Coronavirus a fost o poveste de sănătate, este deja o poveste despre economie şi va deveni imediat una geostrategică. În această desfăşurare, au apărut deja şi primii protagonişti: Australia şi R.P. Chineză.
După ce, la 18 aprilie, prim-ministrul Australiei, conservatorul Scott Morrison, a cerut o anchetă internaţională referitoare la răspândirea virusului covid-19, relaţia cu R.P. Chineză a coborât la cel mai scăzut nivel din istorie, de la stabilirea legăturilor diplomatice, în 1972.
„Lumea – a declarat Scott Morrison – ar dori să aibă o evaluare independentă a modului în care s-a produs pandemia coronavirus, astfel încât să putem învăţa lecţiile și să împiedicăm să se întâmple din nou”.
Solicitarea australiană referitoare la o anchetă internaţională a venit imediat după ce preşedintele SUA, Donald Trump, a suspendat finanţarea de aproape jumătate de miliard de dolari către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, gest pe care Beijingul l-a acuzat ca fiind o „politizare a coronavirusului”.
Ameninţările R.P. Chineze la adresa Australiei: şantaj, încălcarea regulilor diplomatice, zgomot infernal în spaţiul public
Hu Xijin, directorul oficiosului comunist chinez „Global Times”, ediţia în limba engleză a Partidului Comunist Chinez, nu a aşteptat prea mult până a primit ordinul de a declanşa ostilităţile. Aşa s-a ajuns ca demnitarul de la Beijing să catalogheze Australia drept „o gumă de mestecat lipită de talpa pantofului american” într-un editorial extrem de violent scris. Alte opinii din media de la Beijing au vorbit despre „aventurismul” guvernului condus de Scott Morrison şi de faptul că „Australia calcă pe o cale periculoasă”.
Analiştii de politică externă ai televiziunii australiene ABC comentau, la 29 aprilie, că R.P. Chineză vede ancheta cerută de şeful guvernului de la Canberra drept „o vânătoare de vrăjitoare politică orchestrată de SUA şi destinată să umilească Beijingul”. Încrederea dintre China şi Australia s-a evaporat, scriau jurnaliştii, şi va fi foarte greu să fie readusă pe linia de plutire. Tot ABC mai menţiona, într-o altă analiză, din 30 aprilie, că Scott Morrison „este gata” să construiască o „coaliţie internaţională” în sprijinul unei anchete independente, menită să modifice structura şi conducerea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aspecte pe care R.P. Chineză nu vrea să le negocieze.
Regimul de la Beijing a ameninţat direct Australia, folosindu-se de ambasadorul la Canberra, Cheng Jingye.
Într-una dintre publicaţiile respectabile ale ţării, „Australian Financial Review”, diplomatul chinez a criticat vehement decizia premierului Scott Morrison şi a anunţat că „nimic nu a mai fi la fel”.
„Unii politicieni din Australia – a spus Cheng Jingye – susţin că virusul este originar din Wuhan, ceea ce nu este adevărat. Faptul că epidemia a izbucnit pentru prima dată în China nu înseamnă că sursa virusului provine tot din China”. Mai grav, însă, ambasadorul R.P. Chineze la Canberra nu s-a oprit aici şi a profeţit „vremuri grele” pentru Australia dacă această ţară va continua să „desconsidere” R.P. Chineză. „
Dacă starea de spirit ar merge din rău în mai rău – spunea diplomatul regimului de la Beijing -, oamenii din China ar gândi: De ce să mergem într-o astfel de ţară care nu este atât de prietenoasă cu China? Turiştii ar putea să se gândească de două ori înainte de a pleca spre Australia. Poate că oamenii obişnuiţi vor spune: De ce bem vin australian? De ce să mâncăm carne de vită din Australia?”
Australia a făcut echipă cu SUA, a acuzat ambasadorul R.P. Chineze la Canberra, pentru a lansa „un fel de campanie politică împotriva Chinei”.
Valoarea relaţiei de până acum dintre Australia şi R.P. Chineză este mare: după ce la sfârşitul anului 2015 a intrat în vigoare un acord de liber schimb, comerţul bilateral a atins în 2019 aproximativ 136 miliarde dolari.
„The Sydney Morning Herald” din 25 aprilie nu lăsa loc de echivoc asupra ameninţărilor chineze venite de la Beijing într-o stare cu care Australia nu s-a confruntat niciodată din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. R.P. Chineză, scria cotidianul din Sydney, este piaţa de export cea mai mare a Australiei iar China comunistă este cea mai mare sursă de studenţi străini, cea mai valoroasă piaţă turistică pentru Australia, o sursă majoră de investiţii străine directe şi cea mai mare piaţă de bunuri agricole australiene.
Postul de televiziune Sky News mai amintea că 60% din importurile de minereu de fier ale R.P. Chineze, practic baza materială a imensului ei sector industrial, provin din Australia.
Ameninţările chineze la adresa Australiei au atins un vârf în timpul pandemiei coronavirus dar ele nu sunt noi.
După ce, în august 2018, guvernul de la Canberra a interzis gigantului chinez Huawei să participe la construirea infrastructurii 5G, reacţiile de la Beijing au fost la fel de insolente. Ambasadorul Cheng Jigye, intervievat de „Sydney Morning Herald” la 17 februarie, cataloga interdicţia impusă de guvernul australian drept „discriminatorie” şi „motivată politic”.
