EDITORIAL: Constanța și mitul cetății asediate. Ce se va întâmpla mâine?

Perioada interbelică și cel de-al doilea Război Mondial ne-au oferit două personaje ce au marcat secolul al XX-lea și, cu siguranță, întreaga istorie a omenirii: Iosif Visarionovici Stalin și Adolf Hitler.

Primul, liderul indiscutabil al bolșevismului postleninist, a fost creatorul unui sistem migălos, cu structuri adânc împământenite și foarte atent ținute în frâu.

Cel de-al doilea, un „vizionar“ bolnav, care guverna după idei fixe dar fără rigoarea unui sistem instituțional intern bine pus la punct.

Publicitate electorală

În cazul primului, datorită stricteții sistemului și a cutumelor create, tradiția a fost dusă mai departe. Hrușciov, apoi Brejnev, și chiar sub forma unei democrații vopsite de tipul capitalismului de stat, Vladimir Putin, care a calificat căderea URSS din anul 1991 ca fiind „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”. Fără progrese, tranchilizați în sărăcia specifică și în crezul unui mare imperiu, Rusia continuă drumul expansionist la care a visat I.V. Stalin.

Pe de cealaltă parte, faptul că politicile lui Hitler au lăsat pe planul secund sistemul intern, au oferit ocazia Germaniei, împărțită, fărâmițată și secătuită de război, să își revină și să fie astăzi factor decident în politicile europene, fiind arbitrul democrației de după ridicarea Cortinei de Fier.

Respectând dimensiunile comparației și gândindu-ne la Constanța ca la o republică independentă, așa cum obișnuiește presa din România să vorbească despre cel mai vechi oraș al țării, politicile primarului suspendat al Constanței pot fi comparate cu cele ale liderului suprem de la Kremlin de la mijlocul secolului al XX-lea.

Povestea nu este despre Radu Mazăre, ci despre sistemul creat de acesta în Constanța. Miza nu este primarul Constanței din ultimii 15 ani, ci posibilitatea ca sistemul acestuia să fie dus mai departe de un alt „Hrușciov“, „Brejnev“, sau „Putin“. Adică, din interiorul grupului sau, cu o culoare democratică şi liberală în politici, din afara lui. Mai ales că, în ambele situaţii, percepem acut existenţa unui partid-stat, singur decident.

Asemănarea celor două sisteme, născute de o parte și de alta a Mării Negre, în epoci şi regimuri foarte diferite, se reflectă în mai multe caracteristici.

În primul rând, inducerea unui sistem de teroare, la Constanța vorbindu-se ani la rândul, doar în șoaptă, despre clasa conducătoare de la malul mării. În URSS nu se vorbea deloc.

Constituirea unei societăți sărace, asistate, adusă în situația în care să „cerșească“ un pachet cu alimente, la Constanța. În URSS nici măcar nu îndrăzneau să ceară.

Diferența abisală între clasa muncitoare, săracă, și opulența cluburilor de fițe, a baronilor cu afaceri prospere și a elementelor luxoase afișate de liderii administrației locale. În URSS, diferența dintre nomenclatura de la Kremlin și situația îndepărtatei Siberii.

Paradele din Mamaia, denumite carnavaluri, organizate din bani publici, ce se aseamănă izbitor cu festivitățile grandioase organizate de Stalin în Piața Roșie din Moscova, cu ocazia sărbătoririi Zilei Victoriei sau a celei de 7 Noiembrie. În timp ce liderul suprem de la Kremlin afișa ce avea el mai de preț, armata, simbolul victoriei din cel de-al Doilea Război Mondial şi al puterii regimului, conducătorul suprem de la Constanța strângea în stațiunea de pe litoral simbolul puterii sale: electoratul fidel, fetele pe jumătate dezbrăcate, ca etichetă a politicilor dezmățate încurajate în stațiunea Mamaia, și iubitorii de „pâine și circ“. Ambii lideri priveau triumfător, de undeva de sus, din mijlocul locului de unde își legitimau puterea, creația lor: Radu Mazăre de pe scena piațetei Cazino, costumat în diverse personaje, I.V. Stalin de la tribuna din Piața Roșie, „costumat“ în militar, căci nu avusese niciodată această calitate.

Mitul „cetății asediate“ este un alt punct convergent al politicilor celor doi lideri. La fel ca și în cazul sistemului creat de Stalin, care susţinea mereu existenţa unor comploturi din exterior, că este o țintă pentru rău-voitorii care vor să ducă la pieire URSS, sistemul de la Constanța a avut întotdeauna persecutori în ochii șefilor administrației locale. Începând cu opoziția politică de la începuturile actualei administrații, din anii 2000, continuând cu președintele Traian Băsescu (care vreme de zece ani a susținut statul de drept la nivelul discursului) și terminând cu Justiția din România. Această obsesie a celor doi lideri a dus la crearea unui sistem informațional şi de propagandă foarte bine pus la punct, creat sub semnul fricii căderii sistemului.

Riscul, ca și în situația veșnicului Imperiu Rus, sub toate formele lui, este ca acest sistem să fie continuat. Și la Constanța există toate premisele ca acest lucru să se întâmple.

În momentul suspendării lui Radu Mazăre din funcția de primar, pe fondul venirii la Constanța a șefului marelui partid de opoziție, Alina Gorghiu, Consiliul Local al municipiului a votat, în unanimitate, ca actualul viceprimar, pupilul fostului primar, să preia frâiele administrației locale. Fără comentarii, fără dezbateri, fără opinii, și de o parte și de alta, mâinile au fost ridicate la un semn.

Nici o umbră de schimbare, nici o voce în sensul unei opoziții. Pe moment, sistemul continuă.

În tabloul politic, atât la nivel național, cât și în plan local, asistăm la acţiunile unei opoziții impotente, cu destule accente comice, care ar da mâna oricând cu puterea pentru a-și salva pielea în fața Justiției.

Și mai avem o Justiție debusolată, încărcată de dosare și arestări, care, la interval de trei săptămâni, în același caz, pe aceleași probe, decide să trimită după gratii timp de 30 de zile un om pe care l-au lăsat complet liber în urmă cu mai puțin de o lună. Se poate întâmpla și invers.

În aceste condiții, există toate premisele ca sistemul atent creat la Constanța să fie dus mai departe. Mare atenție!