La 10 martie 2019, în statul-puşcărie Republica Populară Democrată Coreeană, partea de nord a peninsulei, regimul comunist condus de Kim Jong-Un a organizat alegeri parlamentare pentru cea de-a 14-a Adunare Supremă a Poporului (Parlamentul) de la Phenian. Au fost aleşi 687 de deputaţi dintre cei 687 de candidaţi, prezenţa la vot a fost anunţată la 99,97% iar Partidul Muncii din Coreea (partidul comunist care conduce ţara din 1948) a adunat oficial 100% dintre opţiuni.
Cum sunt alegerile parlamentare în Coreea de Nord?
Votul pentru Adunarea Supremă a Poporului este obligatoriu pentru toţi cetăţenii care au împlinit vârsta de 17 ani. Scrutinul electoral nu are, bineînţeles, nici un fel de competiţie iar dezbaterea este reflectată în oficiosul Partidului Muncii, „Rodong Sinmun”, care evocă lupta pentru societatea socialistă, minunea de a trăi în RPD Coreeană dar, mai ales, fericirea de a trăi conduşi de liderul suprem, Kim Jong-un.
Adunarea Supremă a Poporului se reuneşte o singură dată pe an, în şedinţă plenară, pentru a vota bugetul şi pentru a aproba deciziile luate de Partidul Muncii sau de Kim Jong-Un personal.
Din 1948, când la Phenian a fost instalat regimul comunist, s-a instaurat şi dinastia Kim, singura din istoria lagărului totalitar. Kim Jong-un a ajuns la putere în decembrie 2011, după moartea tatălui său, Kim Jong-Il, şi el venit în fruntea statului după moartea întemeietorului statului şi familiei, Kim Ir Sen. În repetate rânduri, RPD Coreeană a cunoscut perioade de foamete, soldate cu milioane de morţi. Cel mai mare dezastru s-a produs la începutul anilor 1990, după destrămarea URSS şi prăbuşirea regimurilor comuniste europene, când în întreaga Coree de Nord au murit de foame între două şi cinci milioane de suflete, din cei 23 milioane de locuitori. De şapte decenii, Coreea de Nord este una dintre cele mai ermetice ţări din lume, cunoaşte o dictatură fără egal în istoria ultimelor două secole, o evoluţie a propagandei şi a controlului societăţii nemaiîntâlnite în nicio altă perioadă sau regim politic. Desigur, economia este una de subzistenţă, fără a putea acoperi necesarul minim pentru populaţie şi, de la venirea la putere a preşedintelui Donald Trump, comunitatea internaţională a aplicat sancţiuni totale economiei RPD Coreene.
Sistemul de vot din Coreea de Nord stabileşte, prin legea electorală aflată în vigoare, că pe buletinul introdus în urnă figurează un singur nume, al candidatului Partidului Muncii. Pe buletinul de vot nu se pune ştampila şi nici nu se fac înscrisuri: el este, pur şi simplu, introdus în urna de vot după ce cetăţeanul a semnat pe lista electorală.
„Rodong Sinmun”, singurul cotidian din Coreea de Nord, insistă că alegătorii, prin introducerea buletinului de vot în urnă, fac dovada loialităţii faţă de Partidul Muncii şi de Conducătorul Suprem. Aceeaşi publicaţie tipărea, în campania electorală un articol intitulat „Superioritatea sistemului electoral din RPD Coreeană”, în care se anunţau „soliditatea şi invincibilitatea sistemului nostru socialist, acela în care Conducătorul nostru iubit, Partidul şi Poporul formează un întreg armonios şi unitar”. Aceeaşi publicaţie anunţa, în ziua votului, că „sistemul electoral din Republica Populară Democrată Coreeană este cel mai egal şi mai democratic din lume” deoarece ar permite tuturor locuitorilor „să participe la organizarea puterii în propria lor ţară”.
La votul din 10 martie, liderii de partid şi de stat au preferat să meargă în grupuri mari, conduse de Kim Yong Nam, preşedintele Adunării Supreme a Poporului, alături de nume din conducerea partidului, precum Choe Ryong Hae şi Pak Pong Ju. Aceştia, fotografiaţi în mulţimi care execută mişcări coregrafice, au venit să stea alături de candidaţi şi votanţi, pentru a explica mai bine superioritatea sistemului electoral nord-coreean.
Conducătorul absolut al ţării, Kim Jong-Un, a candidat în circumscripţia Muntelui Paektu, la frontiera cu RP Chineză, un loc considerat drept centru spiritual al poporului coreean. Aici, în circumscripţia cu numărul 111, unde au candidat mereu, înainte, tatăl şi bunicul lui, Kim Jong-Un a obţinut 100% din voturi, la o prezenţă de 100%. De votat, Kim Jong-Un a votat la Phenian, la secţia deschisă în Universitatea Tehnică „Kim Chaek”, unde şi-a exprimat opţiunea pentru rectorul acestei instituţii, Hong So-hon.
După anunţarea rezultatelor oficiale, în Adunarea Populară Supremă câteva locuri vor fi alocate, prin decizie de stat, celor două formaţiuni politice fantomă, aliate ale Partidului Muncii de la instaurarea comunismului, în 1948. Este vorba despre Partidul Social Democrat şi Partidul Chongdu, o formaţiune politică înfiinţată la începutul secolului al XX-lea ca un partid religios. Cele două partide nu au nicio relevanţă pe scena politică a RPD Coreene, reprezentând pur şi simplu ficţiuni instituţionale, menite să agrementeze propaganda regimului.
