“Ziua Internațională a Muncii”, altfel cunoscută drept “Ziua Muncii” sau în alte feluri similare, în funcție de țară, desemnează, în linii largi, aceeași sărbătoare – un moment de celebrare al muncitorilor din întreaga lume. Cel puțin, acestea sunt originile sărbătorii, însă în manieră tipic umană, istoria evenimentului este puternic afectată de politică.
Potrivit Encyclopedia Britannica, originile acestei sărbători se găsesc în America de Nord, unde, în mod ironic, ea nu este sărbătorită. În 1889, o federație internațională de grupuri socialiste și sindicate muncitorești a declarat data de 1 mai drept o zi de susținere a muncitorilor, în onoarea protestului de la Haymarket, care a avut loc în Chicago în 1886.
“Afacerea Haymarket” sau, mai expresiv, “Masacrul de la Haymarket” reprezintă un eveniment deosebit de important pentru mișcările sindicaliste americane de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La începutul lunii mai a anului 1886, o persoană a fost ucisă și alte câteva rănite într-o ciocnire violentă dintre poliție și protestatari în timpul unei acțiuni de protest al muncitorilor unei companii din Chicago, parte a unei campanii naționale de proteste menite să asigure o zi de muncă de numai 8 ore, într-o perioadă istorică în care zilele de muncă de 12-14 ore erau uzuale.
În semn de protest, mai mulți lideri anarhiști au convocat o întâlnire generală în piața Haymarket, din Chicago, la scurt timp după incident. Primarul orașului, Carter Harrison, a fost prezent la protest și a declarat evenimentul drept “unul pașnic”, dar după ce primarul și mare parte din participanții la acțiune au plecat, poliția a cerut dispersarea celor rămași. În acel moment, o persoană care până în ziua de azi rămâne neidentificată a aruncat o bombă către agenții de poliție. Explozia generată și răspunsul cu focuri de armă al agenților a dus la moartea a șapte polițiști și a unui număr similar de protestatari. Alte zeci de persoane au fost rănite.
Incidentul a generat o isterie în masă în rândul oamenilor și autorităților, precum și o serie de decizii controversate, de la execuții sumare aplicate unora dintre cei considerați responsabili pentru proteste la grațierea controversată a altora. În orice caz, mișcarea unionistă americană a fost puternic influențată de incidentul care a rămas în mentalul colectiv vreme de mulți ani, iar noua “sărbătoare” a început să capete popularitate în America.
În 1894, președintele american Grover Cleveland, care nu era tocmai încântat de originile socialiste ale sărbătorii, a găsit un compromis – “Ziua Muncii” era deja sărbătorită în unele state americane în prima zi de luni din septembrie, așadar președintele a declarat acea dată drept sărbătoare oficială la nivel federal. Canada a urmat exemplul Statelor Unite la scurt timp după aceea.
Peste ocean, în Europa, mai exista o problemă în privința datei de 1 mai: ziua avea deja o semnificație culturală și istorică aparte în multe zone din Europa. Încă din perioada medievală și cea modernă, cu ocazia primei zile a lunii mai, oamenii obișnuiau să sărbătorească întoarcerea primăverii.
Originea obiceiului nu este certă, dar se crede că romanii și grecii aveau festivaluri de acest tip, care ar fi influențat tradițiile europenilor medievali, iar acestea s-au menținut în timp. Originile păgâne ale sărbătorii reprezintă exact motivul pentru care aceasta nu a devenit niciodată o parte semnficativă a culturii americane. Unul dintre primele grupuri care au emigrat în masă din Europa spre noul continent, puritanii, membri ai Bisericii Anglicane, respingeau categoric această tradiție, pe care o considerau necurată pentru că nu izvora din Biblie. Atitudinile religioase și sociale ale puritanilor au avut o influență majoră asupra culturii americane.
În orice caz, poate că această zi ar fi rămas doar o ocazie de a celebra primăvara în Europa, dar a existat pe continent o forță care avea alte planuri: Uniunea Sovietică. Ar putea părea surprinzător faptul că uniunea ar importa practic o sărbătoare vestică, în special una americană, însă după cum punctează Encyclopedia Britannica, contextul creării sărbătorii este unul favorabil unei cauze comuniste – liderii sovietici au fost de părere că această dată care marca o ciocnire violentă între muncitori și autorități ar putea reprezenta o punte de legătură între muncitorii americani și cei europeni împotriva capitalismului.
De altfel, conducătorii sovietici nu sunt singurii care au simțit potențialul acestei noi sărbători. Ziua Muncii a devenit o sărbătoare națională până și în Germania Nazistă, în 1933. În mod ironic, la numai o zi după acest act, guvernul nazist a abolit sindicatele independente în țară, distrugând practic orice șansă pentru o mișcare muncitorească germană independentă de stat.
În timp, festivitățile de 1 mai au progresat în Uniunea Sovietică, fiind influențate de schimbările suferite de climatul politic și social de-a lungul timpului, după cum explică Encyclopedia.com.
Imediat după Al Doilea Război Mondial, spre exemplu, “protagonist” era soldatul sovietic, proaspăt întors de pe front. Nu a durat foarte mult ca festivitățile să se îndrepte într-o direcție ușor diferită, totuși.
