Vladimir Putin i-a transmis președintelui turc felicitările sale cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, prin telefon, la începutul acestei săptămâni. Cei doi vorbiseră ultima dată la telefon în octombrie. În perioada de apogeu a relației lor, un schimb telefonic lunar între Putin și Recep Tayyip Erdogan făcea parte din rutina lor politică, arată o analiză Ekathimerini.
În prezent, relațiile dintre Moscova și Ankara sunt tensionate, după cum o demonstrează anularea bruscă a vizitei planificate a președintelui rus în Turcia la mijlocul lunii februarie. Există mai multe semne care indică o deteriorare a relațiilor ruso-turce.
Această tendință coincide cu o îmbunătățire semnificativă a relațiilor Turciei cu Occidentul, ceea ce a declanșat discuții de normalizare în diverse medii. „Numărul problemelor în care gândim la fel sau suntem de acord cu Statele Unite este în creștere”, a declarat Erdogan în zborul său de întoarcere dintr-o vizită recentă în Egipt. Relațiile dintre Washington și Ankara erau tensionate de luni de zile, în cercurile americane apărând discuții despre un NATO fără participarea Turciei.
Punctul de cotitură în spirala descendentă a fost ratificarea mult amânată de către Turcia a aderării Suediei la NATO. În cele din urmă, problema nu mai era legată de țara scandinavă. În schimbul ridicării blocadei, Turcia a obținut aprobarea Washingtonului pentru livrarea de avioane de luptă F-16 de ultimă generație.
Într-un proces complex și sincronizat, americanii au legat vânzarea de avioane F-16 către Ankara de un angajament de a furniza Greciei avioane de clasă F-35, avansate din punct de vedere tehnologic. Cu această ocazie, Washingtonul a comunicat în mod discret, dar ferm, aliaților de pe flancul sud-estic al Alianței că avioanele nu erau destinate să fie folosite unul împotriva celuilalt.
În prezent, asistăm la un nou impuls pozitiv în relațiile dintre SUA și Turcia. La scurt timp după ce Congresul SUA a aprobat acordul de armament cu Ankara, o declarație a secretarului de stat adjunct Victoria Nuland a provocat o mare agitație: „Dacă am putea rezolva această problemă S-400, ceea ce am dori să facem, SUA ar fi încântate să primească din nou Turcia în familia F-35”.
Reamintim că Washingtonul a expulzat Turcia din programul de producție F-35 în 2019, după ce Erdogan a cumpărat sistemul rusesc de apărare antirachetă S-400. De atunci, problema rachetelor lui Putin a acrit relațiile dintre Ankara și Washington mai mult decât aproape orice altă problemă.
Deși nu există indicii că Erdogan este dispus să se despartă de armele rusești, doar invitația condiționată a americanilor cu privire la F-35 demonstrează interesul sporit al Washingtonului pentru un nou început politic și diplomatic cu Erdogan. Într-un moment în care spectrul unui nou război de amploare se profilează, afacerile internaționale cu arme ocupă un loc central. Turcia se afirmă din ce în ce mai mult atât ca cumpărător, cât și ca producător de echipamente de război moderne.
Spre deosebire de problema F-16 și F-35, care a dominat titlurile ziarelor din Grecia și Turcia timp de săptămâni întregi, decizia Atenei și a Ankarei de a se alătura inițiativei European Sky Shield, care este la fel de importantă din punct de vedere geostrategic, a fost relativ puțin mediatizată.
Această inițiativă germană, lansată la sfârșitul anului 2022 pe fondul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, este considerată de NATO și de Berlin ca fiind necesară pentru a consolida eforturile aliaților, în special în domeniul apărării aeriene, ca răspuns la acțiunile agresive ale lui Putin. Noua inițiativă are ca scop să abordeze lacunele din sistemul european de apărare aeriană, concentrându-se în special pe apărarea împotriva rachetelor balistice de mare altitudine, a dronelor și a rachetelor de croazieră.
Semnarea în comun a declarației de intenție de aderare la inițiativa europeană privind rachetele de către miniștrii apărării din Turcia și Grecia, Yasar Guler și Nikos Dendias, indică o îmbunătățire semnificativă a relațiilor dintre Atena și Ankara în ultimele luni. Semnătura Turciei are o greutate politică suplimentară, în special în ceea ce privește relația sa cu Occidentul, deoarece invitația a fost extinsă numai după ce Turcia a ratificat aderarea Suediei la NATO. Acest proces poate fi văzut ca un alt pas spre normalizarea relației Turciei cu Alianța occidentală.
Dar povestea nu se termină aici: Există speculații conform cărora participarea Turciei la scutul antirachetă european inspirat de Berlin ar putea avea un impact pozitiv asupra cooperării în domeniul politicii de armament dintre Germania și Turcia.
Interesul exprimat de Turcia pentru achiziționarea de avioane de luptă Eurofighter Typhoon este demn de remarcat. Această aeronavă de luptă este produsă de un consorțiu european la care participă Regatul Unit, Spania, Italia și Germania. În timp ce Londra și Madrid sunt interesate de un contract de armament profitabil cu Ankara, negocierile au eșuat din cauza opoziției Berlinului.
Într-adevăr, guvernul german ar putea fi presat acum să justifice poziția sa de veto în chestiunea Eurofighter și, în același timp, să implice Turcia în inițiativa occidentală de armament, importantă din punct de vedere strategic.
Citând o sursă din cadrul Ministerului turc al Apărării, serviciul turc al BBC relatează că Ankara speră la o „poziție pozitivă” din partea Berlinului. Ministerul de Externe de la Berlin a refuzat să comenteze pe această temă, declarând: „În principiu, politica restrictivă a guvernului german privind exportul de arme rămâne neschimbată”.
Nu cu mult timp în urmă, oficialii germani au fost la fel de neangajați în ceea ce privește afacerile cu arme cu Arabia Saudită. Recenta aprobare de către Berlin a vânzării de avioane de luptă Eurofighter către Riad a alimentat speranțele turcilor în ceea ce privește avioanele Eurofighter.
Este de așteptat ca virajul pro-occidental al lui Erdogan să crească presiunea asupra Berlinului pentru a-și reconsidera poziția restrictivă în ceea ce privește afacerea cu arme cu Ankara.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
