Bine ați revenit acasă, domnule primar! Dacă malgașii nu vă vor, noi vă vrem. La întoarcerea lui Radu Mazăre în România

Astăzi s-a încheiat un serial în care Radu Mazăre joacă din 2005. Acest tânăr și neliniștit de Constanța a debutat în rolul persecutatului politic în urmă cu 14 sezoane, când procurorii au făcut pentru prima dată verificări în ceea ce avea să devină dosarul ”Retrocedărilor”. Începând de-atunci, primarul Constanței a făcut circ, a hărțuit organele judiciare, a asmuțit asupra lor jurnaliștii angajați la trustul lui de presă și a jonglat cu mai multe apelative pentru procurori, de la ”slugoii lui Băsescu”  la ”dușmanii Constanței” care au ”metode securiste de anchetă și tortură” și cărora le transmitea să ”îl pupe-n c*r” sau pe care îi înjura cu poftă la diferite evenimente: ”Păi, mă, f***-te-n c*r pe mă-ta de procuror (…) Păi, bă, nenorociţilor, nu suntem de ani de zile fugăriţi de procuratură şi târâţi prin procese?”. La evenimentele alea participau și Liviu Dragnea, și alți baronași de prin țară, care luau notițe de la cel mai priceput, despre cum se construiește un discurs despre statul paralel.

Căci astăzi uităm sau ne amintim prea puțin unde s-a născut isteria din jurul statului paralel și al binomului SRI-DNA. Și Liviu Dragnea, și ceilalți lideri PSD au împrumutat cu extaz cele două sintagme aruncate în spațiul public încă de la jumătatea anilor 2000 de Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu.

Amândoi, în urmă cu 14 ani, când prinseseră bine hățurile Constanței și retezau tot ce mișca în fața lor, au început să-și construiască imaginile și discursurile de victime ale sistemului, ale SRI și DNA, de persecutați politic. Și mai grav, au început să își identifice eurile cu orașul și județul. Spuneau că cine lovește în ei, lovește, de fapt, în constănțeni. Cine îi anchetează pe ei, hărțuiește de fapt constănțenii. Cine le cere socoteală lor, înjură de fapt constănțenii.

Publicitate electorală

Sistematic, prin campanii de presă lungi și obsesive, pe vremea când ziarul și televiziunea fondate de ei aveau tiraje, citiri și audiențe foarte mari pe plan local, cei doi prieteni și-au construit această aură de luptători împotriva unui sistem ”securist și ticăloșit”. Au avut, pe rând, mai mulți ”dușmani care-și puneau slugoii” să-i fugărească: mai întâi Stelian Duțu, fostul președinte al CJC, cel dinaintea lui Nicușor Constantinescu, apoi Traian Băsescu, Laura Koveși și Florian Coldea, foștii șefi ai DNA și SRI, Dana Ana și Andrei Bodean, procurorii DNA care i-au trimis în judecată, apoi toți judecătorii care i-au trimis în arest preventiv sau i-au condamnat.

Acești doi prieteni au devenit jupânii Constanței printr-o schemă foarte simplă, cu efecte pozitive imediate pentru ei și catastrofale pe termen lung pentru comunitate. În anii 2000, Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și premierul de-atunci Adrian Năstase au transformat sistemul de asistență socială în cel mai important instrument electoral care a schilodit mentalitatea electoratului într-un context politic și socio-economic critic.

Radu Mazăre spunea că își donează salariul nevoiașilor și, la braț cu Nicușor Constantinescu, împărțeau alimente în pungi inscripționate cu numele lor, se lăsau pupați de cei care le primeau și defilau în aure de sfinți printre pensionarii pe care-i adunau la diferite evenimente.

Într-un astfel de episod l-am întâlnit pe Radu Mazăre. Era în martie 2014 când a organizat o conferință de presă în mijlocul asistaților social din cartierul ”Henri Coandă”. I-a chemat acolo pe jurnaliști tocmai ca să-și consolideze imaginea de persecutat și ca să fie apărat de mulțimea care îl adula. De ce? Pentru că așa te anunța Radu Mazăre că mai are un dosar penal. În timpul conferinței ne-a spus că procurorii DNA îl acuză că a luat șpagă de la investitorul care a construit cartierul. Toată conferința a fost despre cum el a făcut un bine ”amărâților pe care i-a luat de pe stradă” și, iată, trebuie să plătească pentru asta, pentru că ”slugoii DNA” și Traian Băsescu, președinte pe-atunci, nu vor ca nouă, constănțenilor, să ne meargă bine. Că el, Radu Mazăre, ne aduce prosperitatea, dar că securiștii, persecutorii lui, ne vor răul și vor să rămânem săraci. Vă sună cunoscut, nu?

