Chiar dacă între Sofia şi Skopje sunt abia 240 kilometri (aproximativ cea dintre Constanţa şi Bucureşti), fără legături feroviare sau autostradă, raporturile politice şi diplomatice au sporit distanţa în utimele săptămâni până în pragul unei rupturi. Nimeni în Macedonia de Nord nu poate crede că, după 17 ani de negociere a numelui ţării cu Grecia, pentru a putea adera la NATO, acum a izbucnit o criză de şi mai mare amploare, cu vecinul bulgar. O dispută aprinsă şi care, în cele din urmă, are de-a face cu istoria.
Semnalul războiului dintre Bulgaria şi Macedonia de Nord l-a dat ministrul Apărării de la Sofia, Krasimir Karakacianov. Demnitarul bulgar a declarat, la mijlocul lunii octombrie, într-un interviu incendiar acordat postului de radio Darik, că „Bulgaria a făcut un compromis când a permis ca Republica Macedoniei de Nord să devină membru NATO”. Krasimir Karakacianov a insistat şi asupra faptului că răscoala antiotomană din 1903, purtată pe teritoriul actualului stat macedonean, a fost una „bulgară” şi că, în 1941, când Bulgaria, atunci membră a coaliţiei militare conduse de Germania nazistă, a ocupat Macedonia a fost mai degrabă vorba despre o „eliberare”. La 21 octombrie, ministrul Apărării din Macedonia de Nord, Radmila Sekerinska, a ripostat ferm la acuzaţiile omologului de la Sofia, subliniind că declaraţiile lui Krasimir Karakacianov nu sunt „adecvate”. „Aceasta nu este modalitatea de comunicare între două state membre NATO” a ţinut să precizeze Radmila Sekerinska. Furios, ministrul bulgar al Apărării a revenit imediat şi mai războinic: când trupele bulgare vor veni în cele din urmă în Macedonia de Nord, ele vor fi întâmpinate ca în 1912 şi 1941 cu flori, pâine şi sare.
Memoria istorică aflată acum în război a unuia dintre cele mai disputate teritorii din Balcani are cel puţin două mize majore: soluţionarea începerii procedurilor de aderare a Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană (după ce, în martie 2020, a devenit membru NATO) şi alegerile parlamentare din Bulgaria, din primăvara anului 2021, pe fondul acuzaţiilor tot mai numeroase de corupţie la adresa guvernului conservator condus de Boiko Borisov.
Macedonia de Nord: provincie sau ţară? Drumul spre identitate trece prin aderarea la NATO şi Uniunea Europeană
Actuala Republică a Macedoniei de Nord, un stat cu aproximativ 2 milioane de locuitori, a fost parte a Imperiului Otoman până la Războaiele Balcanice din 1912-1913. Prin Tratatul de pace semnat la Bucureşti, în vara anului 1913, cea mai mare parte a provinciei otomane a ajuns sub Regatul Serbiei. Apoi, în Primul Război Mondial, trupele bulgare (aflate în tabăra adversă sârbilor) au ocupat regiuni întregi macedonene. Tratatul de pace din 1919, semnat de Aliaţi cu Bulgaria, a reglementat apartenenţa Macedoniei la Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (din 1929, Iugoslavia). Şi, din nou, în 1941, trupele bulgare au ocupat Macedonia, în calitate de aliate ale Germaniei naziste.
La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1944-1945, Macedonia redevine parte a Iugoslaviei, acum comuniste, conduse până în 1980 de dictatorul Josip Broz Tito. Primul lider comunist al Bulgariei, Gheorghi Dimitrov (1946-1949) a recunoscut existenţa unei naţiuni macedonene şi a unei limbi macedonene, ca parte a familiilor naţionale din Iugoslavia.
