”A scăpat neviolată, panarama?”, ”Peștele a trimis-o pe litoral în plin sezon”, ”Asta nu e tipa aia de pe OnlyFans?”, ”La anul să încerce ca prostituată”, ”O târfă cu două fețe”, ”Nu te-a f*ut nimeni?”, ”Te-au luat băieții după colț la o mumu?”, ”Ai luat p*la de la localnici?”. Sunt fată, am 19 ani și am debutat în presa din România sub un val de ură, misoginism, instigare la violență și viol. Dacă eram băiat, comentariile astea nu existau.
Am publicat recent un reportaj care s-a viralizat rapid despre cum am pretins că sunt o turistă străină care a venit pe litoralul românesc pentru festivalul Neversea, ca să văd cât de friendly este Constanța cu turiștii de-afară.
Ideea articolului, construirea și ilustrarea lui au fost discutate și decise în redacție, împreună cu editorii mei.
Singurul lucru la care nu mă așteptam când am predat draftul a fost ca articolul final să devină atât de viral pe rețelele de socializare.
Articolul a fost publicat inițial pe Info Sud-Est, publicația regională unde am debutat și unde a făcut 46.000 de vizualizări. Reportajul a fost preluat și la nivel național, pe platforma G4Media, unde a strâns peste 93.000 de vizualizări, iar pe Facebook un reach (impact) de aproximativ 400.000 de utilizatori, peste 1200 de comentarii și peste 3000 de reacții.
În deschidere era un selfie cu mine la Neversea, după ce terminasem experimentul de presă.
Articolul a făcut numeroase persoane să „ia foc”, pentru că am „defăimat” orașul, sunt ”prea tânără” ca să scriu, ”cine sunt eu să-mi dau cu părerea”, ”de ce mi-am pus poza” în deschidere, ”de ce trebuie să știe românii engleză, când englezii nu știu română” ș.a.
Din toate cele 1200 de comentarii analizate împreună cu editorii, am concluzionat că 20% erau pozitive sau critice în mod constructiv, iar 80% erau negative, injurioase, instigatoare la violență, calomnioase sau conțineau afirmații lipsite de argumente.
Ce mi s-a reproșat, printre altele. Ce am făcut eu, de fapt:
- ”De ce ai așteptarea ca „femeia de servici” să știe engleză?”. În realitate, am vorbit cu femeia care administra grupul sanitar, nu cu femeia de serviciu. În niciun caz nu am reproșat că nu știe limba engleză, ci doar am remarcat faptul că un turist străin nu se poate înțelege cu persoana respectivă. Am relatat secvența fără să înjosesc interlocutorul.
- ”De ce ai avut ”țintă” doar persoane care păreau să nu știe engleză?”. Pe parcursul experimentului am încercat să vorbesc cu persoane de toate vârstele și categoriile, inclusiv adolescenți, de vârsta mea. Toți tinerii cu care am încercat să deschid o conversație mi-au zis că nu vorbesc engleză și că nu mă pot ajuta. I-am menționat, evident, și pe cei puțini care m-au îndrumat în engleză.
- ”Există tehnologie, deci articolul este inutil”. În concluzia articolului am menționat exact acest lucru: „Dacă nu aveam telefonul cu internet, cu „ajutorul” primit atât de la oameni sau din semnele și plăcuțele inexistente ale instituțiilor în limba engleză, aș fi rămas în gară mult și bine sau m-aș fi învârtit prin oraș la fel de mult și de bine”. Articolul a fost un experiment de presă.
- ”Dar, ce, în alte țări sunt informații în română?”. Multe persoane au criticat, într-un patriotism exacerbat și deplasat, faptul că în alte state nu există semne, explicații în română și că persoanele din alte state nu cunosc limba noastră, deci, de ce noi am cunoaște limba engleză (de circulație internațională)?