Am avut o singură întrebare pentru Radu Mazăre. L-am întrebat dacă știe că ”amărâții” lui, care plăteau chirie 30 de lei/lună, își permit să plătească abonamente la tv+internet de 100 de lei lunar. Indirect, îl întrebam despre criteriile de selecție a celor care ajung în cartierul social și, mai ales, despre businessul din spate cu firma de cablu.

Îmi amintesc perfect momentul, așa ceva nu se uită. Ai mei colegi s-au întors spre mine, eu eram undeva foarte în spate, ajunsesem târziu, iar tuturor angajaților din primărie (cu care Mazăre descălecase în cartier și care îl flancau și îl priveau ca pe un lider suprem) le înghețaseră privirile ba spre mine, ba spre el. Iar el s-a oprit din gesticulat, m-a căutat cu privirea prin ochelarii lui police, i-am făcut cu mâna să vadă unde sunt, m-a reperat și m-a întrebat: ”Stai puțin, tu cine ești? Prezintă-te mai întâi”. I-am spus că sunt jurnalist la Info Sud-Est, iar el a făcut un semn cu mâna ca și cum ar fi vrut să spună ”Aaa, da, mă, bine…”. Apoi a început să urle către asistații social, arătând spre mine: ”Uite ce spune ea, că nu meritați să stați în Henri Coandă! Spune că nu sunteți amărâți și, uite, e vai de capul vostru! Tu nu vezi că ăștia sunt vai de capul lor ?”. Ce a urmat apoi știe toată lumea de la eveniment. Și mașina de spălat.

Așa a jucat Radu Mazăre 14 ani. A făcut circ.

A făcut circ și câteva luni mai târziu, în vara din 2014, când, în emisiunea lui Victor Ciutacu, de pe România TV, a anunțat că are un nou dosar penal. El era în Mamaia, înconjurat de fete foarte tinere, în costume de baie, și a intrat în direct doar ca să anunțe că procurorii îl acuză că a vândut subevaluat 1,5 hectare din stațiunea Mamaia. Era vorba de curtea Palatului Reginei Maria pe care îl vânduse cu 23 de euro/mp pe vremea când valora, de fapt, vreo 300 de euro. A făcut iar circ și în circul lui a strecurat informația că procurorii s-au sesizat de la ”un site online”. Așa am aflat și eu, într-o seară de august, că ancheta mea intrase în atenția DNA. A fost trimis în judecată, iar judecătorii susțin că Radu Mazăre a încercat să dea vina pe consilierii și angajații din primărie, dar că n-a ținut gluma asta. Așa că l-au condamnat, în primă instanță, la 6 ani și jumătate.

Dar filmul s-a rupt pentru Radu Mazăre în aprilie 2014, atunci când a fost reținut prima dată de procurorii DNA. Ulterior, a stat în arest preventiv, treabă care nu i-a priit deloc. Surse din arest povesteau la vremea aia că primarul era atât de îngrozit de ideea de a fi ținut captiv și de condițiile din arest încât făcea exerciții fizice și fuma aproape continuu, la geam, fapt care îi deranja teribil pe colegii lui de celulă, pentru că aerul devenea irespirabil, și că adesea se certau din cauza asta.

Nu e de mirare că, atunci când și-a dat seama că judecătorii de la ÎCCJ nu vor gusta tergiversările avocaților lui, așa cum timp de 9 ani le-au gustat Lia Savonea și colegii ei de la Curtea de Apel București, și că faptele din dosarul ”Retrocedărilor” nu se vor prescrie, Radu Mazăre a șters-o din țară. Nu a fugit, pentru că un complet de judecători l-a lăsat să părăsească țara. Dar nu s-a mai întors atunci când legea i-a cerut asta.