Când, în 1991, Republica Socialistă Macedonia şi-a proclamat independenţa de Iugoslavia, ea a căpătat denumirea oficială de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, la cererile susţinute şi necondiţionate ale Greciei, aceasta din urmă pretinzând că Macedonia este un termen al patrimoniului istoric elen. Abia prin acordurile de la Prespa, din 2018, semnate între Grecia şi Macedonia, autorităţile de la Skopje au obţinut deblocarea negocierilor de aderare la NATO, numele ţării schimbându-se în Republica Macedonia de Nord. Aderarea la NATO a fost consfinţită în martie 2020.
De data aceasta, la debutul eforturilor de aderare la Uniunea Europeană, conflictul cu Bulgaria pare mai grav.
Sofia insistă că nu există istorie macedoneană, popor macedonean şi limbă macedoneană. Până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost vorba despre popor bulgar şi limbă bulgară în Macedonia iar regimul comunist opresiv iugoslav al lui Josip Broz Tito ar fi conturat o altă identitate. Documentul oficial trimis de Ministerul bulgar de Externe celor 26 de capitale membre ale Uniunii Europene menţionează o „inginerie etnică şi lingvistică” produsă după 1944 în Macedonia. „Oamenii de origine slavă care trăiesc în Macedonia de Nord, continuă textul expediat de la Sofia, sunt bulgari care vorbesc limba bulgară dar care au fost îndoctrinaţi în timpul regimului comunist al lui Tito”.
„Limba nu este supusă recunoaşterii sau nerecunoaşterii, deoarece în secolul XXI, în special în Europa, dreptul la autodeterminare şi la exprimare nu poate fi refuzat”, a protestat Nikola Dimitrov, vicepremierul Macedoniei de Nord. „Toată politica macedonenilor – a reacţionat ministrul bulgar de Externe, Ekaterina Zaharieva – continuă să se bazeze pe limbajul urii faţă de Bulgaria”. Şi, desigur, din acest război nu putea lipsi chiar ministrul bulgar al Apărării, Krasimir Karakacianov: „Aţi acceptat să vă schimbaţi drapelul, să vă schimbaţi numele. Dar faţă de ţara care v-a ajutat tot timpul, credeţi că puteţi să vă purtaţi incorect”.
Macedonia de Nord a solicitat aderarea la Uniunea Europeană în martie 2004, a primit statutul de candidat în 2005 iar Comisia Europeană a recomandat deschiderea discuţiilor de aderare în 2009. Acum, ministrul Apărării de la Sofia a anunţat public, iar Ministerul de Externe a trimis către Bruxelles refuzul Sofiei. „Bulgaria – spune Krasimir Karakacianov la 16 noiembrie – se va opune începerii negocierilor de aderare a Macedoniei la UE din cauza disputelor istorice nerezolvate dintre cele două ţări. Când aceste probleme vor fi rezolvate, ne vom da acordul pentru începerea negocierilor de aderare”. La sfârşitul lunii mai, într-un lung interviu acordat „Info Sud-Est”, ambasadorul Macedoniei de Nord la Bucureşti, Gabriel Atanasov, îşi exprima speranţa unei abordări „solide şi protective” din partea Bulgariei pentru ţara sa. „Bulgaria ca ţară vecină şi popor frate, ne aşteptăm la o puternică susţinere necondiţionată pentru intrarea în Uniunea Europeană pe baza raţiunii”. Nu a fost deloc aşa.
Şi acum? Istorie aprigă, prezent conflictual, viitor incert: Bulgaria şi Macedonia de Nord îşi dispută manualele de istorie şi de limbă
La începutul acestui conflict balcanic extrem de agresiv verbal, un sondaj de opinie efectuat de Alpha Research în rândul cetăţenilor bulgari reflectă că 79% dintre ei consideră că Macedonia de Nord manipulează faptele istorice când nu recunoaşte originile bulgare ale populaţiei macedonene. 84% dintre bulgari se opun, prin urmare, aderării Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană înaintea ajungerii la un compromis privind modul în care este interpretată istoria. De asemenea, 45,5% dintre bulgari consideră că nu ar trebui recunoscută existenţa unei limbi macedonene.
