Au decupat aproape toate fâșiile de verdeață. Au construit non-stop.
Unii au lăsat spațiu până la mal, cât să-și parcheze mașinile. Alții și-au înfipt fundațiile chiar în buza lacului, la doar cinci metri de luciul de apă.
Unii au lăsat un culoar îngust pe unde poți trece. Alții au închis accesul complet. Au tras garduri de sârmă, au închis porți de fier, au ridicat ziduri de ciment.
Zonele care nu au fost încadrate de privați și pe unde mai poți ajunge încă la apă sunt ba surpate, ba distruse. Cei de la Apele Române nu au reabilitat niciodată malul lacului Siutghiol din stațiunea Mamaia.
La picior încă poți străbate, cu greu, porțiuni mici din promenadă. Cu bicicleta sau cu copilul în cărucior este imposibil.
Macaralele sunt tot pe poziții. Băieții sunt cățărați încă în chingi. Se construiește în continuare. În continuare se eliberează autorizații de construire. Au mai rămas neatinse de beton câteva bucăți de spațiu verde.
În scurt timp, tot lacul va fi baricadat de construcții. De pe bulevardul care traversează stațiunea Mamaia nu se va mai vedea nici lacul, nici marea.
Siutghiol va fi doar al unora. Constănțenii care nu-și vor rezerva din timp un apartament în blocurile acestora nu vor mai vedea lacul și nici nu vor avea cum să se plimbe pe malul său.
Eu am încercat să fac asta, dar nu am putut din cauza construcțiilor.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