Era în 30 decembrie 2017 când nu s-a mai prezentat la poliție pentru a da cu subsemnatul în procedura controlului judiciar și când, astfel, ne-a anunțat că e în Madagascar de unde se va mai întoarce ”doar când Justiția va fi reală”. Tot el, în aceeași atmosferă de circ, ne-a anunțat printr-o scrisoare că mai are 4 dosare nou-nouțe la DNA Constanța, pe lângă cele pe care le știam deja, cu toții. Tot atunci ne repeta că este persecutat de un stat paralel format din procurori, judecători, oameni din servicii secrete și jurnaliști care vor să îi distrugă ”viaţa, imaginea, reputaţia, cariera, sănătatea, liniştea familială şi sufletească”.

Acolo, în complexul lui hotelier din Madagascar, a primit veștile condamnărilor: mai întâi cea din primă instanță, de 6 ani și jumătate în dosarul Palatului Regal, apoi cea definitivă, de 9 ani, în dosarul ”Retrocedărilor” și, cea mai recentă, tot în primă instanță, de 9 ani și 10 luni, în dosarul ”Polaris”.

Însă Radu Mazăre s-a întors în țară mai devreme decât ar fi crezut cred că oricine, la doar 3 luni după ce a primit prima condamnare definitivă. Viteza cu care s-a desfășurat procedura de extrădare nu poate fi explicată nici astăzi. Ministrul interimar de Justiție, Ana Birchall, a făcut o conferință de presă ca să anunțe că, personal, a verificat toate documentele extrădării și că a sigilat, tot personal, pachetul prin care acestea au fost trimise în Madagascar. 600 de pagini traduse și livrate în 2-3 zile. Indirect, a transmis că se absolvă de orice vină dacă Radu Mazăre nu va ajunge în țară.

După acest moment, circul a continuat și România TV a anunțat că fostul primar a evadat din arest. E greu de înțeles de ce a fost lansată în spațiul public o astfel de informație care a fost infirmată în doar jumătate de oră. Apoi, în ziua în care a fost adus în țară, Radu Mazăre, ajuns în escală în Paris, ar fi refuzat să urce în avionul care urma să îl aducă în București. A cerut azil în Madagascar, la ONU, apoi în Franța și a făcut tot ce a fost posibil ca să nu ajungă în pușcărie. E greu să fii Radu Mazăre și să știi că, teoretic, trebuie să stai captiv, după gratii, până vei împlini 60 de ani. Mai ales când sentințele curg.

Astăzi, în fața ÎCCJ, în ziua întoarcerii fratelui său, Alexandru Mazăre, care este judecat la rândul lui pentru fapte de corupție, a declarat că își dorește ca toți cei care se bucură că Radu Mazăre a fost extrădat să aibă parte de aceeași justiție de care a avut parte edilul. Senatorul Alexandru Mazăre are dreptate. Ar fi bine ca Justiția să funcționeze atât de prompt și eficient de fiecare dată.

Așa că astăzi, în ajun de Ziua Constanței, o sărbătoare instituită de Radu Mazăre în anii 2000, după un an și jumătate de exil și un președinte nou în Madagascar, fostul primar a călcat din nou în România. A fost extrădat de autoritățile din Antananarivo după ce ministrul Justiției a declarat că oameni ca Radu Mazăre “îi contaminează pe corupții malgași” într-un moment în care statul lor se luptă cu acest flagel. Fostul primar a ieșit șifonat din carnavalul declarațiilor malgașe.

Deși între România și Madagascar nu există relații diplomatice notabile (cele două state nu au nici măcar ambasade), Radu Mazăre, care a investit masiv în mica junglă africană și, probabil, și în oamenii ei politici, a fost îmbarcat și trimis la el acasă, fără discuții. Indiferent dacă reacția fermă a autorităților malgașe este atribuită sau nu noului președinte al Madagascarului, un inamic declarat al corupților, cert este că malgașii, care trăiesc într-unul dintre cele mai sărace și corupte state din lume, au tratat corupția românească exact ca pe ciumă, o molimă care îi poate contamina și pe care nu o vor pe insula lor.

Așa că, bine ați revenit acasă, domnule primar! Ne bucurăm să vă avem din nou, printre noi. Dacă malgașii nu vă vor, noi vă vrem.