Au apus. Ce va urma?

Dacă Nicușor Constantinescu ar fi devenit student imediat după terminarea liceului (și nu doi ani mai târziu, așa cum s-a întâmplat), nu l-ar fi întâlnit pe Radu Mazăre decât pe holurile facultății, ori ar fi auzit de el în cercurile Ligii Studenților de la Institutul de Marină Civilă din Constanța.

Dar se pare că nimic nu este întâmplător și destinul îi aduce împreună încă din vremea studenției, într-o perioadă socio-politică tulbure, în care cei doi devin camarazi de nedespărțit. Li se alătură și mult mai discretul Gabriel Sorin Strutinsky care va încerca timid niște idile politice cu Alianța pentru România, apoi cu PNL.

Însă eșecurile politice consecutive îl determină pe Gabriel Sorin Strutinsky să se retragă într-o zonă în care, se va vedea în timp, va excela: mediul de afaceri. Astfel, Struțu, așa cum i se mai spunea în anumite cercuri din Constanța, ajunge contabilul sau trezorierul echipei și, probabil, tocmai din acest motiv, cei mai mulți îl considerau creierul grupului. Pe parcursul ultimului deceniu, rămâne în umbra celor doi care devin vedeta, respectiv despotul grupului.

Publicitate electorală

Evident, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu nici n-ar fi avut timp și nici cadrul legal în care să stabilească și să pună bazele viitoarelor afaceri prospere, având în vedere funcțiile din administrația publică în care sunt aleși în anul 2000. Așa că abilitățile celor trei se completează perfect, parcă într-un mod predestinat: afaceri cu banii statului, ca de la prieteni la prieten.

Astfel, în anul mult anunțatei și așteptate Apocalipse, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu intră în administrația locală. Mazăre câștigă pentru prima oară alegerile pentru funcția de primar al municipiului Constanța (ca independent), cu 66% din voturile electoratului, iar Constantinescu devine consilier municipal.

Este momentul în care Constanța începe să fie acaparată, pas cu pas, de interesele grupului. Încet-încet, obțin controlul total, direct sau indirect, asupra întregului oraș, manipulând șefii unor instituții precum regia de apă, furnizorul de căldură, piețele și drumurile publice, transportul în comun și își consolidează influența și monopolul prin structurarea unei infrastructuri pentru care grupul va deveni celebru, dar care va aduce sfârșitul epocii: pază și protecție, sistem de distribuție, malluri, hoteluri și cârciumi, propagandă media etc.

Timp de 15 ani, vor fi peste tot și orice activitate comercială, culturală sau de altă natură, va trece pentru avizare pe la ei, ori nu se va desfășura fără bunăvoința unuia dintre ei. Constanța va rămâne deschisă doar investitorilor dispuși să onoreze dijma sau peșcheșul.

Iluminatul public, reabilitarea stradală, construirea Aqua Magic, reabilitarea stațiunii Mamaia sunt câteva dintre proiectele care au avut un impact foarte puternic asupra electoratului constănțean, iar apoi, au avut un impact și mai mare în anchetele procurorilor DNA… Subvențiile pentru căldură, pachetele lunare pentru nevoiași, cadourile și rechizitele pentru copii transformă Constanța, treptat, din a treia economie a țării, într-un municipiu al asistaților social, murdar și fără perspectivă.

Dar, esențial: Prin comparație cu stațiunea Mamaia, Constanța devine o suburbie, care va avea însă un nucleu electoral dur, fidel până la poarta închisorii și dincolo de ea și care îi va reconfirma în funcții și la alegerile din 2012. Pentru ultima oară, însă.

La începutul anului 2015, cu doar un an înaintea următorului scrutin, epoca celor trei crai de la răsărit apune. Trioul Mazăre-Constantinescu-Strutinsky este, astăzi, poveste. Și va fi, în câteva luni, legenda celor trei prieteni de la malul mării.

