Kim Jong-un, liderul R.P.D. Coreene, un lagăr de concentrare cu aproape 25 de milioane de suflete, nu îşi va achita sejurul la hotelul „Fullerton” din Singapore, unde apartamentul lui costă 6.000 de dolari pe noapte.
De fapt, liderul suprem nord-coreean nu prea obişnuieşte să-şi plătească facturile, indiferent de locul în care se deplasează delegaţiile de la Phenian. Coreea de Sud a achitat, în iarnă, toate costurile vecinului comunist prezent la Olimpiadă, mai precis 2,5 milioane dolari pentru o delegaţie de 400 de persoane, din care numai 22 erau sportivi.
Ultima reuniune coreeană la nivel înalt a costat 5 milioane de dolari, plătiţi integral de guvernul de la Seul. Aceasta a fost prima condiţie pusă de Phenian. Acum, Ng Eng Hen, ministrul Apărării din Singapore, într-un interviu acordat cotidianului canadian „The Toronto Star”, admitea că ţara lui va contribui „cum poate” la toate cheltuielile angajate de delegaţia RPD Coreene.
Nu este neapărat o lipsă de bunăcuviinţă: Kim Jong-un a fost educat în Elveţia. Este vorba, pur şi simplu, despre o realitate. R.P.D. Coreeană nu mai are niciun fel de resurse pentru susţinerea statului, a ideologiei şi a clasei politice.
Acesta este şi motivul pentru care, după şapte decenii de comunism, a acceptat invitaţia preşedintelui Donald Trump de a se vedea la Singapore.
Donald Trump şi Kim Jong-un au dat dovadă că pot condimenta cum se cuvine austera lume diplomatică.
Tatăl actualului Kim, Kim Jong Il, era un mare cinefil şi, prin urmare, nu putea face erori în distribuirea protagoniştilor. L-a ales ca succesor pe acela care s-a dovedit a avea cel mai remarcabil temperament. În acelaşi timp, Kim Jong-un aminteşte fizic de bunicul său, Kim Il Sung, primul dictator al Coreei de Nord: pare a fi la fel de extrovertit, de cinic şi de crud precum întemeietorul dinastiei comuniste.
În timpul campaniei electorale prezidenţiale, actualul locatar de la Casa Albă a promis americanilor că va mânca un hamburger cu Kim. Liderul de la Phenian, pe vremea aceea cu pretenţii nucleare, a intrat în joc. La câteva luni de la învestirea de la Washington, a ţinut să publice în singura agenţie de presă de la Phenian, KCNA, că Donald Trump este un „dereglat mintal” care nu merită atenţie. Imediat, preşedintele SUA a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe preşedintele Filipinelor, Rodrigo Duterte, să i se confeseze că nu este cazul să „îl lăsăm pe Kim în libertate, un nebun cu bombe nucleare”. Desigur, preşedintele excentric din Filipine nu a pierdut ocazia oferită iar discuţia a făcut deliciul întregii prese din lume.
Dar nu este doar atât.
Ca să mănânce burgeri de la McDonald’s la Singapore, Donald Trump şi Kim Jong-un au făcut totul pentru un spectacol mondial de zile mari.
Ajuns la capătul rezervelor materiale şi beneficiind de susţinere internaţională minoră, după ce din 2017 R.P. Chineză a restricţionat aproape întregul ei comerţ cu Phenianul (mai precis 90% din comerţul exterior nord-coreean), Kim Jong-un a acceptat ideea denuclearizării ţării şi a unei întâlniri istorice cu preşedintele SUA. Sprijinul de ultimă oră pe care Federaţia Rusă, şi preşedintele Vladimir Putin, s-au oferit să îl acorde Coreei de Nord este insuficient: la Phenian este nevoie de susţinere diplomatică dar, mai mult decât atât, este nevoie de bani. Or, Rusia nu poate oferi nici pe departe ceea ce R.P. Chineză, în calitate de susţinător al regimului nord-coreean, a asigurat aproape două decenii la rând. Industria nord-coreeană ţine de istorie, penuriile alimentare sunt obişnuite (iar foametea din anii 1990 a ucis peste un milion de oameni), infrastructura este ridicolă şi neadaptată secolului XXI iar dezastrele naturale au devenit frecvente. Economia nord-coreeană este, mai degrabă, una de subzistenţă şi abia comerţul de frontieră ilegal cu produsele chinezeşti poate acoperi o infimă parte din cerere. Aici nu mai poate fi vorba despre o simplă susţinere diplomatică – chiar şi în organisme precum ONU – aşa cum propune Rusia. Este vorba, de-a dreptul, de a face rost de sute de milioane de dolari rapid pentru ca un scenariu de colaps generalizat să nu dizolve regimul politic totalitar.
