Domnule Făgădău, înapoi în biroul unde l-ați slujit pe Radu Mazăre!
În primăvara anului 2000, cu o căldare de vopsea în mână și un trafalet în cealaltă, un tânăr carismatic și rebel se cățăra pe blocurile hâde comuniste, de unde blama infracționalitatea, lipsa investițiilor și a spațiilor verzi și mizeria din orașul Constanța.
Era cel care, 15 ani mai târziu, cocoșat de dosare penale, cu o colecție impresionantă de acuzații de corupție sub braț, avea să lase constănțenilor un oraș cu o infracționalitate crescândă, fără investitori, mizerabil și sufocat de ciment.
Radu Mazăre a câștigat încrederea constănțenilor pariind pe cartea gospodarului sobru, îmbrăcat bătrânicios, cu sacouri și pantaloni cu două numere mai mari. Cămășile fără personalitate le purta închise până în gâtul sugrumat de o cravată care atârna până la curea. Nimic din ce îmbrăca nu se asorta cu zâmbetul de șmecheraș care îi mai scăpa uneori, oricât se străduia să-l țină ascuns măcar până la alegeri.
Așa arăta bucureșteanul independent care pe 18 iunie 2000 intra în Primăria Constanța și avea să se înconjoare de lachei pe care i-a pus apoi în funcții cheie și, astfel, a început să-și construiască, pas cu pas, un sistem de acaparare a celor mai importante segmente ale orașului.
Așadar, minunea, la fel ca și dragostea, a durat doar trei ani. În 2003, independentul intră în PSD, condus din umbră de tătuca, iar după câștigarea alegerilor din 2004, tinerelul cuminte și serios își lasă deoparte hainele de bătrânel ajuns la pensie, și, treptat, începe să arate câte puțin din adevăratul primar proaspăt reales de constănțeni.
Urmează un deceniu în care își consolidează agresiv imaginea burlacului afemeiat, petrecăreț și excentric. Pe plan administrativ, devine primarul popular, dar mitocan, șmecherașul de cartier, dar în același timp, idolul bătrânilor. Nu prea mai are timp de primărie, este foarte ocupat de promovarea stațiunii Mamaia, evenimentele fashion, concediile în locuri exotice și carele alegorice burdușite cu minore dezbrăcate.
Tocmai de aceea și-a angajat doi viceprimari. Unul este trimis la Ministerul Mediului pentru a-și pune semnătura pe controversatul proiect al șoselei de coastă, dar acesta refuză și nu-și mai ascultă șeful de la malul mării, drept urmare viceprimarul dispare definitiv din administrație și din viața politică.
Îi ia locul mult mai obedientul director de Delfinariu. Un tip serios, poate prea serios, extrem de zgârcit cu zâmbetele. Muncește din greu și devine rapid mâna dreaptă a primarului cocoțat pe scene.
Noul viceprimar nu iese din cuvântul celui care a mătrășit viața culturală și a batjocorit cum a vrut episoade și personaje din istorie sub privirile amuzate și îngăduitoare ale pseudo-intelectualilor și așa-zișilor iubitori de cultură ai Constanței.
De-a lungul unui deceniu, viceprimarul este mai tăcut decât un copil certat de părinți și mai retras decât un tocilar la pubertate. În ultimii ani, timidul viceprimar începe să apară tot mai des la brațul șefului său, un fan declarat al liderilor comuniști și al sistemelor totalitare.
Primarul încă în funcție este copleșit de noi acuzații și dosare penale, înțelege că sfârșitul nu mai este departe și începe să îi predea valetului ștafeta unor proiecte importante.
Încet-încet, viceprimarul prinde glas, este văzut tot mai des prin oraș, pe teren, supraveghează lucrări și acordă primele interviuri.
După mai multe încercări eșuate, Radu Mazăre este arestat preventiv. Evident, un om care obișnuiește să-și parcheze yachtul în living suportă cu greu pușcăria, așa că primarul Constanței renunță rapid la PSD și Primăria Constanța, în speranța că, astfel, va fi eliberat.
