Ministrul Șova n-a șovăit. A semnat actul prin care se modifică criteriile de clasificare a secțiilor de cale ferată din interoperabile în neinteroperabile. Chichiță legală în demersul de a răspunde cu brio la directiva F.M.I., de a rentabiliza calea ferată. Numai că, atunci când nu-i ajung banii, orice incapabil nu știe altceva decât să reducă cheltuielile, să închidă, să stingă luminile. Incapabilul nu se gândește la consecințele actelor sale cu atât mai mult cu cât acestea nu-l privesc, direct, pe el. Opusul lui se va da de ceasul morții să găsească modalități de redresare, nu va dormi nopțile pentru a gândi măsuri care să aducă bani mai mulți. Nu e cazul căilor ferate române. Sectorul a fost mereu adăpostul afacerilor oneroase, a intereselor proprii sau de grup, o gaură neagră în care au dispărut fonduri imense pentru produse sau lucrări de doi lei. La umbra organigramelor stufoase și-au găsit adăpost neamuri, rude, piloși, angajați pe funcții de tăietor de frunze la câini sau frecători de mentă dacă nu cumva pe ambele posturi drept pentru care primeau și spor de cumul de funcții, dar care nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu calea ferată! Că, de fapt, gurile rele spuneau de mult că până în 2015 România TREBUIE să rămână doar cu magistralele feroviare (le găsiți pe orice hartă a sistemului) și cu ceva secții secundare mai importante, e, prin măsurile deja luate, o teorie a conspirației ce devine realitate. Cum s-a ajuns aici, vom vedea în cele ce urmează luând ca exemplu secția de circulație Medgidia – Tulcea Oraș, proaspăt trecută în categoria ,,ne” și aflată pe lista celor deja scoase la mezat, spre o eventuală închiriere de vreun operator privat de transport feroviar (O.T.F., vom mai folosi abrevierea).
144 de kilometri. Atâți sunt, pe calea ferată, de la Tulcea la Medgidia. Construită în anii 1920 până la Baia Dobrogei, lungită la începutul anilor 40 până la Tulcea. Proiectul căii ferate și a clădirilor din stații a aparținut nemților. 15 gări erau la începutul activității, fiecare cu șefi de stație, impiegați, acari, muncitori la linii sau instalații. 2 trenuri de călători, fiecare cu 4-5 vagoane, și câte un marfar care pendula de colo colo, asta era activitatea. După război, odată cu începerea industrializării forțate, a crescut și numărul trenurilor, culminând cu finalul de la momentul revoluției din decembrie 1989 atunci când 14 trenuri de persoane și zeci de trenuri de marfă care circulau zilnic, determinau proiecte pentru dublarea liniei și electrificarea acesteia. Din păcate, zic unii, Marcu a murit…, precum obiectivele industriale din județ. Normal, activitatea feroviară a scăzut odată cu sosirea în sistem, la conducerea lui, a incompetenților serviabili. Au început să fie disponibilizați oameni, sigur, doar din execuție, în administrație, dacă e să vorbim doar de regionala CF Constanța, numărul lor a… crescut, astfel că la ora actuală sunt aproape 600 și cam 850 rămași la ,,talpă”. S-au închis stații, clădirile rămase de izbeliște au început să fie ,,valorificate” de… oricine. Derin, Casian, Istria, Codru și acum Ceamurlia de Jos sunt tot atâtea locații care au fost, sau sunt, rase de pe fața pământului, fără ca cineva să răspundă. S-a furat de la piatră, părți de vagoane, elemente de cale, traverse, șină și, la fel, nimeni nu a răspuns. Dacă trenurile de marfă s-au rărit, proporțional cu activitatea industrială, cele de călători au început să fie bulibășite, ca și mers, puse la ore total aiurea sau anulate, culmea!, chiar cele care erau cât de cât profitabile. Nu e posibil ca într-un singur an, 2013, graficul de circulație al acestor trenuri să fie modificat de 4 ori! Nu e posibil ca de vreo trei ierni, la prima ninsoare mai consistentă, trenurile de călători să fie anulate!
De la Baia Dobrogei, linia de cale ferată intră pe teritoriul județului Tulcea. E singura de altfel, a mai fost o linie de ecartament îngust, între Baia și mina Altân Tepe, circulabilă doar până prin 1970. Cu doar 60 de kilometri, județul Tulcea e pe ultimul loc în țară. Acum riscă să-i piardă și pe ăștia, de fapt evoluția treburilor face ca riscul să devină certitudine. Așa cum spuneam, trenurile de călători au fost în așa fel aranjate încât să devină nerentabile. În primul rând graficul orar total lipsit de logică, apoi condițiile oferite la transport (cu câteva excepții, sub orice critică!), lungirea timpilor de mers datorită neefectuării reparațiilor la infrastructură și lucrări de artă, iată factorii care au alungat oamenii de la tren. Către cine? Către monopolul a două, trei firme de transport auto, Trace Trans singura cu curse spre Constanța, Augustina SRL spre București și o alta care leagă Babadagul de capitală. În atari condiții de monopol, tariful practicat de aceste firme este unul exagerat dacă le compari cu alte relații din țară unde chiar există concurență (Tulcea – Constanța, 140 de km., 30 de lei. București – Râmnicu Vâlcea, 210, tot 30 de lei. Nu mai vorbim de condiții, aici microbuze, acolo autocare!). Ne întrebăm, crede guvernul că tulcenii sunt incredibil de bogați de vrea să-i scutească de facilitățile oferite la transport pe calea ferată sau se dorește favorizarea cuiva?