- ”Ai scris o investigație proastă”. Nu am avut niciodată pretenția, nu am menționat și nici articolul nu a fost încadrat de editori la categoria ”investigații/anchete”. Articolul meu este o relatare din teren, mai aproape de genul reportaj sau opinie, în niciun caz investigație. Unii cititori au decis, deci, să mă taxeze pentru ceva ce n-am avut niciodată pretenția să fi făcut.
- ”Folosești englezismul ”mapă” în loc de ”hartă”. Unul dintre sensurile cuvântului ”mapă”, conform dexonline.ro este ”hartă geografică”, adică exact obiectul la care făceam referire în articol.
Asta a fost partea relativ decentă, în care aș fi putut să combat cu argumente, ar fi putut exista un dialog între mine și interlocutori, m-aș fi putut apăra. Nu m-am mai putut apăra însă în fața sutelor de comentarii ca cele de mai jos:
Nu credeam vreodată că voi debuta ca jurnalistă astfel, sub un val de agresiune publică greu de gestionat pentru multe adolescente la vârsta mea. Pentru mine, din fericire, a fost un experiment de presă care a continuat mai ales după publicare.
Și atât. Episodul nu a reușit să mă afecteze, ci doar să mă pună pe gânduri, să încerc să înțeleg ce este dincolo de ecranele care afișează astfel de mesaje. Cine sunt oamenii din care țâșnește atâta ură pentru o persoană pe care nu o cunosc? Este ceva înăuntrul unei persoane care își dorește să vadă violată o adolescentă? Și dacă da, ce zace într-o astfel de persoană? Câtă traumă și ce nefericiri?
Conform studiului „The Chilling”, realizat de International Center for Journalists (ICFJ) împreună cu UNESCO, în 2020, trei din patru femei jurnaliste (aprox. 73%) care au realizat chestionarul au experimentat hărțuirea online, unde 25% dintre mesaje făceau referire la violența fizică, iar 19% conțineau amenințări sexuale.
Una din trei femei s-a gândit la părăsirea profesiei din cauza atacurilor și amenințărilor online, iar 20% dintre jurnalistele chestionate au fost atacate sau abuzate în viața reală, în urma urma atacurilor online.
De asemenea, ICFJ și UNESCO au lansat o platformă pentru semnalarea abuzurilor online, unde femeile jurnaliste pot primi ajutor când se află în mijlocul unui atac online, sau dacă vor să se informeze despre cum se pot pregăti de hărțuirile online.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Felicitari pentru articol, Delia! Mi-a placut, bine punctat!
Cat despre prosti, retarzi si frustrati ca n-au fost in stare sa invete o limba straina… incearca sa nu-i bagi in seama si sa nu-ti afecteze munca.. vor exista tot timpul
Bineînțeles ca fiecare popor are personaje needucate și prost-crescute dar in România nepăsarea generală a înrăutățit situația. Plus plecarea a milioane de romani educati in tari mai .. civilizate.
Textul se incheie tocmai cand ar trebui sa inceapa.
Mult succes in cariera! Nu te lasa intimidata de felul asta de frustrați analfabeți.
Am inteles ca cei care au putina stima de sine sau care sunt nemultumiti cu ei insusi, simt nevoia de a terfeli pe cei cu care interactioneaza ca un fel de reglaj emotional. Probabil ca foarte multi din cei care au folositi injurii, pe langa nesimtiti, sunt si foarte deprimati. Oricum, spor in continuare.
În orice meserie , mai mult sau mai puțin, femeia , din păcate, este încă ținta trivialitatilor.
Un articol bun , sper ca autoarea să nu fie influențată de spiritul neanderthalian al cititorului român.
