“Trebuie neapărat să treci pe la Sanssouci”, este fraza pe care am auzit-o de nenumărate ori în cele aproape zece zile petrecute în septembrie în orașul german Postdam, cu ocazia participării la “Atelierul M100 pentru tinerii jurnaliști europeni”. De la localnici, turiști și oameni care făceau naveta din Berlin, toată lumea părea să fie de acord că ar fi, practic, o crimă de neconceput să părăsești capitala landului Brandenburg fără să arunci o privire asupra parcului favorit al monarhilor prusaci.
Criza a fost, din fericire, evitată în ultima zi a atelierului, care ne-a adus pe mine și pe alți 17 tineri jurnaliști europeni chiar în inima Parcului Sanssouci, pentru a participa la cea de-a douăzecea ediție anuală a Colocviului M100 de la Sanssouci, o conferință internațională în cadrul căreia jurnaliști din toată Europa și nu numai se întâlnesc pentru a discuta despre tendințele socio-politice actuale, precum și despre rolul și influența mass-media în afacerile internaționale, alături de diverși experți și reprezentanți ai mediului politic.
Conferința a inclus și un scurt tur opțional prin parc. Am avut aproximativ o oră la dispoziție, nici pe departe suficient pentru a vizita tot ce are de oferit epicentrul unuia dintre cele mai mari Situri de Patrimoniu Mondial UNESCO din Germania, dar am reușit să acoperim cele mai importante atracții din Sanssouci.
Sanssouci – un loc lipsit de griji
Aproape de intrarea principală, turiștii pot găsi o machetă detaliată a întregului parc, însă această reprezentare vizuală, de altfel plăcută privirii, nu te pregătește pentru imensitatea parcului: acesta se întinde pe o suprafață de aproape 300 de hectare și este străbătut de un drum principal de lățimea unui bulevard și de peste doi kilometri lungime, conform Fundației Palatelor și Grădinilor Prusace Berlin-Brandenburg, organizația care îl administrează.
În capătul estic, aproape de intrarea principală, se găsește o grădină ornamentală de dimensiuni impresionante, în centrul căreia se află o fântână pe măsură, înconjurată de 12 statui din marmură, copii ale unor lucrări care întruchipează opt zeități romane și personificări fizice ale celor patru elemente: apa, aerul, pământul și focul, conform Muzeului de Artă Barberini, din Potsdam.
Asupra acestei priveliști veghează, din vârful unui deal transformat în podgorie, clădirea fără de care parcul nu ar fi existat și de unde își trage, de altfel, numele: Palatul Sanssouci, ridicat la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a servi ca reședința de vară a regelui Frederic cel Mare al Prusiei (1712 -1786).
Construit în perioada 1745 – 1747, palatul e departe de a fi cea mai mare sau opulentă clădire din parc. Un imobil cu un singur etaj și doar 12 camere, a fost menit de la bun început să fie un loc liniștit, unde regele să se poată retrage temporar pentru a trăi netulburat de realitatea dură a afacerilor guvernamentale. De altfel, scopul palatului se remarcă chiar din numele său: “Sans souci”, sau “Fără griji”, în franceză, conform Berlin. de.
Sanssouci a ajuns rapid reședința sa favorită, iar testamentul său a inclus chiar cererea să fie înmormântat în grădina palatului, “fără fast, fără ostentație și fără cea mai mică ceremonie”, alături de ogarii săi, notează Los Angeles Times.
În ciuda acestor origini oarecum modeste, pentru standardele unui monarh european din secolul al XVIII-lea, Sanssouci se remarcă prin nivelul incredibil de detaliu acordat elementelor sale decorative, o caracteristică a stilului arhitectural francez Rococo în care a fost construit, conform Encyclopedia Britannica.
Aceste detalii nu sunt ușor de observat de la distanță, dar odată ce ne-am încumetat să urcăm cele 132 de trepte care separă palatul de grădină am fost întâmpinați de imaginea impresionantă a fațadei sudice a clădirii: Numele palatului este scris cu litere mari în centru, sub o cupolă cu ferestre atent decorate, iar ușile impozante sunt separate de pilaștri și sculpturi decorative deosebit de elaborate – figuri feminine care par aproape fericite cu sarcina de a “susține” acoperișul imobilului.