La 6 noiembrie, conform unui text publicat de agenţia bulgară de ştiri Novinite, Ministerul de Externe de la Sofia a informat Comisia Europeană că Bulgaria nu poate accepta documentul propus de Bruxelles privind cadrul de negociere pentru aderarea Macedoniei de Nord deoarece nu ar prevedea „garanţiile necesare pentru îndeplinirea condiţiilor solicitate”. Conform Novinite, Bulgaria a condiţionat cu trei puncte explicite demararea acestui proces: relaţiile de bună vecinătate să fie un criteriu pentru aderarea Republicii Macedonia de Nord la UE; folosirea „denumirii oficiale constituţionale” de Republica Macedonia de Nord şi nu a aceleia de Macedonia de Nord; stabilirea precisă a termenului de „limbă oficială” a Republicii Macedonia de Nord şi nu a aceluia de „limbă macedoneană”.
Prim-ministrul macedonean, social-democratul Zoran Zaev, a protestat faţă de aceste pretenţii, acuzând direct Bulgaria de încălcarea articolului 2 din Tratatul bilateral de prietenie semnat în 2017, care prevede explicit ajutarea pentru aderarea la NATO şi UE. Şeful guvernului de la Skopje a desemnat drept „blocadă” acţiunea bulgară şi a atras atenţia că „Trebuie să fim rezonabili şi să rezolvăm problema într-un mod prietenos”.
Mai explicită decât colegul ei de cabinet, de la Apărare, ministrul bulgar de Externe, Ekaterina Zaharieva, a motivat agenţiei Reuters principala obiecţie a guvernului de la Sofia la începerea procedurilor de aderare a Macedoniei de Nord la UE: „Preocupările noastre provin din revendicările nesfârşite privind existenţa unei minorităţi macedonene în Bulgaria. Recunoaşterea rădăcinilor bulgare ale macedonenilor ar pune capăt acestui lucru”. Şefa diplomaţiei de la Sofia a insistat ferm pentru „recunoaşterea adevărului istoric” de către autorităţile de la Skopje, cerând între altele respectarea opiniilor comisiei bulgare de istorici, impusă de prevederile Tratatului bilateral din 2017, care solicită reevaluarea manualelor de istorie din Macedonia de Nord, în sensul afirmării identităţii bulgare. Inclusiv pentru eroul luptei antiotomane din 1903, Goţe Delcev (1872-1903), cel revendicat de memoria istorică a ambelor state.
Cât de departe va merge acest conflict diplomatic de proporţii?
Cel puţin până la alegerile parlamentare din Bulgaria, programate în primăvara anului 2021, el nu se va stinge. Prim-ministrul conservator Boiko Borisov este obiectul contestaţiilor populare anticorupţie încă din vara acestui an, iar o temă de conflict extern ar ajuta enorm formaţiunea sa politică, GERB, să obţină victoria în faţa socialiştilor. Parlamentul European a criticat Bulgaria recent, în octombrie, pentru deteriorarea gravă a democraţiei şi a statului de drept.
Pe de altă parte, relaţiile economice şi comerciale nu ajută prea mult la stingerea rapidă a disputei. În 2019, Bulgaria fost cea de-a treia cea mai importantă destinaţie pentru exporturile macedonene, după Germania şi Serbia. Macedonia de Nord, în schimb, se numără abia printre primele 20 de pieţe de export ale Bulgariei, nefiind o destinaţie prioritară.
Este greu de găsit soluţii politice la diferende privind memoria istorică. Cel mai sigur, identitatea lui Goţe Delcev şi a limbii macedonene nu va fi rezolvată de diplomaţi şi politicieni, cum nici istoria nu poate ajuta prea mult relaţia complicată dintre Bulgaria şi Macedonia de Nord. Plecând de la o istorie încâlcită şi nereparată ştiinţific pe de-a întregul, şi de la un prezent conflictual, între Bulgaria şi Macedonia de Nord este nevoie de o soluţie asemănătoare celei găsite de negocierile de 17 ani cu Grecia. Mai rapide, însă, pentru a putea spune cât mai curând un „bun venit” noului locatar al Uniunii Europene.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