Din mai multe motive, 1. Educați exemplarelor din specia homo sapiens sapiens, desi cred ca au ramas la stadiul de neanderthalis, a celor care au scris aceste grobiene mesaje…pentru ca 2. Au impresia ca nu li se poate întâmpla nimic daca scriu pe internet, desi conform legii, daca este depuse si plângere ca na, nu se sesizează nimeni din oficiu, decât dacă esti mare om de afaceri, vezi cazul nou Filimon polițistul, vor fi minim amendați, dacă continuă acest comportament se poate trece si la alte încadrări si 3, si nu neapărat cel din urmă… dacă noi că societate, de la mic la mare am permis aceste lucruri sa se întâmple până acum, a devenit la noi norma…si o sa tot fie până cand o a ne schimbam, fiecare in parte, si ajutând macar 1-2 in jurul nostru sa facă aceeași schimbare…altfel… #poatemaine , #poatealtu
“Cine sunt oamenii din care țâșnește atâta ură pentru o persoană pe care nu o cunosc?”
20% dintre oameni nu sunt capabili intelectual sa muncească.
Lipsa de educație, prostia.
Bravo Delia. Felicitari pentru initiativa. Atunci cand pui oglinda in fata unei persoane frustrate, aceasta poate deveni agresiva. Sunt multi “zmei” care se ascund in spatele tastaturilor si arunca noroi cred ca multi sunt cazuri patologice. Pe tema reportajului, era un banc pe vremea lui Ceasca: doi militieni intr-un oras din ROmania, vine un strain si ii intreaba ceva in engleza, astia nu stiu sa raspunda. Apoi ii intreaba in franceza, germana, spaniola, italiana, rusa, chineza. Militienii nostri nimic… Dupa ce pleaca turistul dezamagit, unul dintre militieni ii spune celuilalt, mama, ai vazut ce tare, cate limbi straine stia tipul ala? La care cel de-al doilea militian ii raspunde, ei si la ce i-a folosit…?!
Ăștia care înjură sunt fix idiotii care cred că Pământul e plat, că vaccinul face rau, că buletinul cu cip e 666, sunt ăștia de au băgat gruparea mafiotă AUR in parlament. Ăștia de înjură ar trebui găsiți și băgați la zdup pentru câțiva ani. Ar trebui sa existe o lege 10 ani închisoare pentru o simpla înjurătura. Adică actuala lege e fix de kkt. Daca înjuri un polițist faci pușcărie dar daca înjuri un civil scapi basma curată. Nu te urmărește nici dracu
Nici macar amenda. Lege de kkt.
Ascunzându-se sub protecția anonimatului, mulți dintre acești emițători de “opinii” scriu lucruri pe care nu le-ar spune in mediul non-digital. Ca un următor experiment, ai putea sa ii inviți la un interviu online – sunt absolut convinsă ca ori își vor schimba părerea, după ce vor vedea ca ești o persoana reala, ori vor da bir cu fugiții ca niște lași ce sunt. Îmi pare rău ca ai trecut prin așa ceva, din păcate in mediul online nu exista noțiunea de “cetățean”, nu exista reguli scrise și astfel anumite persoane considera ca pot sa-și verse refularile. Continua pe drumul tău, jurnalismul este o profesie unde perseverenta este o competentă de baza.
daca ai face un reportaj ca barbat ai fi la fel de injurat pentru ca romanii nu suporta critica
Trista experienta….
Am aproape 69 de ani si sunt mama a 2 copii, un baiat nascut in 1980 si o fata nascuta in 1983…locuiesc amandoi in Brasov, sunt bine scoliti, au joburi bune si din pacate ceea ce citesc in acest articol confirma ceea ce ei imi spun despre lumea din jurul lor: o lume needucata, intoleranta, cu o lipsa de respect(fata de ceilalti) strigatoare la cer…
Motive obiective(inclusiv noi parintii) ii tin inca in tara, altfel ar fi plecat demult….
Nu mai vedem nici o sansa ca drumul asta al Romanei sa mai poata fi schimbat, speram ca nepotelul nostru sa fie sanatos si sa plece… aici nu e de ramas….
Nu stiu ce sa va spun, aveti grija de dvs, nu m-as mira ca intr-o zi meseria de jurnalist sa ajunga chiar periculoasa in Romania…
Nu puneți la suflet, deși, din păcate, asta e societatea în care bărbații consideră că femeile sunt obiecte și nedemne de respect.
imi cer scuze in numele nostru… al romanilor. noi o sa fim mai buni si tu ne ajuti.
