Curtea de Apel de la Nairobi a stabilit la mijlocul lunii iunie că ruta feroviară dintre portul Mombasa (la Oceanul Indian) şi capitala Kenyei, în valoare de 500 miliarde şilingi kenyeni (peste 4,7 miliarde dolari) este „un proiect ilegal”.
Instanţa a constatat că acest contract, convenit între operatorul public de cale ferată Kenya Railways (K.R.) şi compania chineză de stat China Bridges and Railway Corporation, a fost încheiat fără licitaţie publică. În felul acesta, K.R. nu a respectat articolul 227 din Constituţia Kenyei, care impune ca entităţile publice să achiziţioneze bunuri şi servicii într-un mod „echitabil, transparent, competitiv şi rentabil”. Judecătorii Curţii de Apel din Nairobi au mai constatat că operatorul de cale ferată a încălcat toate legile privind achiziţiile publice când a acordat contractul, fără licitaţie, companiei din Beijing.
Kenya: „perla coroanei” noii geopolitici a R.P. Chineze în Africa
Calea ferată construită de chinezi între 2014 şi 2019 se întinde pe 729 de kilometri şi are două secţiuni: din capitala Kenyei, Nairobi, până la portul Mombasa (la Oceanul Indian), cu 472 de kilometri daţi în funcţiune în 2017, şi o altă secţiune care pleacă din capitală spre Naivasha şi, de aici, spre Uganda.
Proiectul chinez a înlocuit calea ferată construită de regimul colonial britanic şi dată în funcţiune în 1901, care avea inconvenientul unui ecartament îngust. În cadrul ceremoniei de deschidere a şantierului, în 2014, prim-ministrul R.P. Chineze, Li Keqiang, menţiona că această cale ferată ar fi urmat să conecteze Kenya de Uganda, Ruanda, Burundi şi Sudanul de Sud, asigurând un transport mult mai rapid şi mai ieftin de mărfuri şi persoane. Aflat în vizită oficială în Kenya, în ianuarie 2020, ministrul chinez de Externe Wang Yi preciza pentru televiziunea naţională de la Beijing CGTN că proiectul căii ferate a costat peste 4 miliarde dolari, împrumutaţi Kenyei, şi că, din 2017, între Mombasa şi Nairobi au circulat mai bine de 13.000 de trenuri, 4 milioane de pasageri şi aproape 20 milioane tone de marfă. „Această cale ferată este simbolul prieteniei dintre China şi Africa” declara şeful diplomaţiei de la Beijing la începutul anului 2020.
Nu doar Etiopia, acolo unde China a investit masiv în infrastructură, obţinând la schimb influenţă decizională enormă, ci şi Kenya a reprezentat, până acum, un pion fundamental al geopoliticii Beijingului în Africa, integrat proiectului lansat de preşedintele Xi Jinping în 2013 sub denumirea „Un Drum, O Centură”. De la începutul secolului XXI şi până la sfârşitul anului 2017, R.P. Chineză a direcţionat aproape 150 miliarde dolari în investiţii directe în 49 de state africane, majoritatea în proiecte de transport, în minerit şi în dezvoltarea porturilor, a telecomunicaţiilor şi a agriculturii.
Calea ferată kenyană a reprezentat, încă din stadiul de proiect, un reper fundamental al influenţei chineze în Africa de Est. Nu construcţia de infrastructură feroviară, portară, urbană sau rutieră a devenit singura preocupare a debilelor societăţi civile din această parte a continentului african ci, mai degrabă, acapararea de către Beijing, în contul datoriilor publice, de imense resurse naturale sau de transport. În contul datoriei kenyene de aproape 5 miliarde dolari, suma cu care compania chineză a construit calea ferată fără licitaţie publică, autorităţile de la Nairobi au promis Beijingului că vor ceda portul Mombasa către administratori chinezi, acesta fiind unul dintre cele mai importante noduri maritime din Africa. Un important cotidian kenyan de opoziţie, „Standard Media”, declanşa în toamna anului 2019 o campanie de presă menită să atragă atenţia asupra „vânzării” către chinezi a portului Mombasa în schimbul căii ferate. Demonstraţii publice, proteste ale organizaţiilor nonguvernamentale şi presiuni ale partidelor de opoziţie faţă de acest proiect au stârnit interesul justiţiei pentru întregul contract.
