Românii sunt chemați să voteze de patru ori în 2024. Prima dată se întâmplă în 9 iunie, atunci când ne alegem europarlamentarii, persoanele pe care le trimitem la Bruxelles, să ne reprezinte în Uniunea Europeană.
Aceste alegeri, europarlamentarele, sunt ”Cenușăreasa” voturilor românilor pentru că au înregistrat cele mai scăzute prezențe la vot. Oamenii se mobilizează atunci când își aleg primarii și președintele, adică figuri individuale și bine conturate, și mai puțin parlamentarii și europarlamentarii, pentru că în general cei din urmă sunt asociați cu ”clasa politică” și frustrările acumulate în societate de-a lungul anilor.
Anul acesta, însă, scrutinul europarlamentarelor devine din ”Cenușăreasă” prințesă și dă tonul electoral al tuturor celorlalte alegeri, în ordine cronologică: locale, parlamentare și prezidențiale.
În primul rând, alegerile europarlamentare sunt importante pentru că ele pot schimba radical destinul Europei și al lumii. Într-un context în care extrema dreaptă este în creștere puternică și înregistrează scoruri semnificative în alegerile interne (vezi Olanda, Germania, Italia etc), Parlamentul European poate fi contaminat de asemenea de acest fenomen.
- Tu votezi la europarlamentare? Cât contăm noi la alegeri și cât riscăm din cauza fake news? (sondaj)
Într-unul dintre scenarii, extrema dreaptă poate obține majoritatea locurilor din Parlament, adică poate face următoarele legi ale UE. Ca să ne reamintim: extrema dreaptă (fascismul, nazismul) este doctrina politică de la baza Holocaustului, exterminarea a 6 milioane de evrei în anii `40. Extrema dreaptă înseamnă ură. Și extrema stângă (comunismul) este responsabilă de moartea a zeci de milioane de oameni în întreaga lume și face victime și astăzi (vezi Coreea de Nord, China etc). Ambele extreme înseamnă moarte, cenzură și lipsire de drepturi și libertăți.
Într-un context social plin de frustrări, lipsuri și nemulțumiri, oamenii au tendința să aleagă radicalismul. Lumea vine după o pandemie, trăiește două războaie ample și se confruntă cu prețuri crescute la orice în jur. Toate aceste lucruri au făcut loc teoriilor conspirației și partidelor radicale. În multe state europene, radicalismul este reprezentat de extremiștii de dreapta. În România, extremismul de dreapta este revendicat de AUR și SOS, două partide în creștere, cu retorică rusă și lideri politici apropiați de Kremlin.
Alegerile europarlamentare de anul acesta sunt cu atât mai importante cu cât ele vor reconfigura viitorul Europei și al lumii. Extremismul va remodela Europa sau nu.
Între fanatism și toleranță
Georgiana Țăranu, asistent universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice (Universitatea ”Ovidius”, Constanța), cu cercetări privind naționalismul și fascismul în secolul XX, a explicat pentru ISE de ce sunt importante alegerile europarlamentare și care este pericolul absenței la vot:
- ”Votul pentru PE este și un vot pentru cum vrei să fie reprezentantă România în UE, dar mai este ceva. Este şi un vot pentru cum vrei să fie țara în care te vei duce să locuieşti, pentru ce fel de atmosferă ai vrea să găseşti acolo, pentru cum ai vrea să te privească lumea pe stradă, la muncă, la supermarket ș.a.m.d”.
