ATENȚIE! PRECEDENTUL EXISTĂ!
-Liderii Guvernului, ai partidelor care se află la Putere, liderii opoziției și alte persoane publice vorbesc în continuu despre cât de grav ar fi dacă statul ar trebui să plătească două miliarde de dolari. Alții, mai demagogi, susțin că nu statul ar trebui să plătească despăgubiri către companie, ci compania ar trebui să plătească statului despăgubiri (?!). Știrile astea fac audiență de aur.
-În tot acest timp, pe site-ul oficial al Tribunalului Tulcea este publicată o decizie dură a judecătorilor care anunță că Primăriei Nalbant îi este respins recursul prin care se cere suspendarea executării silite pentru suma de 9 milioane de euro, de către firma SC TERRA PROD COM aparținând unui investitor italian. Această știre nu face audiență nici cât o tinichea coclită. În timp ce întreaga atenție a presei și a opiniei publice este canalizată asupra cazului Roșia Montană, localitate situată în județul Alba, în celălalt capăt al țării, comuna Nalbant din județul Tulcea este executată silit de un investitor italian pentru fabuloasa sumă de 9 milioane de euro!
Ziarul Info Sud-Est a publicat în exclusivitate întreaga situație, în luna noiembrie 2012, însă presa și autoritățile centrale au fost lipsite de orice fel de reacție. Nu la fel se întâmplă și în cazul Roșia Montană, infinit mai „populară” decât localitatea Nalbant, pe marginea căruia jurnaliștii, liderii politici și reprezentanții Guvernului nu contenesc să vorbească despre situația ipotetică în care investitorul canadian ar da în judecată statul și ar cere despăgubiri cuprinse între două și trei miliarde de dolari.
Acest lucru dovedește încă o dată acuta lipsă de interes real a autorităților pentru situațiile grave deja existente și „pasiunea” pe care acestea o au pentru adoptarea discursurilor electorale și demagogice chiar și în lipsa unei campanii electorale. La fel cum, paralela celor două situații dovedește „foamea” jurnaliștilor după subiecte care sunt „pe val”, senzaționale și panicarde.
Despăgubirile către RMGC, ipoteza care face audiență de aur
În plin scandal pe marginea exploatării aurului de la Roșia Montană, jurnaliștii din România au început să citeze o așa-zisă declarație aparținând directorului executiv al Gabriel Resources (acționar majoritar al Roșia Montană Gold Corporation), publicată într-un cotidian din Toronto, care ar fi amenințat statul român cu plata unor despăgubiri de până la 4 miliarde de dolari. Ulterior, reprezentanții companiei în România au trimis un comunicat oficial prin care Jonathan Henry, directorul executiv, a negat întreaga poveste, susținând că ziarul canadian a înțeles și a citat greșit declarația respectivă. A fost de ajuns pentru ca jurnaliștii și oamenii politici să continuie la nesfârșit discuțiile, dezbaterile și interpretările pe marginea unui posibil proces cu RMGC, în urma căruia statul, probabil, ar plăti despăgubiri financiare uriașe.
Povestea investitorului de la Nalbant care a așteptat 5 ani să înceapă exploatarea!
Contactat telefonic în noiembrie 2012, Mario Aloi, investitorul de la Nalbant care voia să exploateze piatră de Bașchioi, ne-a explicat de ce a ajuns la capătul răbdărilor și a acționat primăria în instanță: „Am încheiat un contract de concesiune cu Primăria Nalbant, în vederea exploatării unei cariere de piatră de Başchioi, celebră pentru calitatea sa. Ştiam că terenul face parte din domeniul privat al primăriei, însă aveam să aflu cu uimire că face parte din domeniul public şi că nu îl pot exploata. Aşa a început prima problemă: Primăria trebuia să treacă terenul din domeniul public în domeniu privat. A urmat calvarul: fostul primar trebuia să obţină un ordin al prefectului care să soluţioneze situaţia, iar eu să pot începe exploatarea. Doar că fostul primar, total dezinteresat de faptul că, deşi semnasem un contract de concesiune şi plăteam la zi toate cheltuielile aferente, nu a mişcat un deget pentru ca eu să pot beneficia de teren. Atunci am decis să mă ocup singur de trecerea terenului din pu-blic în privat şi am început să merg pe la toate instituţiile abilitate să mă ajute. Au urmat luni de zile în care am făcut adrese, am obţinut documentele necesare, am mers de la o instituţie la alta şi aşa mai departe. Am avut noroc însă cu domnul prefect Simion, care s-a implicat şi a stabilit o legătură de comunicare cu fostul primar. Am obţinut, după cinci ani, decizia de trecere din domeniul public în domeniul privat. A apărut însă a doua problemă: terenul nu era catalogat ca fiind „agricol” şi trebuia trecut din această categorie, în cea de „exploatare de rocă tip gresie calcaroasă”. Atitudinea fostului primar, neglijenţa şi nepăsarea acestuia m-au împiedicat să obţin şi această schimbare a categoriei terenului. Vreau să reţineţi faptul că îmi plăteam la zi toate cheltuielile afe-rente concesiunii: redevenţa lunară, paza obştească şi alte taxe şi impozite, deşi nu exploatam. La un moment dat, am oprit plata, ca să îl determin pe fostul primar să îşi onoreze înţelegerile contractuale. Acest lucru nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă. A început să îmi trimită somaţii de plată! Ba mai mult, mi-a trimis şi penalităţi! Atunci m-am e-nervat foarte tare şi l-am acţionat în instanţă, unde mi s-a făcut dreptate”.
Suspendarea executării, respinsă de Judecătoria Tulcea
Pe 26.02.2013, Judecătoria Tulcea a înregistrat dosarul cu nr. 1651/327/2013, prin care Ion Nicolae, primarul comunei Nalbant (noul primar, care a câștigat alegerile în detrimentul primarului care a amânat investitorul), cere suspendarea executării silite. Pe 29 mai, Judecătoria Tulcea se pronunță: „Admite în parte contestaţia la executare. Anulează adresa nr.574/2012 din data de 04.02.2013 privind înfiinţarea popririi asupra terţului poprit Primarul comunei Nalbant, în calitate de ordonator principal de credite. Desfiinţează poprirea instituită asupra terţului poprit Primarul comunei Nalbant. Respinge cererea privind anularea întregii proceduri de executare silită, ca nefondată. Respinge cererea privind suspendarea executării silite, ca nefondată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării”. Urmează recursul primarului care, pe 11 septembrie 2013, este respins ca fiind nefondat.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