Una din rațiunile actuale de existență a căii ferate este traficul de marfă de la și către ALUM Tulcea, furnizorul de alumină necesară combinatului ALRO Slatina. Dacă ne uităm puțin la scandalul legat de prețul energiei electrice și la situația celor două entități economice, anunțul că începând cu 1 iunie, 500 de oameni vor fi trimiși în șomaj de la ALUM, în cazul eșuării negocie-rilor, înseamnă închiderea fabricii de alumină iar pentru feroviari dispariția traficului de marfă de pe secție. Un motiv în plus, pentru CNCFR să încerce să ,,scape” de această secție de circulație și de toți salariații care o deservesc. Doar că, în temeiul unor factori concreți, anunțul scoaterii secției la licitație, în vederea închirierii de către un OTF, care să preia personalul, pro-blemele de întreținere a căii ferate, a instalațiilor și a lucrărilor de artă, e doar un moft. Nimeni nu se va băga să închirieze 144 de kilometri de cale ferată (40 puși ,,în pioneze”, care necesită refacție completă), fără trafic de marfă și cu eliminarea din 2016 a subvențiilor la transportul de călători. Astfel că, posibilitatea ca secția de circulație să fie închisă traficului (precum Medgidia – Negru Vodă) este mult mai reală iar pe cale de consecință, județul Tulcea să devină primul din țară, liber de cale ferată…., uraaaa!
Cunoașteți principul dominoului. Dărâmi o piesă și vor cădea toate aflate în rază. Ne lăudăm cu Delta Dunării, încercăm să atragem turiști. Foarte mulți dintre ei au legitimații de călătorie, valabile în țările UE, ce le dă dreptul ca timp de o lună să se plimbe pe unde vor…, cu trenul. E clar, fără cale ferată, Tulcea va pierde din punctul ăsta de vedere. Nu toată lumea agreează avionul, să știe cei care, cu surle și trâmbițe, au anunțat inaugurarea unor curse aeriene de pe aeroportul tulcean. Băieți, vorbim de un județ cu puțin peste 200 de mii de locuitori (scriptic, că în realitate…, e mai nasol!). Punem pariu că în mai puțin de trei luni se vor anula acele curse aeriene din lipsă de călători? Și? Păi cumulat cu dispariția căii ferate se pare că vorbim de un județ din ce în ce mai izolat și rupt de restul țării, nu? Dar, care-i baiul? Voi să fiți sănătoși!
La final… Dacă e să vedem ce s-a petrecut în România cu obiectivele economice închise, cu clădirile gărilor, finalul nu e decât unul : jaf, furt, distrugere, dispariție. Calea ferată Medgidia – Tulcea va avea aceiași soartă, ca și celelalte secții care vor fi închise după trei licitații, organizate legal și la care nu s-a oferit nimeni să le închirieze. Pe cale de consecință, îl rugăm pe ministrul Șova să…, facă ceva cu proiectul ăla de dezvoltare a sectorului feroviar din România. Succes!
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Mi se pare atat de trist faptul ca exista o asemenea bataie de joc…mai ales cand stiu ca, cel putin pentru mine si ceilalti studenti plecati din Tulcea spre capitala, un drum dus-intors de CFR (unde poti sa iti mai intinzi picioarele, ai acces la baie – deci un transport decent) costa cat un bilet (inghesuit si zdruncinat) DOAR dus de Augustina!!!
Am ajuns sa citesc articolul dvs. cautand pe google data la care a fost inaugurata Gara Tulcea!
De-a lungul timpului am facut o serie de calatori inspre Tulcea si m-a impresionat pozitiv calatoria cu trenul prin tinuturile Dobrogei. Initial am gasit o recenzie a unei carti scrise despre Caile Ferate Dobrogene – ,,Ilie Popescu – 150 de ani de cai ferate dobrogene!”, apoi articolul dvs. care m-a intristat.
Cum Dumnezeu sa se dezvolte o tara desfiintandu-i industria si infrastructura! Daca in urma cu 100 de ani au existat bani pentru Podul de la Cernavoda, pentru construirea atator cai ferate, cum de acum, unica solutie a Guvernului este sa inchida, sa arunce si sa ingroape in indiferenta istoria acestor cai de comunicatie! Rusine!