Bilețele în Cazino: “Ultima lor speranță pentru ce ar fi trebuit să fie libertatea” / Mesaje ale deținuților politici din anii ’50, expuse la Biblioteca Județeană din Constanța

Când intri în clădirea Bibliotecii Județene și urci scările spre foaierul instituției, în partea din stânga vei găsi una dintre cele două expoziții, organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), despre istoria Cazinoului din Constanța și deschisă publicului larg între 14 august – 30 septembrie. Printre documentele despre construirea monumentului, cărți poștale și lucrări tematice (volumul arhitectului Radu Cornescu sau monografia dedicată Cazinoului, scrisă de Doina Păuleanu), jetoanele cu care se juca la Cazino și articole din presa de la acea vreme, vei găsi și cele două bilețele scrise de deținuții politici care au lucrat la refacerea Cazinoului în anii ’50, descoperite în zidurile acestuia în anul 2020, respectiv 2023.

Expoziția „Cazinoul din Constanța – o istorie în documente, artefacte și fotografii de epocă”, organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), găzduită în foaierul Bibliotecii Județene „I. N. Roman” din Constanța între 14 august – 30 septembrie, cuprinde, printre artefactele sale foto-documentare, și bilețelele deținuților politici care au lucrat la refacerea Cazinoului în anii ’50. Am vorbit cu Delia Cornea, muzeograf și istoric MINAC, cea care a organizat expoziția, Elena Cioclin, managerul Bibliotecii Județene Constanța și Gabriel Stelian Manea, lect. univ. dr. la Facultatea de Istorie și Științe Politice (FISP), Universitatea Ovidius din Constanța (UOC), pentru a afla cât de importante sunt aceste bilete scrise de deținuții politici și cum contribuie ele la memoria colectivă a Constanței.

Mesajele pe care deținuții le lăsau ca să nu fie uitați de viitoarele generații

Primul bilet a fost găsit în mai 2020, scris pe un petic de hârtie dintr-un sac de ciment vechi și datează din anul 1951, conform Heritage Constanța. Scris în limba română de deținutul politic Nicolaie Voicilă, biletul avea însemnat pe el 16 nume dintre cei 100 de deținuți care au lucrat acolo în 1951: 

• “Acest Cazinou este lucrat de către deținuții politici din anul 1951 luna 31 Decembrie, condusă de arhitectul Jojea Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A Ioan, Botoș Dumitru jud Arad, Jercău Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraș Ionel, Voicilă Nicolaie, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel și Morton Iuliu”.

Al doilea bilet, însemnat tot pe o bucată de sac vechi, a fost găsit într-o cutie de chibrituri în anul 2023, scris în limba germană de Iulius Marton în 1952. Pe acesta scria: „Iubite prietene ce vei găsi aceste rânduri, Dumnezeu să te binecuvânteze. Sunt aici ca deținut politic din 1951 16.07, până acum 1952, februarie, fiind zidar și dulgher la muncă. Am fost condamnat la 3 ani și de la 10 a I-a (ianuarie) 1949 viața mea este în mâinile Domnului, căci liber nu voi fi prea curând. Dar Dumnezeu este milostiv. Cu salutări, Marton Iulius domiciliat în Heltau-Cisnădie, lângă Hermannstadt Sibiu”, arată Discover Dobrogea.

“Aceste mărturii sunt importante pentru că ele sunt, de fapt, vocile care nu au putut fi auzite atunci în perioada respectivă și care sunt ascultate astăzi de noi”

Delia Cornea, muzeograf în cadrul MINAC, ne-a povestit atât despre ceea ce oferă expoziția publicului constănțean și turiștilor aflați în oraș, cât și despre semnificația acestor bilețele pentru memoria colectivă a Constanței și, implicit, a României.