În 1963, după Criza Rachetelor din Cuba, festivitățile au devenit din ce în ce mai mult spectacole de forță, menite să slăvească puterea militară și tehnologică a statului comunist. Tot în aceeași perioadă, sărbătoarea a fost folosită pentru a lansa atacuri împotriva prepusului imperialism demonstrat de Statele Unite prin criticarea de acțiuni americane precum războiul din Vietnam. Conducătorii ruși nu ratau nici șansa de a-și arăta solidaritatea față de organizații precum Vietcongul, organizația politico-militară comunistă care s-a opus forțelor americane în Vietnam.
La începutul anilor 1970, deși data de 1 mai nu a fost vreodată o sărbătoare oficială în SUA, ea a fost totuși marcată de proteste puternice anti-război. Este important de amintit faptul că, în fond, retragerea trupelor americane din Vietnam în 1975 a fost un eveniment în mare măsură determinat de împotrivirea societății civile față de conflict, iar protestele masive care au avut loc în anii premergători retragerii nu au avut un rol neglijabil.
În mod evident, nu toate demonstrațiile și celebrările de 1 mai au conotații comuniste, însă nu încape urmă de îndoială că autoritățile sovietice au sperat să creeze un semn de egalitate între interesele partidului și interesele muncitorilor din întreaga lume.
Widewalls, un site dedicat artei moderne și contemporane, a alcăuit, de exemplu, o listă de 10 afișe sovietice de propagandă cu tema zilei de 1 mai – multe dintre ele având data trecută cu litere mari chiar în partea centrală a imaginii. Dincolo de orice valoare artistică și istorică ar putea avea aceste postere, ele dovedesc clar modul în care conducătorii comuniști vedeau sărbătoarea.
Dar nu trebuie să te cauți atât de departe pentru a vedea intenția evidentă din spatele manifestațiilor de 1 mai în spațiul comunist. Mulți dintre cei care au prins câțiva dintre anii comunismului românesc pot probabil să povestească cu lux de amănunte paradele masive (datorită prezenței obligatorii) organizate în această dată în acești ani – poate că defilările, tehnica militară și tehnologiile prezentate nu erau la fel de impresionante ca la Moscova, dar intenția era tot aceeași.
În prezent, cea mai mare parte a țărilor din Europa, America Latină, Africa, precum și un număr select de țări din Asia sărbătoresc Ziua Muncii la 1 mai, inclusiv România, după cum arată Departamentul Muncii al SUA. Totuși, pentru majoritatea oamenilor, această zi și-a pierdut probabil conotațiile intenționate de conducătorii sovietici. La urma urmei, când a fost ultima oară când niște români și-au folosit din proprie inițiativă ziua liberă pentru a ieși în stradă în susținerea muncitorilor din întreaga lume?
Totuși, asta nu înseamnă că ziua și-a pierdut în totalitate potențialul de propagandă. După cum arăta Reuters în 2014, în Piața Roșie de la Moscova s-a ținut în acel an, de 1 mai, o paradă uriașă la care au luat parte un mare număr de sindicaliști ruși.
Evenimentul a fost primul de acest fel ținut în Federația Rusă după căderea Uniunii Sovietice, iar acest fapt nu a fost deloc întâmplător. Uralele vagi de solidaritate muncitorească au fost amestecate în timpul manifestațiilor cu mesaje de susținere pentru acțiunile lui Vladimir Putin în Crimeea – parada a avut loc la nici două luni după ocuparea Crimeei de către Rusia.
În fine, devine totuși clar că 1 mai a început să-și piardă mult din “gloria” de odinioară până și în fostele țări comuniste, dar tradițiile începute de sovietici sunt păstrate în câteva zone restrânse ale lumii, Coreea de Nord fiind în mod deloc surprinzător un exemplu bun în acest sens.
Un aspect interesant al situaței este că, de-a lungul ultimilor ani, ziua de 1 mai a fost folosită de guvernul nord-coreean pentru demonstrații de forță și mesaje anti-capitaliste în masă, conform tradiției, însă efectul în rândul populației nu pare a fi cel dorit. În 2022, Radio Free Asia raporta că în anumite zone din țară, prelegerile anti-capitaliste și anti-vestice organizate de autoritățile nord coreene nu i-au impresionat prea mult pe cetățenii care în ultimii ani au început să învețe tot mai mult despre cum arată lumea din exterior.
Radio Free Asia s-a bazat pe mărturii anonime pentru a transmite acest mesaj care, ce e drept, poate părea un pic utopic, dar nemulțumirea cetățenilor Coreei de Nord față de propriul guvern și în deosebi față de celebrările de 1 mai nu este un subiect cu totul nou.
The Guardian puncta încă din 2014 creșterea nemulțumirii coreenilor față de sărbătoare, în special deoarece această ocazie care ar trebui în teorie să fie una fericită pentru toți muncitorii nu făcea decât să scoată în evidență inegalitatea socială în țara condusă de zeci de ani de familia Kim – de Ziua Muncii, cei puțini care-și permit să sărbătorească cu stil o pot face, în timp ce muncitorii cu posibilități materiale reduse au noroc dacă pot să fure câte ceva de la locul de muncă pentru o masă mai gustoasă.
Ziua Internațională a Muncii a trecut prin atât de multe schimbări încât este greu de spus ce comemorează an de an milioane de oameni din întreaga lume – revenirea primăverii?; o tragedie de acum un secol și jumătate?; gloria Uniunii Sovietice?; Răspunsul cel mai simplu este probabil și cel adevărat – o zi liberă este o zi liberă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
