ultimului secol este povestea Elenelor ce s-au perindat prin istoria sa. Lucrurile au evoluat, regimurile s-au schimbat, Elenele s-au transformat, doar istoria se repetă mereu…
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