Când cotidianul sud-coreean „Chosun Ilbo” a anunţat că întâlnirea Trump-Kim se va ţine la Singapore, după ce fuseseră refuzate oferte din Elveţia şi Mongolia, povestea cuprindea câteva capitole picante.
A început în 7 mai, când Kim Jong-un a plecat pentru a doua oară în acest an în R.P. Chineză, la Dalian, unde s-a întâlnit cu preşedintele Xi Jinping. Aici, liderul nord-coreean şi-a luat angajamentul că „SUA şi RPD Coreeană ar putea stabili între ele o încredere mutuală şi că ar putea lua măsuri progresive şi sincronizate pentru denuclearizarea peninsulei coreene”. Preşedintele Xi Jinping, după ce a ascultat oferta lui Kim, a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe Donald Trump, opinând ca SUA să „ia în considerare cererile rezonabile de securitate ale Coreei de Nord”. Imediat după aceea, la 10 mai, la frontiera dintre cele două state coreene, preşedinţii Kim Jong-un şi Moon Jae In au avut o întâlnire istorică, menită să stingă o relaţie răvăşită de război, neîncredere şi ambiţii militare.
„Am putea vorbi despre sfârşitul războiului din Coreea” scria Donald Trump pe Twitter. În iunie 1950, jumătatea nordică şi comunistă a peninsulei coreene a atacat jumătatea sudică, ocupată de trupele americane după 1945. După o ofensivă rapidă şi victorioasă, trupele comuniste au fost silite să retragă în dezordine. Cele două capitale, Phenian şi Seul, au fost rase iar distrugerile şi pierderile de vieţi omeneşti au fost imense. Între cele două Corei, în vara anului 1953, nu s-a încheiat un tratat de pace ci un simplu armistiţiu: teoretic, astăzi, încă este război.
La 22 mai, preşedintele Donald Trump a considerat „inoportună” o întâlnire cu liderul din Coreea de Nord. Liderul de la Casa Albă nu s-a lăsat deloc impresionat de comunicatul oficial de la Phenian, publicat în oficiosul Partidului Muncii (comunist), „Rodong Sinmun”, potrivit căruia „din 21 aprilie, RPD Coreeană nu va mai efectua teste nucleare sau balistice şi va închide un centru nuclear din Nordul ţării”. Este vorba despre poligonul de la Punggye-ri, cu şase teste nucleare la activ, care, spun specialiştii, a fost închis pentru că oricum fusese distrus în urma unui test nereuşit, soldat cu sute de morţi, şi, desigur, costa enorm pentru firavele resurse financiare ale Phenianului. În paralel, ministrul adjunct de Externe al RPD Coreene, Choe Sun Hui, atrăgea atenţia vicepreşedintelui SUA, Mike Pence, care comparase puterea nucleară a Coreei de Nord cu aceea a Libiei lui Moammar al Gaddafi, că Phenianul „are dreptul” de a se retrage oricând de la negocieri.
Abia după a doua întâlnire inter-coreeană de la Panmunjon (satul de frontieră unde s-a semnat armistiţiul din 1953), din 26 mai, preşedintele Donald Trump s-a pus pe scris pe Tweeter şi, a doua zi, a informat întreaga comunitate internaţională: „Coreea de Nord are un potenţial formidabil şi într-o zi va fi o mare putere economică şi financiară”. Tot atunci l-a anunţat pe Kim Jong-un că va fi la Singapore, pe 12 iunie.