Finalul baroniadei fiilor adoptați ai Constanței, așa cum pozau cei trei în anii 2000, nu a venit odată cu ridicarea din fața CJC a lui Nicușor Constantinescu, din ianuarie 2014, nici cu reținerea acestuia două luni mai târziu și nici cu reținerea lui Radu Mazăre, din aprilie 2014.

Momentul în care epoca celor trei prieteni s-a încheiat a sosit odată cu arestarea omului de afaceri Gabriel Sorin Strutinsky. Altfel spus, atunci când creierul grupului a cedat.

Cu siguranță însă, credibilitatea și influența celor doi au scăzut dramatic după scena Ignatului din fața moșiei CJC, dar și după episodul prânzului de taină din Herăstrău. Așadar, la începutul anului 2014, procurorii DNA zdruncinau din temelii un imperiu ce părea indestructibil și atingeau, la propriu, niște oameni cărora, în Constanța, li se pronunța numele în șoaptă și pe care armatele de supuși îi credeau intangibili.

Nici o vorbă însă, la acea vreme, despre omul de afaceri. Doar zvonuri despre cum a fugit în Cipru sau despre cum a turnat la DNA ca să scape de taifunul justiției ce se întrezărea la orizont.

Dar iată că, în pofida tuturor bârfelor, cel care în ultimul deceniu a învârtit rotițele structurilor create de cei trei prieteni și a atras atenția doar printr-o bizară discreție, este învins primul și, culmea ironiei, de propriile arme, în propriul cuib: notițe, agende, calcule, înregistrări și alte elemente parcă nefirești pentru cel despre care se credea că are o minte genială. Toate l-au dus rapid, fără circ și declarații, după gratii, în arestul preventiv. Toți au știut atunci că s-a terminat.

Ieri, pe 19 februarie, la fix două săptămâni de la arestarea preventivă a prietenului Strutinsky, procurorii DNA Constanța detonează bombă după bombă în interiorul famigliei: Nicușor Constantinescu își ia pamperșii la pachet după ce află locurile în care au descins procurorii aproape simultan: Consiliul Județean Constanța, Hotel Flora, Aqua Magic, Mistral Tours, Pavilionul Expozițional, Fundația Fantasio etc. Resemnat, zâmbind amar și parcă până și el plictisit de imaginea persecutatului politic pe care cu greutate o mai poate susține, Nicușor Constantinescu o ia înainte, în fața cohortei de jurnaliști: E o continuare a hărțuirii mele politice, probabil voi fi reținut, mi-am făcut bagajul, mi-am luat pamperșii, periuța de dinți.

Indiferent dacă azi va fi arestat preventiv sau nu, Nicușor Constantinescu nu mai este. Și asta îl doare mai rău decât reținerea, arestarea sau posibila condamnare. Nicușor Constantinescu a pierdut totul: puterea în județ și controlul asupra supușilor care se grăbesc acum să creeze noi cercuri de influență și să facă strategii pentru preluarea județului, acompaniați de zornăitul cătușelor pe fundal. Îndârjirea cu care s-a ținut de scaunul de la CJC chiar și atunci când era în joc propria viață și tupeul cu care a început iar să taie și să spânzure în instituția-moșie după un an în care a făcut circ și i-a jucat pe degete pe procurori, i-au reconfirmat imaginea tiranului care nu va capitula nici în ultima clipă.

Cu toate acestea, oricât de mult s-ar încăpățâna să refuze noua realitate, Nicușor Constantinescu și-a pierdut credibilitatea, puterea, influența și, mai ales, monopolul. După ispășirea unei posibile condamnări, cel mai probabil va bântui orașul cu iluzia că ar putea recăpăta puterea măcar indirect, în dorința răzbunării pe cei care l-au trădat și trăind în trecutul glorios și în amintirea a celui care a fost.

