Meseria de curator a intrat destul de recent în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), cu standard ocupațional aprobat în 2017, conform culturadata. Însă ce presupune această meserie? Ce studii trebuie să ai ca să poți să fii curator, cum este remunerată ea și cum influențează deja omniprezenta inteligență artificială (AI) activitatea acestuia? Pentru răspunsuri, ca să înțelegem ce presupune să fii curator, astăzi, în România, am vorbit cu Lelia Rus-Pîrvan, Ana Negoiță și Dan Popescu, toți trei artiști și curatori în Constanța și București.
Ce face un curator?
Curatorul este cel care are grijă de o expoziție pe care o organizează. „Curator iată, în artă, fie că e vorba de artă modernă, de artă contemporană, fie că e vorba de curatorii care se ocupă de colecții de secol XV-XVI, antice, este cel care își face selecția, propune, creează conceptul unei expoziții. În general, terminologia curator e cel care are grijă, cel care are în grijă o colecție”, explică Ana Negoiță, curatoare de artă contemporană și lector dr. în cadrul programelor masterale de la Școala Doctorală „Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu” – CESI.
La nivelul orașului Constanța, muzeele nu au un curator desemnat, conform organigramelor care pot fi consultate pe site-urile acestora. Muzeul Naţional de Artă al României nu are, de asemenea, un curator desemnat specific. În această situație, muzeograful poate avea și responsabilitățile unui curator.
De aceea, „curatorul poate să fie muzeograful care organizează o expoziție, cel care se ocupă de aducerea unor obiecte de artă noi, se ocupă inclusiv de donațiile care pot apărea în urma expoziței, ține o evidență a obiectelor din muzeu etc. Prin prisma meseriei sale, acesta colaborează cu specialiștii în restaurare sau conservare pentru a asigura conservarea sau restaurarea operelor de artă, dar elaborează și studii de specialitate în cadrul activității de cercetare”, spune Lelia Rus-Pîrvan, directoarea Muzeului de Artă Constanța și cadru didactic la Facultatea de Arte, Universitatea Ovidius din Constanța.
Dan Popescu, fondator și curator al galeriei H’art din București, și Lelia Rus-Pîrvan sunt de părere că a fi curator se aseamănă cu munca unui dirijor. Popescu afirmă că „ești un fel de dirijor al expoziției. Coordonezi totul de la concept la panotare. Cu toate riscurile de rigoare”. În același timp, directoarea Muzeului de Artă Constanța consideră că „un dirijor știe să pună în evidență anumite voci, prin analogie putem spune că un curator bun va pune în cea mai favorabilă lumină munca artistului”.
Există totuși diferențe între muzeograf și curator?
Ana Negoiță, curatoare, spune că există mari diferențe între meseria de curator și cea de muzeograf. În ceea ce îl privește pe curator, acesta propune și selecționează obiectele de artă pentru o expoziție, pe când muzeograful este „strict legat de instituția muzeală” și face parte dintr-o echipă cu specific diferit. „Muzeograful lucrează într-un muzeu. El are mai degrabă îndatoriri de arhivar. Dar uneori și muzeografii capătă funcția de curator”, explică și curatorul Dan Popescu.
Lelia Rus-Pîrvan adaugă că „ar mai trebui, de asemenea, să menționăm faptul că nu toți muzeografii sunt curatori, după cum nu toți curatorii sunt muzeografi, cele două ocupații se pot completa, dar nu este o chestiune implicită”. Pentru curatoarea din Constanța diferențele dintre cele două meserii nu sunt foarte mari. Din perspectiva artistului plastic, potrivit acesteia, curatorul „nu este neapărat legat de o instituție muzeală, ci poate fi o persoană independentă care are cunoștințe solide de istoria artei, dar și deprinderi naturale de a organiza, promova o expoziție și de a pune în legătură un artist cu un colecționar sau un simplu cumpărător de artă”.
Cum organizează curatorul o expoziție?
Cei trei curatori din Constanța și București văd procesul de organizare a unei expoziții în mod similar.