• “Cazinoul a făcut o surpriză deosebită scoțând la iveală aceste două artefacte, pentru că, deși se vorbea și se știa că la lucrările de refacere a cazinoului, dar și la stadion, au lucrat deținuți politici în perioada 1951-1953, nu existau foarte multe dovezi în acest sens. Faptul că aceste artefacte au supraviețuit, aș spune într-un mod miraculos, ascunse de cei care le-au scris în pereții Cazinoului, demonstrează că cercetarea istoriei noastre recente încă poate scoate foarte multe lucruri la iveală. (…) De altfel, vreau să menționez că, alături de Arhivele Naționale ale României, au fost alături de noi, de MINAC, și specialiștii de la CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, n.red.), care ne-au ajutat în identificarea unor documente”, a explicat muzeograf dr. Delia Cornea, din cadrul secției „Cercetare-dezvoltare și proiecte” MINAC. 

Cornea a adăugat, de asemenea, că expoziția de pe faleza Cazinoului cuprinde și documente precum fișe de pontaj ale deținuților care au lucrat la stadion. Astfel, bilețelele deținuților care au lucrat la refacerea Cazinoului în anii ’50 sunt artefacte importante, care oferă noi direcții de cercetare în ceea ce privește perioada comunistă în Dobrogea, a mai menționat muzeograful MINAC.

Întrebată ce denotă aceste încercări ale deținuților de a comunica cu viitorul, cu noi, cei de astăzi, muzeograful Delia Cornea a declarat că: 

• “Este foarte greu să te pui în pielea acestor oameni, pentru că ei trăiau într-o societate în care exprimarea liberă era interzisă. Da, și ca dovadă că au plătit mulți dintre ei făcând ani grei de pușcărie. Aș aminti însă un caz care este strâns legat de Cazinou și anume arhitectul Ion Cristodulo, care la un moment dat a scris, a făcut o scrisoare-cărticică, așa, în miniatură, în timp ce se afla la Cazinou și a compus câteva rânduri pentru copilul lui care împlinea 2 ani și pe care nu-l văzuse până la vremea respectivă, deci se născuse când tatăl său era deținut politic”. Pentru Cornea, aceste mărturii reprezintă speranța deținuților pentru viitor. 

Muzeograful MINAC a continuat spunând că „din punctul meu de vedere, aceste mărturii sunt importante pentru că ele sunt, de fapt, vocile care nu au putut fi auzite atunci în perioada respectivă și care sunt ascultate astăzi de noi. Este un artefact-mărturie sau, cum spunea unul dintre cei implicați în direct, fiul domnului Ion Cristodulo, respectiv Apollon Cristodulo, ca un fel de mărturii-testament sau chiar acte de pisanie, pentru că dacă ne referim la primul artefact, acolo se vede clar că ei spun că «noi am lucrat Cazinoul…». Deci, iată cum și-au notat ei prin acest artefact contribuția la refacerea cazinoului, care este un simbol al orașului nostru, și evident că trebuie reconstituită și cunoscută toată istoria sa în ansamblu”.

Tot despre expoziția „Cazinoul din Constanța – o istorie în documente, artefacte și fotografii de epocă” am discutat și cu Elena Cioclin, managerul interimar al Bibliotecii Județene. 

• “(…) Cred că expoziția pe care noi o avem în foaierul bibliotecii este un prilej foarte important pentru toți cei care vizitează acest oraș să intre un pic în poveste și, dacă acele mărturii ale deținuților poate nu-i sensibilizează, pot să-și imagineze povestea care leagă totul. (…) Colaborarea noastră cu Muzeul de Istorie este o colaborare de suflet, de prietenie. Întotdeauna Muzeul de Istorie se va simți ca la el acasă în foaierul bibliotecii și vă așteptăm. (…) Le mulțumesc, le apreciez foarte mult munca și sper să le-o apreciați și dumneavoastră, să ne vizitați și să vedeți o altă față a Cazinoului pe care clar că nu aveți cum s-o vedeți decât în foaierul bibliotecii, uitându-vă și stând cât mai aproape de această expoziție”, le-a transmis managerul Bibliotecii Județene, Elena Cioclin, constănțenilor și turiștilor veniți pe litoral.

