Toată lumea are nevoie să-și condimenteze din când viața de zi cu zi, iar pentru majoritatea oamenilor, un hobby “comun” este ingredientul perfect. De la activități precum cititul, la grădinărit, jocuri video sau exerciții fizice, opțiunile sunt nenumărate. Pentru unii oameni, totuși, nimic nu este complet fără o doză sănătoasă de pericol, iar aceștia ajung uneori să-și dedice o parte semnificativă din viață unor activități pe cât de palpitante, pe atât de înfiorătoare.
“Zborul” cu wingsuit-ul
Parașutismul, salturile de la înălțime înaltă, zborul cu parapanta, datul pe tiroliană – dintr-un motiv sau altul, oamenii nu par să se sature de a descoperi noi modalități de a râde în fața gravitației.
Totuși, puțini amatori ai înălțimilor și adrenalinei reușesc să se apropie de nivelul extrem atins de “zburătorii” în wingsuit. Numele acestui sport este unul puțin inexact: deși include cuvintele englezești pentru “aripă” și “costum”, costumul special îmbrăcat de practicanți nu include cu adevărat aripi, ci bucăți de material care conectează mâinile și picioarele utilizatorului, făcându-l pe acesta să arate ca o versiune supradimensionată a unei veverițe zburătoare.
Zburătorii umani se folosesc de aceste aripi improvizate în același mod ca omologii lor din lumea animală, pentru a plana în aer, dar deseori foarte aproape de sol și la viteze care pot depăși 240 de km pe oră, explică The Guardian.
Numit uneori “cel mai periculos sport din lume”, zborul cu acest așa numit wingsuit a curmat viețile multor doridori de aventură de-a lungul anilor, ceea ce a adus multe critici sportului. Probabil cel mai notabil an în acest sens a fost anul 2016, atunci când zeci de persoane au murit în timpul salturilor de acest tip într-o perioadă de doar câteva luni, în special în zona alpilor francezi, unde condițiile geografice și cele legale sunt favorabile sportului.
Anul 2016 este notabil și pentru că a arătat că nu doar zburătorii nepricepuți sunt în pericol. Uli Emanuele și Alexander Polli, doi dintre cei mai faimoși și experimentați membri ai comunității, și-au pierdut viețile la scurt timp unul după celălalt în munții Alpi.
Sportul este controversat nu numai datorită pericolului extrem, ci și a legislației care îl privește. După cum explică FlightNotch, site dedicat sporturilor aeriene extreme, trebuie să devii un parașutist experimentat cu sute de salturi la activ înainte de a fi luat măcar în calcul de instructori pentru a te putea antrena să controlezi costumul de zbor, însă din punct de vedere legal, în multe situații, nu este nici măcar nevoie de vreun permis special pentru a pune costumul la lucru, așa cum este cazul parașutismului.
Astfel, fiind vorba de o activitate relativ nouă pe scena sportului, deosebit de dificilă și puțin legiferată, nu este de mirare că rămâne atât de mortală. După cum arată Asociația Americană de Parașutism, în anul 2021, zeci de mii de parașutiști au efectuat 3,57 milioane de salturi, fiind înregistrate 10 accidente mortale, o rată a mortalității de 0,28 la 100.000.
În cazul zborului cu wingsuit-ul, cifrele sunt mult mai dramatice: Una din 500 de sărituri are un final fatal, însă FlightNotch notează că numerele sunt greu de estimat, fiindcă activitatea este mult mai puțin regulată și monitorizată decât parașutismul.
În mod evident, totuși, pentru oamenii a căror activitate preferată este să călărească aerul la viteze de sute de kilometri pe oră cu un pic de textilă pe post de șa, statisticile și legile sunt mai degrabă sugestii ușor de ignorat decât obstacole.
Târâtul prin peșteri
Pentru unii exploratori, singurul mod de a-și umple golul interior este explorarea amănunțită a fiecărui spațiu gol de sub scoarța pământului, iar în unele situații asta presupune târâtul, la propriu, prin tunele subterane atât de înguste încât nici măcar plămânii nu mai au suficient spațiu pentru a trage aer.