„Washington Post” pretinde că ştie că bunătăţile de la Mc Donald’s sunt cele care au deblocat negocierile. Donald Trump este un obişnuit al fast food-ului şi nu a ascuns asta niciodată. Forma fizică rotundă a lui Kim, precum şi sursele care spun că burgerii sunt aduşi mereu la Phenian din lanţurile de restaurante americane din R.P. Chineză, confirmă că liderul nord-coreean este şi el un împătimit. Şi că, în definitiv, cei doi ar fi căzut de acord cu deschiderea unui local McDonald’s la Phenian.
Una dintre cele mai inspirate analize ale sistemului contemporan de relaţii internaţionale, tipărită de editorialistul Thomas Friedman în „New York Times” în 1996, spune că nu este posibil un război militar între două state care au pe teritoriile lor burgeri şi restaurante McDonald’s, aceste ţări fiind complet integrate în circuitele economice şi financiare mondiale. Au existat şi câteva excepţii, fireşte, dar regula lui Friedman se aplică.
Totuşi, dincolo de burgeri, se pare că întâlnirea de la Singapore a fost posibilă datorită gestului istoric făcut de regimul comunist de la Phenian: generalul Kim Yong Chol, al doilea om în stat şi fostul şef al serviciilor secrete, a fost trimis la New York şi, apoi, la Casa Albă, cu un plic imens, de dimensiunea unui bloc obişnuit de desen, cu o scrisoare a lui Kim Jong-un către Donald Trump. După întâlnirea de 90 de minute cu generalul comunist, preşedintele SUA a anunţat că vrea să meargă la Singapore. Nu ştim încă ce cuprinde plicul dar putem fi siguri că fondul problemei este simplu: fără bani, RPD Coreeană şi regimul comunist vor deveni repede istorie. Iar de resurse financiare este nevoie urgent, cu orice preţ.
Ca să fie mai convingător, Kim Jong-un a trimis un mesaj la Washington în timpul unei întrevederi cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, întâlnire care i-a prilejuit şi obţinerea unei invitaţii din partea preşedintelui Vladimir Putin de a vizita Rusia cât mai curând. Denuclearizarea peninsulei coreene – dezideratul Washingtonului – este posibilă, a spus liderul de la Phenian: „voinţa noastră în acest sens a rămas neschimbată, coerentă şi fixă”.
Condiţiile americane par a fi de neocolit şi fără şanse de a fi negociate. James Mattis, secretarul Departamentului Apărării al SUA, a ţinut să precizeze, înainte de întâlnirea de la Singapore, că indiferent de rezultatele reuniunii Washingtonul nu va renunţa la niciunul dintre principiile prealabile formulate şi adresate Phenianului. SUA nu vor ridica sancţiunile la adresa Coreei de Nord şi nu vor fi limitate presiunile militare atât timp cât un acord verificabil nu va fi atins iar prevederile acelui acord nu vor fi transpuse în practică. În acelaşi timp, spune secretarul Apărării, Pentagonul nu pune problema renunţării la prezenţa militară americană în Coreea de Sud şi Japonia. Prin urmare, aşa cum este acum, scenariul viitorului regimului de la Phenian pare că urmează a fi scris la Washington.
Întâlnirea de la Singapore este un capăt de drum al regimului comunist din Coreea de Nord.
Anul trecut, Phenianul ameninţa cu arme nucleare teritorii americane din Pacific iar Kim Jong-un părea de neoprit în eforturile sale de a perfecţiona rachete intercontinentale care ar fi putut atinge coastele occidentale ale SUA. Răspunsul lipsit de echivoc al R.P. Chineze şi SUA, în sensul instituirii de sancţiuni fără precedent, a anulat rapid programul nuclear nord-coreean. Lipsa resurselor financiare, oprirea firavelor exporturi nord-coreene (în special cărbune) către vecinul chinez, izolarea crescândă şi lipsa oricăror perspective privind o îmbunătăţire a economiei şi a speranţei de dezvoltare internă au condus spre un blocaj fără precedent în istoria celui mai izolat şi tiranic stat din lume.
Tocmai lipsa acestor resurse şi incapacitatea de a mai dobândi bunăvoinţă, alta decât aceea a Federaţiei Ruse, a făcut posibilă întâlnirea cu preşedintele Donald Trump.