Pentru ca o expoziție să prindă viața, curatorul trebuie să aibă o bază solidă de cunoștințe teoretice, dar și experiență practică ca să formuleze conceptul. De aici, dacă procesul este inițiat de el, curatorul alcătuiește un portofoliu de artiști din care va alege lucrările care se potrivesc cu conceptul expozițional respectiv. Mai departe, curatorul se ocupă de partea de documentare, de scriere a catalogului de artist, de eseu argumentativ etc. până la partea practică de panotare (modul în care lucrările vor fi aranjate și expuse publicului, n. red.) și de negociere cu artistul, echipa de producție și de promovare.
„Din perspectivă personală, cred că nu aș putea fi curatorul expoziției unui alt coleg, dacă nu aș avea încredere în demersul artistic sau în posibilitatea unui dialog sincer și fertil între noi. Cele mai bune experiențe cred că le-am avut atunci când am simțit că există un soi de completare între mine și artist, o încredere pe care am încercat să o păstrez în ambele sensuri. Din experiența mea de până acum, pot spune că am avut parte de cea mai frumoasă și completă colaborare cu artistul Aurel Vlad”, mărturisește Lelia Rus-Pîrvan, directoarea Muzeului de Artă Constanța și lect. univ. dr. la Facultatea de Arte, Universitatea Ovidius din Constanța.
Cum stă treaba dincolo de studii: Meserie sau vocație?
Cei trei curatori privesc ceea ce fac atât ca o meserie, cât și ca o vocație, „ca-n orice profesie”, spune Dan Popescu. Ana Negoiță mărturisește că a fi curator „implică un anumit grad de expertiză profesională, de experiență, de fler, de educație. Și toate astea, reunite, creează structura și caracteristicile unei meserii”.
Însă ce înseamnă să fii curator dincolo de studii? Pentru Lelia Rus-Pîrvan acest lucru înseamnă „să fii un bun organizator, în primul rând, să ai curiozitatea, interesul de a fi la curent cu fenomenul artistic, iar din perspectiva meseriei de curator din domeniul privat cred că trebuie să fii și un bun negociator”.
Curatoarea din București, Ana Negoiță, nu crede că există dincolo de studii, deoarece „orice meserie îmi este strict legată de pregătire, experiența profesională și de studii. Studiile sunt cele care fundamentează acumularea aceasta sistematică și coerentă de cunoștințe, care la un moment dat operează în cadrul unei profesii. De fapt, cred că in extenso, el (curatorul, n. red.) poate integra studii în zona culturală”.
Din perspectiva lui Dan Popescu, „dacă întrebați dacă cineva poate presta munca de curator fără studii de specialitate, atunci răspunsul este: da”.
Influența AI-ului în meseria de curator
În 2022, în cadrul Bienalei Internaționale de Artă Contemporană București, curator al ediției din acel an a fost Jarvis, un program de inteligență artificială (AI) dezvoltat de Răzvan Ionescu, CTO și CEO interimar DerAffe Vienna. Artiștii invitați la Bienala din 2022 au fost selectați chiar de Jarvis, în funcție de popularitatea lor și de modul în care s-au mulat pe conceptul expoziției: cultura pop.
The New York Times a scris în 2023 despre cum Nasher Museum of Art și echipa curatorială au acceptat provocarea de a folosi AI-ul în expoziția „Act as if You Are a Curator”. Timp de șase luni, aceștia au lucrat cu ChatGPT pentru a-l învăța cum să practice această meserie. Deși software-ul AI a ușurat munca echipei, a produs și greșeli, cum ar fi în alegerea lucrărilor pentru concept. Intervenția curatorilor este esențială și importantă în acest caz. În același timp, experiența i-a făcut pe curatori să privească și să înțeleagă altfel colecțiile muzeului.
În acest sens, i-am întrebat pe curatorii Ana Negoiță, Dan Popescu și Lelia Rus-Pîrvan cum văd ei influența AI-ul în această meserie.
Fondatorul și curatorul galeriei H’art din București afirmă că „poate s-o superficializeze. Cum, de altfel, este efectul AI asupra întregii culturi umane”. Directoarea Muzeului de Artă Constanța declară că „AI-ul poate oferi soluții, este adevărat, dar cel puțin în artă nu va putea să facă niciodată ceea ce poată să facă artistul, curatorul sau o expoziție cu adevărat bună, să obțină de la privitor acel moment unic de catharsis, capabil să ne schimbe viețile”.