Lumea este plină de peșteri și tuneluri formate natural, iar distanțele uimitoare la care se poate ajunge poate da de gândit multor. Păi, unii aventurieri au hotărât să nu se mai gândească, ci să plonjeze cu capul înainte pentru a vedea unde duc, mai exact, aceste căi neexplorate.
Nu toate sesiunile de explorat peșteri ajung atât de departe, însă pentru cei dispuși să se ducă unde niciun om nu a mai fost, lumina de la capătul tunelului este cea a reflectoarelor, deoarece activitatea a devenit destul de populară pe site-urile de socializare.
Un asemenea caz îl reprezintă membri familiei Sanders, arată The Guardian. Militari, atleți și amatori ai aventurilor prin peșteri din statul american Washington, membri acestei familii au hotărât să se echipeze cu camere GoPro și să-și împărtășească experiențele cu lumea, creând astfel canalul de youtube Caveman Hikes, care în prezent are 260 de mii de urmăritori.
Aparent, să ajungi atât de adânc în măruntaiele pământului încât ești obligat să-ți rupi propriile haine de pe corp pentru a continua este o activitate care nu-i atrage pe majoritatea oamenilor, dar cu siguranță atrage multe priviri. Cel mai vizualizat clip de pe canal, cu 13 milioane de vizualizări, a fost postat în ianuarie 2022 și arată una din aventurile subterane ale lui Calvin Sanders, unul din membri familiei.
Videoclipul arată cum bărbatul bine făcut abia are suficient spațiu să-și miște puțin membrele pentru a continua să avanseze în tunelul care aproape că îl strivește de-a dreptul, iar majoritatea comentariilor par să fie de acord: performanța este impresionantă, dar mai bine privită din confortul unui pat confortabil într-o cameră spațioasă.
Este important de amintit că acest hobby presupune mult mai mult pericol decât un simplu atac de claustrofobie. Deși palpitant și, din câte se pare pentru participanți, distractiv, tipul acesta de explorare subterană poate avea consecințe mortale, după cum arată cazul tragic al unui bărbat american numit John Edward Jones.
Conform All That’s Interesting, pasiunea lui Jones pentru explorarea subterană a fost de asemenea de la familia sa. Un iubitor al frumuseții întunecate, experiențele sale de târât prin peșteri au început încă din copilărie. Din păcate, iscusitul aventurieri a ajuns în 2009 într-o situație din care nu a mai putut scăpa, iar experiența sa a atras atenția internațională.
John, împreună cu un grup de alte nouă rude și prieteni de familie, a pornit într-o expediție pentru a explora peștera Nutty Putty, aflată în nordul statului Utah, un loc faimos printre pasionații de explorări.
Totul a decurs normal la început, iar după aproximativ o oră de explorări, el a decis să-și încerce norocul trecând prin “canalul nașterii”, un segment deosebit de îngust al peșterii, însă a făcut o greșeală fatală. Trecuseră ani de zile de la ultima sa vizită într-o peșteră, iar bărbatul de 26 de ani și peste 90 de kilograme a constatat la scurt timp după ce a pătruns în pasaj că a rămas complet blocat. Nici măcar dacă își scotea tot aerul din plămâni, nu mai avea suficient spațiu să se miște suficient pentru a se întoarce: tunelul era pur și simplu prea îngust și prea abrupt, iar orice efort de a scăpa nu făcea decât să-l adâncească și mai mult.
Partenerii săi de explorări au chemat ajutoare cât au putut de repede, dar la o adâncime de peste 30 de metri sub pământ și sub asemenea condiții, opțiunile sunt limitate. După 27 de ore de efort continuu ale salvatorilor, care au încercat să-l tragă afară folosind un sistem complex de scripeți, John a făcut stop cardiac și a fost pronunțat mort, lăsând în urmă o soție și un copil de un an.
Din acel moment, peștera a fost închisă publicului, dar trupul bărbatului nu a putut fi recuperat din teama că o asemenea încercare ar putea rezulta în alte morți.