Gabriel Sorin Strutinsky și-a pierdut influența și a pierdut mai mult decât și-a dorit în afaceri. Nimic nu va mai fi la fel chiar și dacă va ieși din arestul preventiv și, prin absurd, va fi achitat. Sunt alții la rând, poate nu la fel de inteligenți și care poate nu vor avea toate pârghiile pe care le-a avut GSS, dar care așteaptă cu nesaț să își dezvolte afacerile sau să le preia, ori să le înlocuiască, pe cele existente. Într-una dintre variante, va părăsi Constanța, se va retrage în anonimatul care i-a priit atât de mult în ultimul deceniu și o va lua de la zero. Într-o altă variantă, GSS va accepta rolul partenerului sau, de ce nu, al consilierului, în relația cu viitorii trezorieri ai Constanței. E obișnuit cu eșecurile. Doar eșecurile sunt cele care l-au propulsat în afaceri.

În cazul unei condamnări, Radu Mazăre nu va pierde nimic. Va fi eroul încătușat de securitate, pentru asistații social și pensionarii rămași fără pachete. Va fi clubberul cool și sportivul nonconformist pentru majoritatea tinerilor și va fi un primar care totuși a făcut ceva, domle, în memoria constănțenilor.

Nu își va pierde nici carisma, nici fantasticul instinct politic, nici agerimea minții. Dintre cei trei este acela care, în urma ispășirii unei posibile condamnări, ar putea face din nou senzație călare pe carele alegorice din stațiunea Mamaia, dacă va fi continuată tradiția carnavalului estival, va fi în continuare flancat de cârdul fetișcanelor suple, și va putea dicta din nou tendințele în moda vestimentară de la malul mării. Nu se va retrage nici în Brazilia, nici în Madagascar și nici nu va mai face politică și administrație, decât de pe margine, cel puțin pentru o perioadă însemnată. Dar va fi împăcat cu sine și, cel mai probabil, nu va regreta nimic.

Un botoșănean, un ploieștean și un bucureștean ne lasă, după 15 ani, un oraș mediocru, fără trotuare, cu un parc ciopârțit și îngropat în gunoaie, cu cinci malluri și zeci de cluburi, cu o bibliotecă județeană distrusă, cu monumente istorice vandalizate sau furate, cu echipe sportive finanțate cu bani grei, dar cu un liceu sportiv, fabrică de campioni, care e la un pas de a-și închide porțile în lipsa finanțărilor, cu fabrici închise, dar cu o asistență socială în creștere, cu cinci universități, dar fără locuri de muncă pentru tineri, altele decât fast-fooduri, cârciumi sau pizza delivery. Cu o deschidere superbă la Marea Neagră, dar fără perspective.

Va urma o perioadă tulbure și haotică pentru viața politică și socială din Constanța. Alianțe, înțelegeri, oameni de paie, unii mai slabi, alții lichele, care mai de care mai corupți sau mai însetați de putere, toți se vor perinda în viața publică de la malul mării și vor oscila între continuarea programelor fostului primar sau schimbarea strategiei de conducere a municipiului, respectiv a județului. Nici unul dintre aceștia însă nu va reuși, cel puțin nu în următorul deceniu, să construiască și să consolideze ceea ce au reușit predecesorii lor.

Constanța nu va mai avea un primar atât de longeviv și carismatic, nici o asemenea mână de fier la conducerea județului, iar în mediul de afaceri se vor produce schimbări semnificative. Nota de plată va fi achitată, la fiecare patru ani, de urmașii celor doi prieteni din administrația locală, pentru că toate oalele se vor sparge în capetele celor ce le vor urma.

Pentru a recupera 15 ani de regres va fi nevoie de multă voință și, mai ales, bunăvoință. Cu mult noroc, peste alți 15 ani ne vom putea gândi, din nou, la orașul de odinioară, atunci când constănțenii l-au ales primar pe cel care a știut să joace cartea câștigătoare pentru anii 2000: candidatul gospodar, cu bun simț și care lupta pentru transparența publică…