Georgiana Țăranu explică faptul că dezinformarea este unul dintre cele mai mari pericole cu care electoratul se va confrunta, iar cei mai vizați sunt tinerii, pentru că petrec cel mai mult timp în social media, cel mai prielnic mediu pentru fake news:
- ”Tinerii sunt principalii vizaţi de ea, pentru că ei petrec cel mai mult timp pe social media și de acolo îşi iau aproape toate informațiile. Iar online e cel mai uşor să dezinformezi, să arunci cu acuzații, cu teorii ale conspirației și cu verdicte dure. Simplu spus, în aceste alegeri lupta se va da între două tabere, între fanatism și toleranță. Pe de o parte, sunt cei care nu vorbesc, ci țipă, amenință, instigă la ură și violență, îţi spun că ştiu ei exact cine e de vină pentru tot ce nu merge și îți indică, rapid, un om, un partid, o ţară etc. Aceştia sunt radicalii. Ei sunt cei care, dacă nu sunt de acord cu un lucru, ar vrea ca acel lucru să dispară. Sunt cei care se vor un fel de mântuitori în politică. Pe de altă parte, există şi oamenii moderaţi, cei care îţi vor spune că nu există soluţii miraculoase, ci că trebuie să avem răbdare și prudență. Alegerile pentru PE sunt despre cum vrei să arate Europa în care ţi-ar plăcea să trăieşti. Și despre oamenii pe care ai avea încredere să îi trimiţi să voteze lucruri importante despre cum se împart fondurile europene, ce facem cu schimbările climatice, inteligența artificială sau riscul de atentate teroriste. Contează mult pe cine trimiţi acolo. Fiecare din noi putem da votul celor care cred că țara lor poate funcţiona izolându-se de celelalte state, criticându-le și trântindu-le uşa în nas sau celor care, mai degrabă, s-ar așeza la masă cu colegii lor europeni și ar discuta relaxat și civilizat, de ce nu, poate chiar la o bere”.
Ariana Dudună este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național “Mihai Eminescu” din Constanța și a fost președintă a Asociației Elevilor din Constanța. Ariana are 18 ani și este în fața primului vot.
- “Îmi doresc să votez pentru că eu consider că țara noastră are multe beneficii datorită intrării în Uniunea Europeană și faptul că avem drept de vot, ceea ce strămoșii noștri poate nu au avut. Dreptul de vot este un drept pentru care, până la urmă, niște persoane au luptat ca noi să-l avem și trebuie să-l prețuim și să îl exercităm, pentru că un drept pe care nu ți-l exerciți riscă să nu mai fie acolo mâine când o să-ți dorești, poate, să îl exerciți”, spune Ariana.
Referitor la apariția pericolului extremismului, eleva crede că este un fenomen “îngrijorător” care a luat amploare în urma pandemiei, însă faptul că fiecare poate alege ce își dorește arată că “democrația funcționează”.
- “Și referitor la extremismul de la nivel european în ultimii ani, consider că este îngrijorător, pe de o parte, și că acesta a luat amploare în urma pandemiei, în special. Însă în același timp, pe de o parte înțeleg și faptul că este, într-o măsură, un rău necesar, pentru că dacă anumite persoane votează poate cu un partid sau poate cu o grupare care mie nu-mi place, acest lucru înseamnă strict că democrația funcționează și la fel cum am eu dreptul să votez pentru niște grupări care poate altora nu le plac, și alții au dreptul să voteze pentru grupări poate extremiste cu care eu nu sunt de acord”.
Extremismul este un fenomen extrem de periculos tocmai din cauza faptului că, pur și simplu, creează o instabilitate politică, crede Ștefan Diac, student în anul III la Facultatea de Istorie și Științe Politice de la Universitatea “Ovidius” din Constanța, specializarea Științe Politice.
- “Din punctul meu de vedere, alegerile europarlamentare sunt la fel de importante ca și alegerile parlamentare la nivel național, însă dacă ne-am uitat la istoricul alegerilor europarlamentare de când România este membră UE, am observat un fenomen foarte interesant, și anume că populația, cetățenii nu consideră același lucru. Întotdeauna prezența la vot la europarlamentare a fost mai mică decât la alegerile parlamentare la nivel național. Eu personal o să mă duc să votez la europarlamentare, chiar sunt curios și vor fi niște alegeri foarte interesante. În ceea ce privește extremismul politic în Europa, personal este un fenomen care mă îngrijorează, pentru simplul fapt că extremismul este un fenomen extrem de periculos tocmai din cauza faptului că, pur și simplu, creează o instabilitate politică. Cu cât există mai multă instabilitate politică, cu atât democrația se află mai mult în pericol”.
Ce este Uniunea Europeană, cum și de ce a fost înființată
UE a apărut după un război. După Al Doilea Război Mondial, când lumea era secătuită din toate punctele de vedere. Al Doilea Război venise după Primul, la doar 20 de ani distanță.
