Eriks Jekabsons: „Rusia este o ţară pur şi simplu bolnavă, agresivă şi periculoasă pentru toţi vecinii ei şi, în special, pentru statele baltice“

Eriks Jekabsons

Profesor de istorie şi relaţii internaţionale la Universitatea Letoniei din Riga. Unul dintre cei mai reputaţi specialişti europeni ai problematicilor legate de Rusia, URSS şi spaţiul european post- sovietic. Preocupări ştiinţifice legate de istoria şi evoluţia relaţiilor internaţionale în secolele XX-XXI în Europa de Centrală şi de Est şi în spaţiul fostei Uniuni Sovietice. Autor de volume şi studii publicate în numeroase ţări din Europa şi în S.U.A. „Visiting profesor” la importante universităţi şi institute de cercetare din Europa şi din S.U.A.

Publicitate electorală

ISE: Începutul celui De-al Doilea Război Mondial a fost precedat de Pactul Ribbentrop-Molotov, după care URSS a anexat statele baltice independente. Se poate repeta scenariul celui de-al Doilea Război Mondial, după semnarea acordului de la Minsk? Este Letonia într-un pericol mai mare decât alte state de pe frontiera Uniunii Europene şi a NATO?

Eriks Jekabsons: Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939 între Germania şi URSS, a anulat existenţa independentă a Letoniei, Lituaniei, Estoniei şi Poloniei şi a amputat teritorial România. Pe termen mai lung, sovieticii au avut de câştigat pentru că, aproape jumătate de veac, statele baltice au rămas în imperiul sovietic. Nu ne-a întrebat nimeni, niciodată, dacă vrem să fim colonii sovietice. Rezultatele acestei ocupaţii au fost devastatoare pentru popoarele celor trei republici. Aici nu discutăm doar despre crimele în masă, despre deportări, eliminarea elitelor intelectuale, profesionale şi naţionale. Câteva decenii la rând, conducătorii de la Moscova s-au străduit să anihileze tot ceea ce reprezenta sentiment naţional, istorie, tradiţii, civilizaţie în ţările ocupate. De asemenea, URSS a colonizat în Letonia, dar şi în Estonia şi Lituania, o populaţie numeroasă de origine rusă sau din alte foste republici sovietice. De multe ori, aceşti oameni au beneficiat de avantaje pe care populaţia locală nu le avea. Spre exemplu, dreptul de a locui în Riga. La proclamarea independenţei, Letonia s-a trezit cu o comunitate rusofonă foarte importantă numeric. Acest lucru a sporit provocările interne ale Letoniei pentru că, este de la sine înţeles, această populaţie rusă a păstrat numeroase legături cu ţara mamă şi a durat, şi va mai dura, până la o integrare firească în interiorul naţiunii letone, în spiritul istoriei şi civilizaţiei pe care Letonia le-a dobândit. Statul leton a făcut eforturi pentru ca minoritatea rusă să nu fie discriminată dar, în acelaşi timp, să accepte toate condiţiile pentru a căpăta statut de cetăţeni loiali statului. Adică, să vorbească în limba naţională, letona, să accepte valorile statului leton şi să respecte relaţiile de bună vecinătate dintre Letonia şi Rusia.
Acordurile repetate de la Minsk, negociate şi semnate de liderii din Germania, Franţa, Ucraina şi Rusia, au dat dovada unei situaţii în care statele europene oferă soluţii de pace şi colaborare în timp ce Rusia este pregătită doar pentru o confruntare. Moscova are nevoie de acest război pentru a-şi apăra poziţiile geopolitice şi strategice de pe continent: pierderea Ucrainei ar reprezenta un dezastru fără precedent pentru ambiţiile ei teritoriale.
Letonia este un stat foarte mic, care nu se poate apăra singur în cazul unei agresiuni militare ruse. Prin comparaţie, Rusia este un uriaş şi nu se pune problema unei dispute între ţările noastre în care noi să putem câştiga direct. Evident, situaţia Letoniei este mai vulnerabilă decât a altor state, precum Polonia sau România, dar avem încredere în alianţele noastre şi în puterea acestora de a ţine Rusia cât mai departe de o agresiune faţă de noi.

ISE: Cum sunt percepute declarațiile lui Vladimir Putin de opinia publică letonă?

E.J.: Cu teamă şi cu speranţa unei rezolvări paşnice a conflictului. Noi nu am putea rezista singuri în faţa unei intervenţii ruse, acest lucru este clar. Pe de altă parte, suntem decişi să nu mai repetăm istoria şi să nu acceptăm o revenire, chiar şi ipotetic vorbind, între frontierele Rusiei. Experienţa noastră istorică a dovedit pe deplin ce înseamnă acest lucru pentru naţiunea letonă. Oamenii de rând sunt interesaţi de conflict dar au speranţa că, de data aceasta, Letonia nu este singură. Suntem, cu toţii, foarte îngrijoraţi de ameninţarea rusească dar, trebuie spus, acest lucru ne şi determină să avem o poziţie fără echivoc, până la capăt. Am ascultat cu îngrijorare vocile de la Moscova care promovează o agresiune împotriva statelor baltice, deci şi faţă de Letonia, şi trebuie privit cu atenţie rolul importantelor minorităţi ruse şi vorbitoare de rusă din ţările noastre. Este o senzaţie de teamă dar, în acelaşi timp, avem încredere în fidelitatea prietenilor noştri din Uniunea Europeană, NATO şi, mai ales, în SUA. Ştim că nu suntem singuri în faţa forţelor răului.