Cel mai important cotidian australian, „The Australian”, mai nota la 30 aprilie că acelaşi şef al misiunii diplomatice chineze la Canberra a avut ieşiri extrem de lipsite de tact faţă de ţara gazdă într-o conferinţă de presă pe care a organizat-o la începutul anului 2020. Diplomatul de la Beijing a respins criticile aduse ţării sale referitoare la încălcările drepturilor omului şi a declarat că R.P. Chineză este „în bună măsură” responsabilă pentru excedentul bugetului australian şi pentru existenţa a 640.000 de locuri de muncă în Australia. „Pentru aceste lucruri, ar trebui să vă ţineţi gura!” a conchis Cheng Jigye.
Poate acesta a fost momentul în care Australia a simţit că este o declaraţie de război pe care nu o mai poate ignora.
R.P. Chineză a declanşat şi războiul strategic din Pacific împotriva Australiei
Relaţia dintre Australia şi R.P. Chineză a fost stabilită în 1972, când Canberra a retras recunoaşterea internaţională a Republicii China (Taiwan) şi, de atunci, a fost dominată în mod tradiţional de preocupări geopolitice şi strategice. Din anii 1980, de la debutul reformelor economice chineze, cele două ţări au construit o serie de interese bilaterale şi regionale comune, aplicate aproape exclusiv pe legături economice şi financiare.
În tot acest timp de aproape jumătate de secol de relaţii oficiale, având în vedere rolul cheie al alianţei cu SUA în politica externă australiană, R.P. Chineză a interpretat adesea acţiunile guvernelor de la Canberra aproape exclusiv în contextul obiectivelor politicii americane. La aceasta a contribuit şi relaţia apropiată, niciodată conflictuală, pe care Australia a păstrat-o după 1972 cu Taiwan. De altfel, nimeni nu şi-a făcut iluzii vreodată referitoare la valoarea relaţiei politice şi diplomatice dintre Canberra şi Beijing: ultima întâlnire bilaterală la nivel înalt datează din 2016, când prim-ministrul Malcolm Turnbull a fost în China. Şi, ceea ce este şi mai evident, a fost relatat de „The Sydney Morning Herald”: prim-ministrul australian Scott Morrison este singurul lider din G-20 care nu are un contact direct cu preşedintele R.P. Chineze, Xi Jinping, şi care nu l-a sunat niciodată pe acesta de la izbucnirea crizei pandemiei coronavirus.
„Mângâiată” de sprijinul şi hegemonia SUA în Pacific şi Asia de Sud-Est, cum scrie „The Sydney Morning Herald”, Australia a reuşit de câteva decenii să îşi construiască în regiune o reţea extrem de strânsă de aliaţi şi prieteni, în bună măsură pe baze economice şi financiare. Această reţea nu a avut concurenţă până de curând. De câţiva ani, însă, R.P. Chineză vrea să devină puterea dominantă a Asiei şi a Pacificului: un conflict cu Australia nu este doar previzibil dar el este în plină desfăşurare, chiar dacă nu militar încă. În această competiţie, Australia a găsit aliaţi pe continentul asiatic- în primul rând Vietnam şi Japonia- dar nu este deloc uşor să ţii piept deja proiectelor gigantice chineze, de nu ar fi de amintit decât „Un Drum, O Centură”.
Cel mai apropiat şi fidel prieten regional al Australiei în regiune, Noua Zeelandă, tocmai a anunţat prin vocea ministrului său de Externe, Winston Peters, că R.P. Chineză „a promis” că „nu va pedepsi” ţara dacă ea se va alătura anchetei internaţionale solicitate de Australia cu privire la originile virusului covid-19. Prim-ministrul Jacinda Ardern a continuat să susţină că Noua Zeelandă „va merge mai departe” alături de Australia, indiferent de opiniile transmise de la Beijing.
De la debutul pandemiei coronavirus, R.P. Chineză a declanşat aşa-numita „diplomaţie a măştilor”, care a cuprins şi statele izolate, mici şi sărace de pe cuprinsul Oceanului Pacific. Aici, Australia a pierdut deocamdată bătălia de imagine: în Papua- Noua Guinee au venit de la Beijing 2.000 de kituri de testare, alte câteva sute fiind distribuite de chinezi în Kiribati, Vanuatu, Tonga şi Polinezia Franceză. Insulele Solomon, care în 2019 au rupt relaţiile diplomatice cu Taiwan şi au recunoscut R.P.Chineză, au primit cadou din partea Beijingului suma de 300.000 dolari, cu care să poată achiziţiona material sanitar produs de companiile farmaceutice chineze.
Australia s-a alăturat unei coaliţii formate din cinci state, alături de Marea Britanie, Noua Zeelandă şi Canada, şi conduse de SUA, grup care cere insistent o evaluare internaţională a izbucnirii şi evoluţiei pandemiei coronavirus la sfârşitul anului 2019.
R.P. Chineză nu a ales întâmplător Australia drept ţintă a agresiunii verbale şi diplomatice. Dintre cei cinci, nu este statul cel mai slab dar este cel care ar putea încurca grozav interesele chineze. Australia face parte din comitetul executiv director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, forul care stabileşte politicile OMS şi care numeşte pe directorul general. Următoarea şedinţă este programată pe 17 mai iar, acolo, Australia va cere din nou o investigaţie internaţională asupra pandemiei coronavirus. Chiar dacă cererea va fi respinsă, lovitura de imagine asupra R.P. Chineze este năucitoare. Să nu vă miraţi dacă începutul declinului Chinei comuniste a început cu protestele studenţilor din Hong Kong şi a continuat cu povestea virusului covid-19.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