De ce este important să nu uităm și să vorbim despre tortura deținuților politici din comunism

Pentru lect. univ. dr. Gabriel Stelian Manea, cadru didactic FISP, UOC, este important să vorbim despre ceea ce li s-a întâmplat deținuților politici din acea perioadă „pentru că acei ani ’50 au fost perioada cea mai întunecată, cea mai malefică a unui regim de extracție totalitară. Pentru a nu uita acea perioadă și criminalitatea acelui tip de regim politic este nevoie ca cei de astăzi, mai tineri sau mai puțin tineri, nu este vorba doar de tineri, să cunoască mărturiile acelor deținuți politici, să cunoască ororile prin care ei au trecut și felul în care, în ciuda tuturor riscurilor la care s-au expus, au ales să lase astfel de mărturii din momentele, probabil, cele mai grele prin care ei au trecut, la momentul respectiv, ca – așa cum îi cataloga regimul – dușmani ai poporului”, a precizat cadrul didactic al FISP.

Printre chinurile pe care aceștia le îndurau în timpul muncii silnice se numără „violențele fizice dintre cele mai diverse, de la simplele bătăi până la bătăi între deținuți forțați, înfometare, lipsa apei, frigul extrem sau căldura extremă pe care trebuia să o suporte, evident, tot felul de încercări de ordin psihologic ale autorităților cu lagărul românesc, din vremea respectivă”. Lect. univ. dr. Gabriel Stelian Manea a enumerat câteva exemple dintre cele mai aspre lagăre din perioada comunismului, precum „Gherla, Aiud, Sighet, Pitești, Râmnicu Sărat, dar și ceea ce autoritățile numeau colonii de muncă cum erau cele de pe cursul canalului Dunăre-Marea Neagră, pornit de la Cernavodă și terminând la Năvodari, Columbia (Colonia de Muncă Cernavodă – Columbia, n.red.) și terminând cu Capul Midia. (…) Cert este că dincolo de acești mii sau zeci de mii de deținuți, victime ale criminalității regimului comunist, românii, în ansamblu, au fost victimele acestui regim și este un motiv în plus pentru care nu trebuie să uităm și să fim atenți la astfel de mărturii, cum sunt cele expuse zilele acestea la Biblioteca Județeană din Constanța”, a explicat acesta.

L-am întrebat și pe cadrul didactic al FISP ce înseamnă pentru el încercările deținuților politici de a comunica cu viitoarele generații, prin bilețelele lăsate în zidurile Cazinoului din Constanța: „E o întrebare grea, m-am tot gândit la ea și răspunsul către care înclin cel mai mult este acela că era o ultimă formă a lor de a trăi o minimă libertate, de a se simți măcar prin acele bucățele de hârtie, de sac, de ciment sau pe ce scriau ei, de a se simți încă liberi, în sensul că puteau lăsa o mărturie pentru viitor cu privire la ceea ce ei aveau de suferit. Eu așa văd lucrurile, că era ultima lor speranță de a simți ceea ce ar fi trebuit să fie libertatea”.

Stadiul lucrărilor de modernizare ale Cazinoului din Constanța

Cazinoul din Constanța era reabilitat în proporție de 67% și se preconiza că noul termen de finalizare este la sfârșitul lunii martie 2024, transmitea Compania Națională de Investiții (CNI), în mai 2023, la solicitarea Info Sud-Est. În august, anul acesta, CNI a oferit, la solicitarea HotNews, un răspuns cu privire la noul termen pentru finalizarea lucrărilor de restaurare și consolidare a clădirii Cazinoului: noiembrie 2024, acesta fiind gata în proporție de aproximativ 85%. Termenul inițial de finalizare a lucrărilor era septembrie 2022.