Sculpturile, 36 la număr, le întruchipează pe menade, însoțitoarele lui Dionis, zeul grec al vinului, extazului și fertilității, printre altele, conform Berlin.de.
Aspectul său deosebit i-a câștigat Palatului Sanssouci porecla de “Versailles-ul prusac”, amintește National Geographic, iar în 1990 a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a sitului “Palatele și parcurile din Potsdam și Berlin”, un complex care include peste 500 de hectare de parcuri și peste 150 de clădiri construite între 1730 și 1916, dintre care cele mai faimoase se găsesc în Parcul Sanssouci.
Orangery – de la mofturile unui rege romantic la filme cu Jackie Chan
Alt exemplu celebru este Palatul Orangery, construit la mijlocul secolului al XIX-lea, la o aruncătură de băț de ‘palatul Rococo prin excelență”, după cum a denumit UNESCO casa de vară a lui Frederic cel Mare.
Deși nu a câștigat onoarea de a fi comparat cu Versailles-ul, Orangery, ultimul și cel mai mare palat construit în Parcul Sanssouci, își dă silința să impresioneze prin grandoare, cu ușile sale monumentale, statuile imense din marmură și palmierii și celelalte plante exotice care înconjoară imobilul.
Cele două clădiri sunt atât de diferite încât este greu de crezut că sunt la doar câteva minute de mers una de cealaltă, dar acest fapt nu este de mirare. Nu doar că sunt separate de un secol întreg de istorie, au avut și inspirații total diferite. În vreme ce Sanssouci a fost definit de stilul Rococo francez, Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, poreclit și “Romanticul de pe tron”, a construit Palatul Orangery după modelul vilelor italiene din perioada Renașterii,, amintește Museum Portal Berlin.
În timpul pe care l-am avut la dispoziție, nu am reușit să vedem nici măcar jumătate din locațiile și monumentele pe care Sanssouci le avea de oferit.. Potrivit localnicilor, ar fi trebuit să ne programăm cel puțin o săptămână pentru a explora cum trebuie parcul – o glumă care nu pare a fi prea departe de adevăr.
Palatele au fost cu siguranță atracțiile principale, dar chiar și în lipsa lor, explorarea parcului ar fi fost o experiență plăcută. Pe parcursul acestui mini-tur de o oră, nu am fost niciodată la mai mult de câțiva pași distanță de o clădire, un monument istoric sau o instalație artistică interesantă, printre care o moară de vânt care ar fi chiar mai veche decât Palatul Sanssouci și unele dintre cele peste 5.000 de sculpturi care fac parte din colecția.Fundației și Palatelor și Grădinilor Prusace din Berlin-Brandenburg.
Un fapt interesant de amintit este că nu e nevoie să vizitezi fizic Parcul Sanssouci pentru a te familiariza cu el. La drept vorbind, milioane de oameni au văzut, probabil, părți ale acestuia fără să realizeze.
Potsdam nu se poate mândri doar cu palatele și parcurile construite de monarhii prusaci acum două secole, ci și cu Studio Babelsberg, unul din cele mai vechi studiouri cinematografice la scară largă din lume, care operează din 1912 și care s-a folosit, de-a lungul anilor, de Sanssouci și atracțiile sale.
Spre exemplu, în 2003. Palatul Orangery a fost una din locațiile folosite pentru filmarea peliculei “Around the World in 80 days”, cu Jackie Chan în rolul principal.
Un exemplu mai recent este drama sud coreeană “Queen of Tears”, unul dintre cele mai de succes seriale de pe Netflix în prima jumătate a lui 2024. O bună parte a acțiunii serialului are loc în Berlin, iar multe scene au fost filmate în diverse locații din capitala germană și din Potsdam, printre care și Palatul Sanssouci.
În final, am reușit să acoperim o parte semnificativă a istoriei de aproape trei secole a Parcului Sanssouci care reflectă, de fapt, istoria complicată a unei țări pe care Frederic cel Mare a condus-o prin perioade de dezvoltare dramatică, cât și prin războaie devastatoare. În asemenea circumstanțe, cine nu ar avea nevoie de un Sanssouci al său?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