Așa că Germania și Franța, printre principalele puteri beligerante, și-au pus în comun oțelul și cărbunele, care erau materiile prime pentru război. Altfel spus, dacă nu ai cărbune și oțel, nu ai război. Iar ele și le-au pus la comun, în ceea ce au numit Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
- La 18 aprilie 1951, la Paris, Tratatul CECO a fost semnat de Robert Schuman (Franța), Konrad Adenauer (Germania), Paul van Zeeland și Joseph Meurice (Belgia), Carlo Sforza (Italia), Joseph Bech (Luxemburg), Dirk Stikker și Jan Van den Brink (Țările de Jos).
La comunitate au aderat și alte state, iar la un moment dat s-a format Comunitatea Economică Europeană (Tratatul CEE sau Tratatul de la Roma) care prevedea:
- eliminarea taxelor vamale între statele membre;
- stabilirea unui tarif vamal comun pentru importuri;
- introducerea unei politici comune în domeniul agriculturii și al transporturilor;
- crearea unui Fond social european;
- înființarea unei Bănci Europene de Investiții;
- dezvoltarea unor relații mai strânse între statele membre.
Așa s-a născut Uniunea Europeană, un loc unde statele își pun în acord mecanismele de funcționare, își ”uniformizează” modul de lucru, de acțiune, de reacție.
- Astăzi, din Uniunea Europeană fac parte 27 de țări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria. În iunie 2016, Marea Britanie a decis să părăsească Uniunea Europeană. De la 31 ianuarie 2020, Regatul Unit nu mai este stat membru.
Cum funcționează UE, principalele instituții: PE, CE și Consiliul European
Uniunea Europeană are un Parlament, o Comisie și un Consiliu.
Parlamentul European este format din 705 deputați aleși din cele 27 de state, în funcție de numărul de locuitori. Cu cât un stat are o populație mai mare, cu atât el va trimite mai mulți parlamentari în UE. România are 33 de europarlamentari.
Deputații nu se organizează în funcție de țara din care vin, ci în funcție de preferințe politice și viziune. Ei formează grupuri politice. În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European.
- Cele 7 grupuri politice din prezent sunt:
Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat)
Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European
Renew Europe Group
Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni
Grupul Identitate și Democrație
Grupul Stângii din Parlamentul European – GUE/NGL
Parlamentul European este condus de Roberta Metsola și a trecut recent printr-un scandal de corupție de răsunet, când unul dintre vicepreședinți, Eva Kaili, a fost arestată pentru că ar fi favorizat Qatarul, o țară aflată în vizorul internațional din cauza nerespectării drepturilor omului, în schimbul unor sume de bani. Detalii, aici.
Comisia Europeană este ”Guvernul” UE, adică organismul care execută politicile votate de Parlament. Fiecare țară trimite în UE un comisar, astfel că activitățile Comisiei sunt coordonate de un grup format din 27 de persoane, cunoscut sub denumirea de „colegiu”.
Acesta ia decizii cu privire la direcția politică și strategică a Comisiei. Colegiul comisarilor este desemnat o dată la 5 ani.
Comisia are birouri locale în fiecare stat membru, dar și în numeroase țări din afara Uniunii Europene. Birourile din statele membre se numesc reprezentanțe și sunt vocea Comisiei în țara gazdă.
România i-a avut comisari pe Leonard Orban (Multilingvism) Dacian Cioloș (Agricultură), Corina Crețu (Politică Regională) și Adina Vălean (Transporturi). Șefa Comisiei Europene este în prezent Ursula von der Leyen (fost ministru al Apărării în guvernele conduse de Angela Merkel în Germania).
Consiliul European este format din președinții statelor membre. El definește orientările și prioritățile politice generale ale UE, în mod tradițional prin adoptarea de concluzii. Nu negociază, nici nu adoptă acte legislative ale UE.
Consiliul European este condus de Charles Michel, iar România este reprezentată în consiliu de președintele Klaus Iohannis sau premierul Marcel Ciolacu. Vezi componența completă, aici.
Când a aderat România, ce bani a luat și ce reprezentanți a avut până acum
România a devenit stat membru UE în 2007 și, până anul trecut, a încasat aproximativ 80 miliarde de euro și a contribuit cu 26,4 miliarde de euro, ceea ce înseamnă că există un plus de 53,6 miliarde de euro, conform unei analize RFI.