A fost foarte bun primul articol, felicitari! Incearca sa nu te lasi descurajata de obscenitatile debitate de unul si altul din confortul casei lor. Reportajul a fost foarte creativ, curajos, original si in special util: ai reusit sa ne arati cat de nepregatit este litoralul pentru turistii straini. Reactiile arata ca suntem incapabili sa recunoastem unde gresim si sa corectam: in loc sa zicem ‘da, uite, ar trebui sa lucram la chestia asta’, ne revolta ca englezii nu vorbesc romana. Adica englezii ar trebui sa vina la noi in tara, sa isi cheltuie banii, dar sa ne si invete limba(de parca romana ar fi o limba de circulatie internationala). E absurd, evident. Daca ne uitam la croati, ei reusesc sa ii ‘mulga’ pe turistii din vest cu foarte mult talent, cu un litoral impecabil, cu servicii impecabile, engleza e vorbita cam peste tot. Poate de-aia ei de anul asta au adoptat euro si sunt in Schengen, iar noi inca visam. Probabil ei sunt mai axati pe rezultate, stiu ce trebuie sa faca pentru a practica un turism de calitate, banos si o si fac. Noua ne-ar placea sa primim banii turistilor straini, dar daca se poate, sa nu vina in tara sa ne deranjeze, doar sa ne trimita banii prin posta.
Ma întreb cât de mult au înțeles cei care se sperie/simt deranjati de un articol ce susține de la început pentru ce a fost realizat. Acest articol, împreună cu comentariile și opiniile exprimate, este o buna analiza pentru pregătirea unei transformări în fiecare comunitate locala (indiferent care este localizarea pe harta tarii). Expunerea la turism trebuie sa genereze idei de transformare și adaptare care sa susțină dezvoltarea comunității pe termen lung. Articolul oferă informații echidistante (nepartinitoare) reiestite dintr-un “test” neanuntat (camera ascunsa) aplicat pe o populatie tinta din Constanta. Astfel se poate extinde acest test pentru un esantion reprezentativ. Rezultatele ar trebui interpretate și analizate de municipalitate și de industria ospitalității și stabilite intervenții pentru a obține opinii favorabile la un viitor test neanunțat. Abordarea din articol se poate replica în oricare oraș care are în turism o sursa de venituri sau expunere. Asa ca jurnalista nu a greșit cu nimic și ajuta Constanța.
Trist ca atat se poate la noi! Calitatea comentariilor demonstreaza calitatea oamenilor care isi dau cu parerea.
Mame, educati-va baietii, puneti limite si invatati-i ca toti suntem egali, oameni cu drepturi, sa respecte si sa auda femeia, educatia pleaca din bratele mamelor.
Nimeni nu merita asa ceva. Din pacate, razboiul cu natura umana dezinhibata in spatele anonimitatii nu poate fi cistigat. Nu ajuta decit sa nu mai citesti comentariile si, daca poti, sa iesi din social media. E mult mai bine fara si mult mai linistita viata.
Bravo fato, de 1000000 de ori bravo!!!! Go, go, go!
Dacă era o țară perfectă, nu aveai de lucru (în sensul că nu trebuia să svhimbi nimic și pe nimeni).
Suflecă-ți mânecile and dig in – ai enorm de mult de lucru și sper ca rezultatele să te alimenteze să continui schimbarea.
România și eu ca cetățean, avem nevoie de oameni buni ca tine.
Spor ❤️
Keep up the good work, Delia Dascalu!
Intr-o tara in care politicienii ne vor prosti si care cu fiecare ocazie mai dau cate o lovitura educatiei, din pacate, astfel de “persoane” vor polua cu comentariile lor orice demers jurnalistic onest, fiindca “stiu ei mai bine ce le trebuie altora”.