Nu în ultimul rând, lectorul dr. în cadrul programelor masterale de la Școala Doctorală „Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu” – CESI consideră că AI-ul e unul dintre instrumentele care fac parte din meseria de curator și care „a adus puțin mai departe această dezvoltare, hiperdezvoltare, a instrumentelor cu care un curator lucrează”.
Cenzura în curatoriat
În anul 2021, expoziția artistului Genu Berlo „Time Rush”, curatoriată de Ana Negoiță a fost cenzurată, reclama artista la acea vreme, conform G4Media. În etapa de panotare a lucrărilor, șefa Secției expoziții în cadrul Centrului Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, Mădălina Mirea, curatoare la rândul său, și o altă angajată, Elena Prisadă, au considerat că una dintre lucrări nu respectă „dogma” și „lezează sensibilitățile lor de creștin ortodox practicant și ale întregii comunități creștine”, așa cum a scris G4Media.ro pe larg aici și aici. Libertatea a relatat, de asemenea, despre acest abuz, în care conducerea a invocat ca motiv Legea 489/ 2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, potrivit căreia „în România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare și învrăjbire religioasă, precum și ofensa publică adusă simbolurilor religioase”.
Directorul general al instituției, Marian Geani Dinu, este „fost director în Administrația Domeniului Public (ADP), fost consilier local PNL și lider al PNL Sector 4, fost șef la Direcția Piețe de la Sectorul 4, în prezent secretar general adjunct la PNL Sector 5”, conform G4media.ro. Libertatea a scris la acea vreme că „în urmă cu 10 ani, Dinu Geani Marian a fost acuzat de Agenția Națională de Integritate (ANI) că nu poate justifica 360.000 de lei din avere, în urma unei verificări. Geani Marian era pe atunci consilier local la sectorul 4 și președinte al PNL sector 4”.
Directorul cultural Nicolae Pungă este „fost actor la Teatrul Masca, fost director al Teatrului „Stela Popescu”, consilier local la Sectorul 4 din partea ALDE, partidul lui Tăriceanu, în perioada 2018-2020”.
Cât câștigă un curator la noi și cât dacă ar pleca în străinătate?
Lelia Rus-Pîrvan, curatoare și directoare a Muzeului de Artă Constanța, afirmă că „salariul unui muzeograf în România nu este foarte mare, aproximativ 3500 – 4000 lei în funcție de vechime și de muzeul în care lucrează”. Dan Popescu, fondator și curator al galeriei H’art din București, spune că în ceea ce privește salariul unui curator, acesta poate depinde „de la muncă patriotică la fee-uri de expoziție”.
Din informațiile aflate de la Ana Negoiță, nu există exact o marjă salarială în acest sens. Cert este că în instituțiile de stat curatorii sunt puțini, iar aceștia câștigă în jur de 3000 de lei net. Curatorii în România vin, în general, din zona independentă, iar salariul în zona privată „depinde de proiect, de amploarea proiectului, de implicare și așa mai departe. Poate să fie de la câteva sute de euro pe un proiect minuscul, până la câteva mii de euro, dacă proiectul este mai amplu”, povestește curatoarea din București.
În alte țări, precum Marea Britanie, salariul unui curator care lucrează la muzeu sau la o galerie de artă poate ajunge la 18.000 de lire sterline/an, în cazul unui debutant. Pentru un curator cu experiență, salariul acestuia ajunge la 40,000 de lire sterline/an, conform National Careers Service.
Potrivit platformei de angajare Indeed, în Statele Unite ale Americii, un curator are un salariu de 4,624 de dolari/lună, în baza a 365 de salarii de curator, informații depuse anonim sau colectate în ultimele 36 de luni pe platformă.