Lucrurile evoluează cu o viteză amețitoare până și pentru tânărul viceprimar, care este luat pe sus de cronologia imprevizibilă și propulsat în funcția de primar interimar, cu unanimitate de voturi în consiliul local, semn al existenței unei opoziții politice solide și puternice la Constanța (sic!)
Abil și perspicace, Decebal Făgădău, omul de bază al fostului primar Radu Mazăre, știe că, asemenea predecesorului său, trebuie să găsească și să joace o carte câștigătoare. La fel cum a înțeles că golănia nu mai este demult pe gustul electoratului și că, mai degrabă, s-ar merita să mizeze pe întoarcerea la anii 2000, atunci când constănțenii au ales un iubitor al naturii și al curățeniei, cu bun simț și la locul lui.
Înțelege rapid că singura variantă câștigătoare este să se debaraseze pas cu pas de orice element care caracterizează fosta administrație și are câteva avantaje: Este, deja, gospodarul serios și elegant și nici măcar nu trebuie să poarte costume largi și bătrânești ca să dea bine la electorat.
Așadar, fostul viceprimar obedient începe să se lepede, ori de câte ori are ocazia, de fostul său șef: nu Mamaia, ci Peninsula Constanței (două zone total opuse din toate punctele de vedere, până și ca poziționare), nu care alegorice, nu carnaval, nu parada personajelor istorice, nu imnuri estivale, nu turism de weekend, nu cluburi, ci doar cultură, nu schimonoseli de dragul adolescenților care vor un primar cool.
Decebal Făgădău a ales să fie cool pentru intelectuali, istorici, oameni de cultură, într-o zonă făcută zob de fostul său șef, pe vremea când viceprimarul nu avea nici personalitate, nici atitudine, nici reacții. Era doar apendicele muncitor al clubberului din fruntea primăriei.
Acum, însă, fosta mână dreaptă a lui Radu Mazăre blufează pe Cultură: fotografiază o fată cățărată pe o replică a unei statui din Medgidia, în timp ce alte statui, monumente istorice, au dispărut sub atenta supraveghere a lui Decebal Făgădău.
Actualul primar interimar vorbește despre importanța bisericilor și a celorlalte clădiri din patrimoniul cultural și istoric din peninsulă în timp ce din Sinagogă au mai rămas doar pereții, clădiri precum Muzeul de Istorie și Edificiul Roman cu Mozaic au ajuns ruine și, doar printr-o minune, alte clădiri din zona veche a Constanței nu se prăbușesc peste cei care trec prin zonă.
Tot printr-o minune, atenția și interesul jurnaliștilor din presa locală se îndreaptă acum, brusc, către viața culturală a Constanței. Acum este la modă să scriem despre cultură și asta doar pentru că Decebal Făgădău a dat startul unui nou trend în campania electorală din Constanța: candidatul iubitor de cultură.
La fel ca predecesorul său, fostul viceprimar fidel lui Radu Mazăre a înțeles cât de important este să ai presa obedientă sau, cel puțin, aliată. Polarizând în jurul său, într-o majoritate covârșitoare, ziare, bloguri și televiziuni locale, acum prietene, iubitorul de cultură se bucură azi de o promovare agresivă în spațiul public.
Ridicat în slăvi pentru ardoarea cu care se implică în consolidarea vieții culturale de la malul mării și prezentat în toată presa locală drept un salvator al acestui domeniu pe care, de altfel, l-a ignorat în deceniul în care a stat de-a dreapta lui Radu Mazăre, actualul primar interimar a intuit excelent o zonă electorală virgină și, cu un an înainte de alegerile locale, a furat startul unei campanii electorale extrem de importante pentru viitorul orașului.
El nu înțelege însă, că, acum, ar fi mai igienic să nu se mai agațe de viața culturală aproape inexistentă, ci să se întoarcă în biroul de unde l-a slujit pe fostul primar de la malul mării.
Umbra lui Radu Mazăre la Constanța este avantajată, în aceeași măsură, și de lipsa unei opoziții politice reale și credibile, de inflația candidaților, foarte slabi, ai Dreptei, dar și de sistemul extrem de bine consolidat și pus la punct în ultimul deceniu de fostul său șef.
Un sistem pe care astăzi, Decebal Făgădău îl preia, încet și sigur, din mâinile lui Radu Mazăre.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