ISE: Cum se vede conflictul ucrainean (și cel dintre Rusia și Uniunea Europeană) de pe linia frontului, ținând cont că Letonia împarte la est granița cu Rusia? Există posibilitatea ca o parte a importantei comunităţi ruse din Letonia să acţioneze împotriva intereselor naţionale letone?

E.J.: Rusia este o ţară pur şi simplu bolnavă, agresivă şi periculoasă pentru toţi vecinii ei şi, în special, pentru statele baltice. Şi aici nu este vorba doar despre conducătorii ei. O bună parte a societăţii ruse, elitele ei gândesc în termeni imperiali, agresivi şi sunt captive trecutului. Avem o istorie a vecinătăţii cu Rusia din care ştim foarte sigur că nu e vorba, dinspre Răsărit, niciodată de bune intenţii. Politica Moscovei de acum este o reminiscenţă imperială, care nu ţine cont de reguli, tratate, ordine internaţională şi face mult rău întregului continent. Prin urmare, această ţară bolnavă de ambiţii imperiale, Rusia, trebuie tratată ca atare: ca un om bolnav. Statele Uniunii Europene şi NATO nu ar trebui să facă nicio concesie Moscovei şi, mai mult, cred că ar trebui sporite sancţiunile de tot felul până la o izolare. Într-o astfel de situaţie, Rusia nu va putea rezista mult şi va fi obligată să deschidă calea dialogului şi a concesiilor.
Letonia este la frontierele Rusiei şi acest lucru nu este ceva liniştitor. În momentul de faţă aparţinem zonei euro şi suntem membri NATO, valorile noastre sunt diferite de acelea pe care le promovează Vladimir Putin şi echipa lui. Cu Rusia împărţim un trecut dureros, extrem de dureros, pentru ţara mea şi sper într-o relaţie de vecinătate amicală. Sigur, este greu să vorbeşti astăzi despre încredere în Rusia în rândul letonilor obişnuiţi.
Mai vreau să adaug că, în acest context de război şi agresiune din partea Rusiei, cea mai ameninţată ţară de pe linia frontului, adică de pe frontiera Uniunii Europene şi a NATO, este Letonia.
Sentimentul nostru de teamă, de insecuritate, nu este dat doar de faptul că suntem o ţară mică. Este posibil oricând ca Rusia să poată folosi ca instrument de atac şi minoritatea rusă din Letonia. Se poate întâmpla oricând un scenariu ca în Ucraina, unde comunitatea rusă şi-a proclamat „independenţa”, cu ajutorul armelor şi soldaţilor Moscovei. Ameninţarea asupra Letoniei este reală, percepută ca atare şi sperăm într-o unitate fără precedent a statelor civilizate faţă de un stat bolnav.

ISE: Care este poziția clasei politice de la Riga, referitoare la ultimele evenimente și în contextul crizei ucrainiene?

E.J.: De îngrijorare. Toţi oamenii responsabili aşteaptă decizii rezonabile din partea Rusiei, care să excludă războiul.

ISE: A luat Letonia măsuri mai deosebite în sensul înarmării și securizării granițelor? Se poate călători normal, astăzi, între Letonia şi Rusia?

E.J.: Nu sunt măsuri deosebite dar trebuie spus că există, poate, o mai mare rigoare. Letonia aplică în mod consecvent deciziile Uniunii Europene şi aşteaptă susţinere necondiţionată din partea aliaţilor ei. Un conflict pe care Rusia l-ar declanşa împotriva Letoniei sau în interiorul ei sperăm că va primi o ripostă pe măsură. Am speranţa că Moscova, chiar stricată de grandomanie şi ambiţii imperiale, va înţelege că a pierdut pe termen lung.

ISE: Care este, din punctul dumneavoastră de vedere, deznodământul acestui conflict?

E.J.: Rusia a declanşat o agresiune, a schimbat frontiere şi reprezintă în momentul de faţă o ameninţare pentru toate statele vecine. Se poate continua şi pe calea războiului dar este greu de crezut că va fi, în felul acesta, o rezolvare. Ca în alte situaţii similare din istorie, probabil că vor fi presiuni pentru ca Rusia să accepte negocieri cu Ucraina şi să pună în aplicare prevederile tratatelor internaţionale. De asemenea, Rusia va trebui să accepte că războiul, azi, în Europa, nu mai este o soluţie de reglementare a relaţiilor cu vecinii.

LETONIA

-24.938 km pătraţi, 2.165.000 locuitori, din care 61% letoni, 26% ruşi, 4% bieloruşi, 2% ucraineni, 2% polonezi.
-Şi-a proclamat independenţa la 21 august 1991 iar ultimele trupe ruse au părăsit ţara la 31 august 1994.
-În 2004 a aderat la UE şi la NATO.
-Trupe militare active: 5.310 ofiţeri şi soldaţi. Bugetul apărării pe 2014: 300 milioane dolari. De la 1 ianuarie 2014 a adoptat moneda euro. PIB pe locuitor: 19.100 dolari. 9% din importuri şi 18% din exporturi vin şi pleacă spre Federaţia Rusă.