PSIHOLOGIE ÎN SPORT
Mai mult decât campionatele europene sau mondiale, Olimpiada este competiţia investită cu cea mai mare emoţie, atât de sportivi, cât şi de publicul mult mai numeros. Ce înseamnă pentru un sportiv, ca pe lângă emoţia concursului, să facă faţă şi presiunii performanţei, cerute şi promise?
Lipsa unei asistări psihologice, ce ar putea pregăti sportivul pentru situaţia de concurs şi l-ar putea ajuta să gestioneze anxietatea şi frica de eşec s-a văzut în tuşa care le-a despărţit pe cele trei de calificarea în finale. Iar de la eşecul de la individual, starea s-a propagat uşor şi la echipe, încordarea spunându-şi cuvântul, pe măsură ce fetele rămâneau fără soluţii în faţa coreencelor. Şi nu a fost numai cazul României, echipe puternice precum Italia şi Germania au rămas să se lupte pentru locurile de sub podium. Poate ar trebui să tragem de data asta un pic noi cu ochiul în curtea asiaticelor şi să observăm cum au reuşit să construiască o stare de concurs atât de puternică, atât în proba feminină, cât şi în cea masculină, la sabie, care să le permită să treacă de echipe puternice. Să fie doar faptul că nu aveau nimic de pierdut, sau poate e ceva în spiritul nostru românesc care ne face uneori să avem frică de succes? Nu suntem educaţi să facem faţă presiunii, cu brio, şi clacăm atunci când se aşteaptă mult de la noi. Discuţiile vor fi multe, sper însă că adevărata problemă, a pregătirii psihice, emoţionale a sportivului să fie recunoscută şi ameliorată, fiindcă a lăsa responsabilitatea acestor rezultate pe umerii sportivilor nu le va redeschide drumul spre performanţă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții: