La mijlocul lunii iulie, Piața Ovidiu va fi martora renașterii unui simbol al Constanței Vechi. Casa Hrisicos își va deschide porțile, înnodând poveștile de succes cu parfum istoric și ospățurile fine.
„Restaurantul va fi unul care să reprezinte anii 1900 și care să continue istoria clădirii. Acest lucru va fi transpus prin decorul interior. Clădirea a trăit istoriile succesive ale Constanței fiind gazda celor mai cunoscute personalități ale vremurilor anilor 1900. Încă de când a luat naștere, Casa Hrisicos a fost un simbol al adăpostului pentru călătorii înstăriți din București sau Europa, ce căutau confort și meniuri deosebite de mâncare și băuturi. Elitele bucureștene și-au trăit mare parte din vreme aici, iar deciziile vremurilor au fost păstrate secrete de pereții rezistenți și impunători ai clădirii. Celebritatea Casei Hrisicos s-a menținut odată cu trecerea ei prin istoria Constanței, fiind cea mai puternică și centrală locație din oraș. Ne întoarcem în timp și încercăm să redăm unicitatea locului, printr-un meniu și un service personalizat, confortabil dar profesionist“, a declarat, pentru «Info Sud-Est», Dragoș Panait, Executive Director.
Clădirea superb reabilitată va avea, la parter, un restaurant cu o capacitate de 70 de locuri și o terasă de 40 de locuri. Va fi implementat un restaurant tip bistro, unde conceptul va avea la bază produse FRESH: pește, fructe de mare, fructe și legume. De asemenea, vor exista produse unice achiziționate de la producători din străinătate.
Bucătăria va fi condusă de Corporate Chef Michele Mingozzi, Chef cu o vastă experiență în restaurante cu Stele Michelin, și un bucătar șef român, care și-a petrecut cea mai mare parte din carieră în Anglia, în restaurante de fine dining. Corporate Chef Michele Mingozzi este cel care a creat întregul pachet, de la meniu, la modul de servire asupra clientului, va dezvolta strategia meniului, iar bucătarul șef român va derula operațiunea zilnică, cu sprijinul acestuia.
La etajele superioare, Casa Hrisicos va dispune de un hotel boutique elegant, cu 23 de camere.
„Păstrăm o atenție sporită asupra serviciului pe care îl oferim clienților noștri. Avem echipe de traineri care se asigură ca serviciul oferit să fie un exemplu de urmat. Target-ul principal se bazează pe constănțeni și pe companiile care activează în oraș, unde dorim să oferim o experiență culinară unică, atât pentru partea de prânz sau cină, dar și pentru mesele corporate. Atmosfera, în general, va fi una relaxantă. Va fi un mix de mese rotunde pentru grupuri și mese de câte două sau patru persoane. Ne propunem să fie considerată la interior precum o casă cu un bar în mijloc. Vom implementa un sistem care va oferi calitate și constanță în livrarea produselor către clienti“, a adăugat Dragoș Panait, Executive Director.
Casa Hrisicos îşi propune să ajungă, în cel mai scurt timp posibil, un reper pe harta turismului, inclusiv gastronomic şi cultural, din Constanţa. În acest sens, întreaga reabilitare a păstrat, în bună măsură, elemente de decor şi mobilier de la începutul secolului al XX-lea iar servirea şi produsele vor respecta nu doar o tradiţie, ci şi cele mai înalte cerinţe în materie.
Casa Hrisicos, o poveste cu parfum de început de secol XX
La 1900, când a fost ridicată, Casa Hrisicos a fost concepută ca un elegant hotel şi un restaurant cu bucătărie pescărească şi internaţională. Noua clădire, albă, spațioasă, cu parter luxos şi cu etaje cu camere cu geamuri mari, aerisite şi cu utilităţi pe care oraşul acelei vremi abia le visa, s-a impus repede printre clientela de lux a Constanței începutului de secol XX.
Mult timp, aici au poposit călătorii procopsiţi din Bucureşti sau de aiurea din Europa, dornici de confort, meniuri gustoase şi vinuri renumite. De la ferestrele camerelor se zăreau şi statuia lui Ovidius, şi forfota cotidiană din jurul localurilor, şi agitaţia trăsurilor pe piatra cubică recent montată. Elitele bucureştene, obişnuite cu hotelurile „Carol” şi „Regina”, alegeau acum „Hrisicos”. Era mai nou şi mai central.
Casa Hrisicos, ridicată în colţul nordic al Pieţii Ovidiu (încă Independenţei la vremea aceea), a fost gândită de arhitectul francez Louis Givert, într-un stil eclectic, un amestec abundent de neoclasicism şi tendinţe timide de Art Nouveau. Dacă te uiţi bine, roată, prin piaţa Ovidiu, această clădire se remarcă în primul rând prin faptul că este una dintre cele mai rezistente din zonă.
I.L. Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Al. Vlahuţă erau cunoscuţi ai restaurantului de la parter, cu bucătărie de „prim rang”, cum anunţau gazetele locale. A venit aici şi carismaticul lider al politicii româneşti din primele două decenii ale secolului trecut, Take Ionescu. Ministru în repetate rânduri, şi prim ministru pentru o lună, liderul Partidului Conservator Democrat striga adunarea susţinătorilor locali la parterul lui „Hrisicos”.
Proprietarul imobilului, Gheorghe Hrisicos, a adus nu puţină notorietate locului cu pricina. Modest băiat de prăvălie, a ajuns repede un cunoscut negustor de vinuri şi proprietar de case centrale. Averea, ca multe altele în Constanţa de atunci şi de acum, a construit-o prin combinaţii financiare, multe deloc în acord cu legea. Pentru construirea hotelului, negustorul a ales să se împrumute la Banca de Scont din Constanţa şi, cum suma primită nu era mulţumitoare, a mai apelat şi la altele, înclusiv din Bucureşti. Banii primiţi au fost folosiţi, o parte bună, ca împrumuturi cu camătă şi pentru diverse alte învârteli financiare până acolo încît nu a apucat să se bucure mult timp de inaugurarea, cu fast, în toamna anului 1900, a noului său hotel. Băncile fraudate şi cei înşelaţi au anunţat poliţia iar Hrisicos a fugit în Rusia vecină. Cu sprijinul diplomaţilor, evadatul a fost extrădat după două luni, pentru a fi condamnat la doi ani de închisoare pentru bancrută.
Renumele de rău augur, adesea dubios, nu a afectat celebritatea hotelului şi nici trecerea lui prin istoria oraşului. Constănţenii au trecut uşor peste încurcăturile cu justiţia provocate aventurosului proprietar iar scandalul financiar i-a asigurat casei Hrisicos o reputaţie de care nu se bucura niciun alt imobil al pieţii Ovidiu. Înainte chiar de Primul Război Mondial, „Hrisicos” anunţa că a trecut la standarde de lux în ceea ce priveşte confortul camerelor şi al restaurantului.
Devastat în timpul războiului, a fost redeschis abia în 1924. De acum, casa trăieşte poveşti diferite dar foarte asemănătoare oraşului, schimbându-se, succesiv, din hotel în sediu de succes pentru bănci şi companii importante pentru viaţa urbei. Cum nu mai putea face faţă concurenţei fără investiţii majore, care nu mai erau la îndemână, „Hrisicos” a devenit sediul Băncii Steaua Dobrogei, în 1926. Ani în şir, apoi, firme şi societăţi de asigurare îi vor popula etajele în vreme ce parterul a rămas loc de întâlnire pentru afacerile locale.
Balconul principal al casei Hrisicos este unul dintre cei mai importanţi martori ai trecerii Constanţei prin istoria celui de-al Doilea Război Mondial şi a ocupaţiei sovietice care a urmat. Căci acest balcon, folosit înainte de Barbu Ştefănescu Delavrancea sau de Take Ionescu pentru discursuri publice sau doar pentru savurarea unei cafele la nisip, a reprezentat, între vara anului 1941 şi vara lui 1944, locul de observaţie şi odihnă al comandanţilor militari germani care au supravegheat succesiv oraşul şi operaţiunile de la malul mării. Imediat după 23 august 1944 apartamentul cu balcon a fost ocupat de comandantul militar sovietic al oraşului, care l-a utilizat vreme îndelungată, până a găsit de cuviinţă să se mute în sediul militar de la hotelul « Palace », din apropiere.
Naţionalizat în regimul comunist, hotelul „Hrisicos” a devenit cu timpul din ce în ce mai ponosit şi mai lipsit de eleganţă, exact aşa cum se transformau întreaga piaţă Ovidiu şi oraşul de la malul mării. Lăsat în paragină în detrimentul mai noilor localuri din cartierele de blocuri şi din Mamaia, botezat obscur şi nefericit „Pelican”, vechiul „Hrisicos” a dispărut din geografia istorică, de agrement şi culinară a oraşului vreme de câteva decenii. Degradat şi pierdut din istoria valorilor memoriei oraşului, o adevărată speluncă în zorii democraţiei noi, vechea casă a acceptat, pentru o vreme, să găzduiască iarăşi sediul unei mari bănci.
Din păcate, povestea imobilului Hrisicos în perioada comunistă şi imediat după aceea au anulat aproape orice detaliu arhitectonic interior şi au făcut dispărute aproape tot ceea ce înseamnă mobilier, lemnărie sau feronerie. În timpul reabilitării, cea mai mare parte a acestor elemente definitorii a fost reconstituită şi va fi pusă în valoare.
Astăzi, Casa Hrisicos revine la destinația sa inițială, aceea de hotel și restaurant și reînvie o poveste de succes a segmentului turistic de la începutul veacului al XX-lea.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
