Daniel Barbu face lumină și în politică, și în Afganistan
„Meseria de politician e mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan“ – aceasta este ultima concluzie a senatorului Daniel Barbu, rostită cu patos într-un discurs susținut în fața Ligii Aleșilor Locali ALDE.
Fostul candidat la Primăria Capitalei consideră că politica este cea mai grea dintre toate meseriile și nu se sfiește să afirme, fără niciun echivoc, că „spațiul public a devenit un fel de teatru de operațiuni în care orice ales local sau național își riscă libertatea, sănătatea, în fiecare zi“.
În ceea ce privește „sănătatea“, nu putem aprecia dacă fostul ministru al Culturii se referea la cea fizică, sau la cea psihică. Însă referitor la aprecierea sa conform căreia „politicienii își riscă libertatea în fiecare zi“, putem trage câteva concluzii.
Într-adevăr, există o spaimă a oamenilor politici, manifestată fățiș în ultimii doi-trei ani, care izvorăște din acțiunile Justiției, cu care aceștia nu au fost obișnuiți de mai bine de două decenii. Însă totul ține de acțiunile ilicite pe care fiecare politician le-a făcut la un moment dat sau continuă să le facă. Este extrem de simplu: ai furat sau ai făcut abuzuri, ai șansa să îți pierzi libertatea. Și acest lucru nu se întâmplă doar în tagma politicienilor. În orice segment ar trebui să fie la fel.
Însă, prin declarația sa, profesorul universitar doctor în istorie Daniel Barbu aruncă o aură de îndoială asupra întregii clase politice și a „oricărui ales local“, generalizând în momentul în care a afirmat că aceștia își riscă libertatea.
Pe fondul în care o majoritate din Senatul României a făcut scut în jurul lui Gabriel Oprea, ca în multe alte cazuri, împiedicând Justiția să își urmeze cursul, declarația lui Barbu prinde logică. Spaima este, în continuare, foarte mare.
Pe de altă parte, fiind un foarte bun profesor de ştiinţe politice la Universitate, Daniel Barbu știe că România se află astăzi într-o mare criză de sistem. Pe fundalul zdrăngănitului de cătușe și a încercărilor de restructurare a instituțiilor de control, numărul adepților care doresc să intre în politică a scăzut.
Vechea gardă a politicii românești a îmbătrânit și își arată limitele. Din spate, până acum, nu a venit o generaţie proaspătă şi eliberată de vechile structuri şi obiceiuri, instalate în 1990, și este greu să convingi astăzi un profesionist, fără scheleți în dulap, să intre în politică. Aceasta este marea problemă cu care se confruntă mai toate organizațiile de partid din țară.
În astfel de condiții, discursul lui Barbu se traduce ca un imbold, ca o misticizare a „meseriei“ de politician, totul spre a-i convinge, pe de o parte, pe actualii membri ai ALDE de faptul că ei sunt niște eroi și pentru a atrage, pe de altă parte, alți doritori să urmeze această meserie de sacrificiu, care, într-un final, te poate chiar „martiriza“.
Însă ce nu a luat în calcul senatorul Daniel Barbu este faptul că declarația sa, care nu poate fi apreciată pozitiv de niciun om care muncește și plătește taxe în România, adâncește și mai mult neîncrederea populației în clasa politică, aspect reflectat în sondajele de opinie din ultima vreme.
Recordul negativ de prezență la vot de la alegerile locale din iunie o arată și mai bine.
Și nu este pentru prima dată când un om politic din România sfidează societatea civilă și ia în derâdere acțiuni cotidiene firești, considerând că este mai presus de oamenii normali ai țării, fie ei medici, profesori, ingineri, mineri sau agricultori. Prin aceste acțiuni, s-a deschis un hău imens între clasa politică și societatea civilă, iar această ruptură continuă să se mărească. Agenda publică a fiecăruia dintre cele două mari componente ale ţării este diferită, lipsesc proiectele majore şi de durată iar aşteptările electoratului sunt din ce în ce mai febrile. Atitudinea unui astfel de reprezentant al clasei politice, care nu este singulară, împinge o parte dintre votanţi spre periferiile sistemului politic: partide extremiste, formaţiuni anti-sistem sau absenteism.
În urmă cu aproximativ doi ani, unei alte reprezentante din Senatul României, i se părea inuman să meargă cu taxiul, afirmând că astfel se atentează la siguranța înalților demnitari.
„Dumneavoastră vi se pare normal să mergem cu taxiul? Şi nu vorbesc că plătesc, dar vorbesc despre siguranţa demnitarului“, declara Cristiana Anghel, senatoare din partea Partidului Conservator atunci, astăzi înscrisă tot în ALDE, ca senatorul Barbu, într-unul dintre multele sale accese de isterie.
Chiar și președintele camerei superioare a Parlamentului României, Călin Popescu Tăriceanu, a crezut de cuviință să sară peste procedurile firești și să își ridice permisul de conducere pe furiș. A sfidat o coadă imensă ce aștepta în fața ghișeelor și a revoltat o bună parte a opiniei publice.
Iar greșelile politicienilor de rang înalt în raport cu electoratul nu se opresc aici.
Președintele PSD, Liviu Dragnea, a declarat, în contextul în care se încearcă, cel puțin la nivel declarativ, o reformare a partidului și o curățire a acestuia de oameni corupți, că fostul premier Victor Ponta rămâne pe listele PSD la parlamentare, deși acesta este cercetat penal. O decizie pe care Liviu Dragnea, condamnat definitiv cu suspendare, a luat-o doar pentru a-și securiza poziția în partid și fără a se gândi la reacțiile publice. E drept că şi cochetăria fostului prim-ministru Ponta cu Partidul România Unită a fost un impuls pentru Liviu Dragnea pentru a elimina, deocamdată în acest caz, codul de etică al PSD.
Nici liderul PNL, Vasile Blaga, nu a fost foarte inspirat în momentul în care a anunțat public că cei care vor candida pe poziții eligibile la parlamentare vor trebui să participe financiar și la susținerea campaniei electorale centrale. Astfel, liderul celui de-al doilea mare partid al României a adâncit percepția din ochii alegătorilor că cei care plătesc cel mai bine ajung în Parlament.
Se pare că starea actuală a politicii românești nu îi afectează în niciun fel pe cei mai mulţi dintre înalții demnitari. Nici măcar un profesor universitar, așa cum este Daniel Barbu, nu vrea sau nu are capacitatea să privească fenomenul din exterior și să tragă semnale de alarmă. Ultima sa declarație, care poziționează omul politic mai presus de orice și, în special, sinistra comparație dintre gradul de risc al unui soldat în Afganistan cu pericolele care îi pândesc pe politicienii români, îl descalifică pe actualul senator ALDE și îl plasează în topul declarațiilor halucinante ale unui politician român postdecembrist.
Biletele de metrou plătite de primarii capitalelor europene, cursele de linie pe care le aleg înalții demnitari ai lumii sau gesturile de normalitate pe care mulți politicieni occidentali le fac par de neînțeles pentru actuala clasă politică românească.
Nota de plată va veni, încă o dată, și se va reflecta în prezența scăzută la vot de la alegerile parlamentare din decembrie.
Însă cui îi pasă? Calculele politicienilor poate ies mai bine așa.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