Totuși, în ciuda acestui incident și a altora similare, explorarea subterană rămâne o activitate recreativă foarte populară. Conform site-ului american Enterthecaves, dedicat explorării peșterilor, peste două milioane de americani se aventurează în fiecare an în peșterile ce se găsesc în abundență pe teritoriul țării, iar rata mortalității este de aproximativ trei persoane pe an. Probabil numărul mic de morți se datorează faptului că puțini oameni se încumetă să se avânte în spații în care nu pot încăpea dacă au aer încă în plămâni.
Cățăratul fără măsuri de siguranță
Escaladarea stâncilor este o activitate probabil la fel de veche ca însăși rasa umană, iar unii oameni moderni sunt de părere că aceasta ar trebui să fie realizată în condiții cât mai apropiate de cele ale strămoșilor: fără anostele echipamente de siguranță folosite de cățărătorii tradiționali, nici măcar o frânghie de siguranță care să te salveze de la o căzătură în gol.
Precum multe alte sporturi extreme, inclusiv cele discutate deja în acest articol, această activitate a fost popularizată în Statele Unite, da originile sale sunt mult mai vechi decât s-ar putea crede.
Probabil cel mai emblematic cățărător care a adus sportul la această treaptă extremă este John Bachar, care în anii 1970 a atins un nivel considerabil de faimă datorită obiceiului său de a escalada cele mai abrupte și periculoase obstacole fără măsuri de precauție, într-un timp în care cățăratul ca sport abia începea să se bucure de popularitate națională.
După cum punctează Los Angeles Times, îndrăzneala lui Bachar i-a conferit faimă și admirație, nu doar în rândul oamenilor obișnuiți, ci și al cățărătorilor experimentați, foarte puțini fiind capabili să reproducă realizările sale în condiții de siguranță practic inexistente.
În 1981, el a făcut chiar o ofertă de 10 mii de dolari oricui putea să îl urmeze într-o sesiune de cățărări fără frânghii vreme de o zi, însă nimeni nu a acceptat provocarea, transmite National Geographic.
În ciuda capacităților sale incredibile, totuși, Bachar nu a putut să continue într-un asemenea ritm la nesfărșit. Conform The Guardian, el a continuat să practice sportul chiar și la o vârstă mai înaintată, în ciuda unui accident de mașină din 2006 în care și-a rupt patru vertebre și a faptului că mai mulți prieteni de-ai săi au murit în timp ce se cățărau. În 2009, în timpul unei cățărări obișnuite pe formațiunea stâncoasă Dike Wall, aproape de casa sa, Bachar a căzut de la înătțime iar medicii nu l-au mai putut salva. A murit la vârsta de de 52 de ani.
Moștenirea începută de Bachar și alți pasionați ai sportului a dăinuit totuși, iar în anii recenți cățăratul “la liber” a experimentat o nouă explozie în popularitate, în special datorită realizărilor impresionante ale sportivilor pentru Alex Honnold.
În 2017, Honnold a făcut istorie atunci când a escaladat fără niciun echipament de siguranță legendara formațiune stâncoasă El Capitan, un colos de granit legendar aflat în Parcul Național Yosemite din California. Cu o înălțime de peste nouă sute de metri și o structură aproape verticală, El Capitan este considerat de mulți drept epicentrul lumii cățărătorilor, explică National Geographic.
Viața lui Honnold și călătoria sa pentru a atinge această performanță istorică au devenit, în 2018, subiectul documentarului biografic Free Solo, o peliculă care s-a bucurat de un succes răsunător în rândul audiențelor și criticilor și a fost laureată cu premiul Oscar la categoria “Best Documentary Feature”.
Pericolul este o parte normală a vieții, dar atunci când omul ajunge să îl caute în mod intenționat, spectacolul rezultat este aproape imposibil de ignorat. Singura întrebare rămasă este dacă merită cu adevărat să-ți riști siguranța și viața în numele dezvoltării personale și adrenalinei. Din câte se pare, pentru mulți împătimiți ai sportului și aventurii răspunsul este un “Da!” răsunător.
Articol publicat inițial pe G4Media
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