China comunistă a primit în Africa o lecţie pe care nu o va uita prea curând: nu din partea decidenţilor politici, pe care îi controlează în bună măsură, ci din partea statului de drept. Exact din partea unor instituţii care nu există în R.P. Chineză în mod independent.
Cum arată înfrângerea chineză în Kenya: ce va fi?
Felicităm guvernul preşedintelui Uhuru Kenyatta pentru că a asigurat că linia ferată dintre Mombasa şi Nairobi, prin Africa de Est, funcţionează fără probleme în timpul crizei provocate de pandemia coronavirus” a spus preşedintele R.P. Chineze, Xi Jinping, la mijlocul lunii iunie, în timpul unei reuniuni la nivel înalt cu şefii de state şi de guverne din 49 de state africane şi lideri de la Beijing, desfăşurat în sistem de videoconferinţă. La doar două zile după ce preşedintele Xi a felicitat Kenya pentru grija dovedită funcţionării căii ferate Mombasa- Nairobi, Curtea de Apel a statului african a aruncat cea mai mare provocare din istoria relaţiilor dintre R.P. Chineză şi Africa: proiectul este ilegal.
În apărarea deciziei de construire a căii ferate au ieşit decidenţii politici de la Nairobi, care au insistat că această contestare a realizărilor companiilor de la Beijing ar fi nimic altceva decât o continuare, în Africa, a războiului comercial dintre R.P. Chineză şi S.U.A.
În acest conflict, Africa este în pericol să se regăsească între două mari incendii a declarat preşedintele Kenyei, Uhuru Kenyatta. Decizia Curţii de Apel, care loveşte direct interesele chineze în ţara est-africană, a venit exact în momentul în care Kenya şi Djibouti îşi disputau un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU şi aveau nevoie de voturile comunităţii internaţionale. Uniunea Africană a susţinut oficial, în acest caz, candidatura Kenyei. Statul Djibouti, în care atât SUA, cât şi R.P. Chineză au baze militare, a decis să încerce să obţină locul din Consiliul de Securitate, tot la insistenţe venite dinspre Washington şi Beijing. După o dispută fără precedent pentru continentul african, Kenya a obţinut locul de membru nepermanent în forul mondial dar abia în a doua rundă de vot şi cu o majoritate la limită, de numai 129 de susţineri (dintr-un minim necesar de 127). Acest eveniment poate fi perceput drept catastrofal atât pentru diplomaţia de la Nairobi cât şi pentru imaginea ţării în ansamblu. Când România a pierdut fără drept de apel disputa cu Estonia, în 2019, pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate, diplomaţia de la Bucureşti a suferit cea mai gravă lovitură de credibilitate şi de imagine din ultimele decenii.
Preşedintele kenyan Uhuru Kenyatta, într-un articol de susţinere a ţării sale, publicat în „Financial Times”, avertiza înainte de acest vot, referindu-se la presiunile asupra statului Djibouti de a candida pentru Consiliul de Securitate al ONU, că nu ar trebui să se permită ca Africa să devină „un teren de lupte pentru interesele altora”. Kenya, a asigurat Kenyatta, vrea să aleagă „o cale de mijloc” între Washington şi Beijing. Această „a treia cale” poate fi definită şi ca un mod abil de a beneficia, mai departe, de bani chinezeşti contra datorii publice nesustenabile pe termen lung.
Calea ferată din Kenya nu poate fi demontată, desigur, iar banii nu pot fi returnaţi. Dar este greu de crezut, acum, că portul Mombasa mai poate fi administrat nestingherit de companiile chineze şi este şi mai greu de crezut că centura feroviară spre Uganda, Ruanda, Burundi şi Sudanul de Sud se va mai construi fără respectarea prevederilor legale. Or, acestea sunt lovituri fără precedent asupra ofensivei Chinei în Africa. Cel mai probabil, la Beijing nu s-au luat niciodată în calcul situaţii în care politicul şi decidenţii din statele proiectului „Un Drum, O Centură” să fie puse în dificultate de justiţie şi opinie publică. Nu din Asia, nu din Europa a venit această veste proastă pentru preşedintele Xi Jinping. Cel mai mare proiect din istoria Chinei s-a împiedicat vizibil de o Curte de Apel din Kenya.
Are R.P. Chineză capacitatea de a reacţiona? Şi cum?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