SalaryExpert, o bază de date pentru salarii, creată de Economic Research Institute, oferă informații despre salariul unui curator din mai multe țări, inclusiv din România. Conform bazei de date, un curator cu experiență între un an și trei ani câștigă în jur de 69,745 lei/an, iar unul cu peste opt ani de experiență 120,885 lei/an. La polul opus, în Franța, același curator debutant primește în jur de 33,920 euro/an (168,616 lei/an), iar cel cu vechime 58,792 euro/an (292,255 lei/an).
Situația diferită a curatorilor în România, față de alte țări din Occident, este influențată de dezvoltarea societății și veniturile populației, așa cum observă Lelia Rus-Pîrvan. Chiar dacă piața artistică este mai extinsă în Vest, iar instituțiile sunt mai bine organizate, Dan Popescu remarcă faptul că „și în România curatorii încep să capete profil public”.
„Bineînțeles că în străinătate tipul ăsta de inserție a curatorului în zona publică este mult mai complex. Există activist curatorial care atinge diferite zone, de la feminism până la zona socială. La noi este încă o structură profesională nouă, care se dezvoltă destul de rapid ținând cont de ceea ce se întâmplă în Occident, dar nu avem încă toate mecanismele. Este introdus în COR de curând, de câțiva ani. Deci nu avem tradiția țărilor occidentale, unde curatorul deja este stabilizat în zona muzeală sau în zona privată”, atrage atenția Ana Negoiță asupra acestei diferențe între situația curatorilor în România, spre deosebire de alte state.
Legea 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice îi cuprinde aici și pe curatorii care lucrează în instituțiile statului. Astfel, curatorii din cadrul muzeelor de importanță națională, stabilite potrivit legii, au următoarele salarii:
Curator debutant, cu studii superioare de lungă durată – 3950 lei
Curator gradul II, cu studii superioare de lungă durată – 4828 lei
Curator gradul I, cu studii superioare de lungă durată – 5101 lei
Curator gradul IA, cu studii superioare de lungă durată – 5517 lei
Curatorii din alte muzee, conform legii 153/2017, au următoarele salarii:
Curator debutant, cu studii superioare de lungă durată – 3950 lei
Curator gradul II, cu studii superioare de lungă durată – 4728 lei
Curator gradul I, cu studii superioare de lungă durată – 5001 lei
Curator gradul IA, cu studii superioare de lungă durată – 5417 lei
Studiile pe care le poți urma dacă vrei să devii curator
Pentru a deveni curator în România, persoanele interesate de acest domeniu pot urma studiile de Istoria Artei. Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Națională de Arte București, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași sau Centrul de Excelență în Studiul Imaginii (CESI) sunt câteva exemple de instituții universitare unde se pot urma studii despre istoria artei sau despre curatoriat în sine.
Totodată, pentru a practica această meserie, viitorii curatori pot veni și din arii conexe, precum pictură, muzică, studii de gen, sculptură, litere, filosofie, arhitectură, cinematografie, grafică sau design. „Profesia de curator are o aplicabilitate largă și nu se referă strict la zona de artă, de istorie sau zona muzeală. (…) Deci ea s-a lărgit pe măsură ce apare această, să spunem, intenție, autoritate a profesionistului, specialistului, care recomandă ceva dintr-un domeniu. Această legătură cu selecția poate să ducă într-un proces de curatoriat”, explică curatoarea Ana Negoiță, lector dr. în cadrul programelor masterale de la Școala Doctorală „Spațiu, Imagine, Text, Teritoriu” – CESI.
Reprezintă meseria de curator interes pentru generațiile tinere? Dan Popescu, curator și fondator al galeriei H’art din București, nu își dă seama, pentru că „e, totuși, o muncă de intelectual ce necesită mii de ore petrecute în tăcere citind cărți. Asta dacă vrei s-o faci cum trebuie. Nu știu în ce măsură mai e acum o alegere de viață”. Curatoarea Lelia Rus-Pîrvan consideră că această meserie va reprezenta interes pentru tineri atunci când „societatea românească va ajunge la un nivel de dezvoltare similar cu țările din vestul Europei, care au deja o tradiție în acest domeniu”.
În schimb, Ana Negoiță este optimistă și este de părere că tinerii vin către zona de curatoriat, în general, pentru că este o activitate dinamică și creativă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