De la reuniunea de la Singapore nu trebuie să aveţi aşteptări mari: este doar primul pas spre capitulare. O spune chiar şi un negociator atât de versat, cum este Donald Trump. Va fi nevoie – a asigurat el – de mai multe şedinţe pentru a se contura o primă soluţie.
Regulile dure ale „trumpismului” – atacul în forţă, repetat – au făcut ca RPD Coreeană să accepte regulile minimale ale jocului: de aici, însă, şi până la efecte sustenabile, drumul este lung.
Mai întâi de toate, societatea nord-coreeană, lipsită de educaţie modernă, neconectată la vreo informaţie mondială şi lipsită total de empatie faţă de Coreea de Sud, trebuie percepută aşa cum este: solidă în temerile ei faţă de vecinătate, mândră de reuşitele proprii în domenii avansate (fie ele şi nucleare) şi sigură de separarea faţă de fraţii din Sud. Exemplul memoriei istorice (şi ideologice) din fosta Republică Democrată Germană transferate în statul german unit şi prosper de astăzi este grăitor: cei din Est se conştientizează drept comunităţi diferite faţă de cele din Vest. O unificare rapidă a Coreei este imposibilă nu doar din aceste motive: nici interesele geopolitice, în primul rând ale R.P. Chineze, nu ar permite un astfel de scenariu. Ar mai interveni aici şi interesele economice ale Coreei de Sud: Coreea de Nord este o piaţă săracă, dar virgină, cu posibilităţi practic inepuizabile şi cu o forţă de muncă ieftină şi supusă.
Apoi, o reglementare a securităţii în peninsula coreeană va fi greu de gestionat. Regimul lui Kim Jong-un nu se poate liberaliza, s-ar prăbuşi inevitabil, ci are nevoie doar de resurse. Pe care le poate obţine fie prin şantaj nuclear, fie prin negocieri. Dar Coreea de Nord nu va ceda aproape nimic din ceea ce deţine acum fără să i se dea maxim de avantaje financiare şi politice. Eliminarea armelor nucleare poate că va fi posibilă dar ar trebui ţinut cont că Seulul, capitala Coreei de Sud, este doar la 50 de km de frontieră şi că armamentul convenţional al Coreei de Nord pare îndestulător pentru a o transforma în ruine. Prin urmare, Kim Jong-un poate avansa mai departe pretenţii. Iar acestea vor deveni cerinţe dure când primele sancţiuni vor fi eliminate.
În fine, în al treilea rând, pentru prima dată de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1991, RPD Coreeană va căpăta legitimitate pe plan internaţional, şi asta o spun mulţi diplomaţi şi analişti. De la un stat irelevant in sistemul relaţiilor internaţionale, izolat şi sancţionat, Coreea de Nord are şansa să devină un protagonist în Asia de Est iar Kim Jong-un să joace un rol de interlocutor privilegiat. Câteva zile înainte de reuniunea de la Singapore, consilieri de la Casa Albă au avansat ipoteza unei întâlniri ulterioare între cei doi chiar la Mar-a-Lago, Luxoasa reşedinţă a lui Donald Trump, din Florida. Totuşi, această legitimitate nu va reuşi să acopere nici cerinţele comunităţii internaţionale faţă de programul nuclear nord-coreean, nici imaginea de lagăr de concentrare a întregului stat. Şi, mai clar, nu va compensa dezastrul economic şi lipsa cronică de resurse financiare.
Soluţii?
Nici ele nu vor fi rostite la Singapore deşi toată lumea prezentă acolo le ştie. Un restaurant McDonald’s la Phenian ar rezolva, pe termen mediu, întreaga dispută din Coreea. Regimul de la Phenian ar face tranziţia spre un model economic şi politic chinezesc, ajutat de investiţii masive sud-coreene. Dincolo de acest model, este greu de spus, la Singapore, când va veni unirea.
Prin urmare, aproape sigur Donald Trump şi Kim Jong-un vor stabili un lucru ieşit din comun pentru lumea de astăzi: preţul unui burger McDonald’s la Phenian.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