Ce face Kim Jong-Un cu alegerile din Coreea de Nord?
Le foloseşte în plan intern pentru a îşi recalibra echilibrul.
„Dependenţa de puterile externe este drumul spre sclavia poporului şi ruina naţională în timp ce promovarea valorilor naţionale reprezintă drumul cel mai scurt şi cel mai sigur spre prosperitatea ţării.”
Nu, nu este un discurs al preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, ci un editorial tipărit de oficiosul Partidului Muncii din Coreea, „Rodong Sinmun”, sub semnătura Conducătorului Suprem Kim Jong-Il, decedat în 2011, tatăl lui Kim Jong-Un. În Coreea de Nord, cei doi Kim anteriori actualului nu sunt consideraţi drept morţi ci spirite veşnice, vii, care aduc, în momente deosebite, aportul de experienţă şi viziune pentru mersul spre prosperitate al naţiunii.
Este şi momentul de acum când Coreea de Nord, supusă sancţiunilor internaţionale totale, nu mai are resurse pentru a asigura traiul cotidian al locuitorilor dar, în acelaşi timp, a anunţat reluarea programului nuclear, ca unica formă de şantaj de care mai dispune.
Sancţiunile internaţionale impuse ţării după alegerea lui Donald Trump la Casa Albă au devastat o economie care de decenii este în derivă şi nu poate asigura apropae nimic din subzistenţa necesară locuitorilor. Importurile au fost oprite iar exporturile ţin, mai degrabă, de contrabanda cu RP Chineză şi Rusia.
Date statistice din Coreea de Sud susţin că economia nord-coreeană s-a prăbuşit cu 5% în 2018, după o contracţie de 4% în 2017. Cum importuri nu se mai pot face, Kim Jong Un a autorizat mecanisme ale pieţei negre, care asigură supravieţuirea populaţiei, prin mărfuri aduse din oraşele vecine, de frontieră, din RP Chineză. De acolo au venit, în ultimii ani, chiar şi telefoanele mobile. Iar relaţia cu RP Chineză a rămas, practic, singura valabilă pentru regimul nord-coreean. La începutul anului, Kim Jong-Un s-a aflat în a patra vizita oficială de stat în această ţară, în speranţa obţinerii unor deschideri comerciale imediate.
Nu a reuşit.
Cotidianul de limbă engleză „South China Morning Post”, din Hong Kong, estima la începutul acestui an că schimburile comerciale dintre RP Chineză şi RPD Coreeană au scăzut cu aproape 53% în 2018. Ele s-au ridicat la abia 2 miliarde euro, din care exporturile chinezeşti au însumat aproape 1,90 miliarde euro. Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a ONU a estimat că RPD Coreeană ar trebui să importe, în 2019, aproape 650.000 de tone de alimente pentru a supravieţui, o cantitate mai mare decât necesarul de 460.000 de tone în 2018. Pentru aceste cantităţi, nu există nici bani, nici pârghii legale pentru a ajunge în Coreea de Nord. Sancţiunile sunt extrem de riguroase şi atent monitorizate: când se afla în vizită la Hanoi, în Vietnam, un transport de votcă, ce trebuia să plece din portul olandez Rotterdam spre Coreea de Nord, a fost oprit iar cantitatea de alcool, destinată nomenclaturii de la Phenian, a fost confiscată.
Singurele câştiguri care ţin economia nord-coreeană pe linia de plutire sunt cele obţinute din furtul electronic de valută din băncile asiatice, obţinându-se aproape 700 milioane dolari în ultimii trei ani din aceste operaţiuni.
Întrevederea la nivel înalt Donald Trump- Kim Jong-Un, de la Hanoi, din 27 şi 28 februarie, deşi intens mediatizată, s-a finalizat fără nici un rezultat. SUA au cerut denuclearizarea, Coreea de Nord a solicitat ridicare totală a sancţiunilor economice. La Phenian, Kim Jong-Un a anunţat că programul nuclear merge mai departe dar rămâne de văzut cu ce resurse economice. Şi, mai ales, dacă RP Chineză, cel mai important aliat al regimului nord-coreean, va mai fi de acord să gireze internaţionale experienţele nucleare ale lui Kim. Deocamdată, imediat după întâlnirea din Vietnam şi lipsa oricărui rezultat, Lu Kang, purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, a anunţat că „ridicarea sancţiunilor internaţionale la adresa RPD Coreene este un element important al procesului de denuclearizare”. Preşedintele SUA, Donald Trump, a respins imediat, însă, această interpretare.
Alegerile parlamentare din Coreea de Nord sunt menite să exprime comunităţii internaţionale că liderul suprem, Kim Jong-Un, controlează în totalitate mecanismele puterii. Prin urmare, toate negocierile privind o reglementare în peninsula coreeană, denuclearizarea regiunii sau o înţelegere cu SUA trebuie să treacă, obligatoriu, doar prin decizia lui.
Nu ar fi de mirare, în lipsa oricăror opţiuni de a îmbunătăţi traiul cotidian în închisoarea denumită RPD Coreeană, ca liderul Kim Jong-Un să privească mai atent modele de dezvoltare economică cu succes din două state comuniste asiatice, RP Chineză şi Vietnam. De altfel, la Hanoi, înainte de întâlnirea cu preşedintele Donald Trump, gazdele vietnameze i-au prezentat lui Kim principalele rezultate ale reformei „Doi Moi”, prin care economia sud-est asiatică, devastată de război, sărăcie şi planificare ineficientă, a început să cunoască importante creşteri.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