România a mai participat la alegerile europarlamentare din 2009, 2014 și 2019. Printre europarlamentarii români din prezent se numără foști jurnaliști, foști președinți și premieri, foști primari, miniștri, parlamentari sau diferiți specialiști. Lista completă, aici.
La votul din 9 iunie poate participa orice cetățean român care a împlinit vârsta de 18 ani și care are un act de identitate valabil. Secțiile de votare sunt deschise în intervalul orar 07:00 – 21:00, ora locală.
Au dreptul de a fi aleși ca membri din România în Parlamentul European persoanele care au împlinit vârsta de 23 de ani, au drept de vot și figurează pe listele unui partid politic, ale unei organizaţii a cetăţenilor aparținând minorităţilor naţionale, unei alianţe politice, alianţe electorale ori ca independent.
Ce trebuie să mai știi:
- Nu ești obligat prin lege să votezi în România. Dar este bine să o faci;
- Votul prin corespondență la alegerile europene nu este posibil în România;
- Nici votul online sau prin împuternicire nu este posibil la europarlamentare, în România;
- În România, persoanele cu dizabilități pot beneficia de asistență pentru a vota în cadrul secției de votare sau pot opta pentru votul prin intermediul urnei speciale;
- Dacă ți-ai schimbat recent domiciliul sau reședința, îți recomandăm să verifici dacă ești înscris(ă) corect pe listele electorale, aici;
- Pentru mult mai multe detalii despre votul la alegerile europarlamentare, aici.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Interesant articol, mai ales opiniile celor trei intervievați! O singură observație aş avea, şi cu siguranță aş fi susținut de cei doi reprezentanți ai facultății de Istorie şi Ştiinte Politice, nazismul şi fascismul sunt creații ale stângii politice europene : nazism=naționalsocialism, cât despre fascismul italian, este creația socialistului Musollini al cărui model politic adoptat de Peron, după o şedere în Italia anilor 30, a fost învins recent de Milei care, pentru binele argentinienilor, sper să reuşească odată pentru totdeauna să elimine cancerul socialist de sorgintă fascistă care a reuşit să distrugă una dintre primele 3 economii ale lumii de început de secol XX. Cât despre holocaust, gândit şi pus în practică de regimul hitlerist național-socialist, nu a fost denunțat niciodată de URSS, ultimul imperiu colonial al secolului XX sau de orice alt satelit al său, republici populare apoi socialiste. Singurele state europene, dintre care două guvernate de regimuri conservatoare cu adevărat de dreapta, Spania şi Portugalia, şi Suedia, au salvat evreii amenințați cu deportarea în lagărele de exterminare din fosta Polonie. Diplomații spanioli acordând paşapoarte spaniole în virtutea posibilei origini peninsulare ale evreilor expulzați din regatul spaniol recent unificat, iar ambasadorul suedez, un adevărat înger salvator pentru numeroşi membri ai comunității evreieşti din Budapesta, răpit de armata sovietică “eliberatoare”, deportat şi lichidat în Mordor-ul comunist. Am un chef nebun să votez cu singurul partid ultraconservator spaniol ca, împreună cu ceilalți conservatori europeni, să curețe Bruxelul de politici stupide care au ca rezultat sărăcirea şi rămânerea în urmă a iubitului nostru continent. Cât despre cum vom fi primiți noi, românii, în calitate de emigranți, în celelalte state europene guvernate de politicieni de dreapta? Italia este condusă de conservatoarea Meloni! Cât despre Spania, unde rezid de aproape două decenii, succesivele guvernări social-democrate şi socialiste+naționalism periferic, au reuşit să “gripeze” statul spaniol (RENFE, CFR-ul iberic, a devenit liderul indiscutabil al întârzierilor în Europa Occidentală) iar eu nu obosesc îmi a exprima uimirea şi dezamăgirea de a mă fi văzut obligat a taversa tot continentul în dperanţa de a uita “ciuma” pesedistă postdecembristă pentru a descoperii, în Spania, aceeaṣi “ciumă” politică, olimpică în faliment economic şi analfabetism.