Articol publicat inițial pe Libertatea.ro
E prima zi din februarie, ora 07:00. Viorica Popa, o femeie de 70 de ani este dusă de urgență la Spitalul Județean Constanța. Soțul ei o urmează, gonind în spatele ambulanței și nu se dezlipește de ea timp de 12 ore, când își sună fiul pentru că ”nu se descurcă cu medicii”. I-a rugat de nenumărate ori să îi acorde îngrijiri medicale și de tot atâtea ori a fost evacuat.
Fiul soților Popa ajunge imediat la spital și le cere insistent medicilor să îi facă mamei lui un examen tomograf. După ce primește rezultatul tomografului, pentru că nimeni nu îi explică ce se întâmplă cu mama lui, începe să caute pe Google fiecare cuvânt pe care nu îl înțelege ca să încropească un diagnostic. Își dă seama că e grav, cere vehement intervenția unui medic, nu găsește niciunul prin preajmă. I se promite că va coborî un chirurg.
A căutat pe Google ca să înțeleagă ce se întâmplă cu mama lui
”Efectiv, am început să mă lupt cu sistemul. Le-am cerut asistentelor intervenția unui medic pentru a da un diagnostic. Nici un răspuns. După ce am primit rezultatul analizelor imagistice am cerut și mai imperios un medic edificându-mă aproximativ asupra problemelor de sănătate. Cu Google am aflat și eu ce înseamnă fiecare în parte și îmi dădeam seama că este grav. Mi s-a spus că va coborî un doctor chirurg. Nu era niciun doctor în jurul meu pe care să îl rog să intervină”, își amintește Constantin Popa.
Timp de trei ore, bărbatul nu se clintește de lângă mama lui, stă în picioare și cere ajutor. La un moment dat este dat afară de o asistentă, dar după 15 minute intră pe altă ușă și se întoarce lângă bătrâna care zăcea în scaun, transpira abundent, avea pulsul scăzut, mâinile reci și începuse să geamă de rău. În timpul ăsta, codul femeii era ”verde”, adică nu a fost considerată o urgență în timpul trierii pacienților care au ajuns la spital. Ba mai mult, culoarea verde o primesc cei cu afecțiunile cele mai puțin îngrijorătoare, e cel mai slab nivel de urgență.
Nu i se mai oxigena creierul
După trei ore de agonie, femeia începe să aibă mișcări necontrolate din cauză că nu mai poate respira, îi cade aparatul care îi măsura pulsul și se oprește. Fiul său cere ajutorul unei asistente care ridică din umeri în semn de neputință și pleacă mai departe:
”A purtat o mască de oxigen pe față pe tot parcursul șederii mele lângă ea, de la 19:00 la 21:50. Transpira abundent, avea mâinile reci, ochii cianozați, gemea puternic, puls scăzut. În jurul orei 21.40-21.50 a început să aibă mișcări necontrolate ale mâinilor și picioarelor, cauzate de insuficiența respiratorie și de oxigenare a creierului, nemaiavând autocontrol. Asistente erau în jurul nostru, uneia i-am cerut ajutorul în momentul în care pulsoximetrul i s-a desprins de pe deget și aparatul s-a stins. A dat din umeri și a plecat mai departe”, își amintește bărbatul.
Palpatul cu mâna e sfânt: ”Sunteți balonată?!”
O altă asistentă se oprește lângă femeie și începe să o palpeze pe abdomen: ”Sunteți balonată?!”, o întreabă pe bătrână ca la ruleta rusească. Dacă nimerește simptomele bine, dacă nu, asta-i viața.
Niciun medic nu vine să o vadă pe femeia de 70 de ani care, după 15 ore de așteptat pe un scaun, în holul de la Urgențe, cedează, își scoate masca de oxigen și strânge ochii și buzele în semn de disperare. În mai puțin de o oră, bătrâna avea să se stingă, în brațele fiului ei, de data asta pe cod roșu de urgență:
”Altă asistentă a venit și a început să o palpeze pe abdomen în mod brutal, întrebând-o dacă este balonată, neavând nici un diagnostic sau imagine echo. Niciun medic nu a venit să o consulte, să interpreteze rezultatele numeroaselor analize și să stabilească diagnosticul sau metodele de salvare de urgență în perioada 19:00 – 21:50, cât timp eu am fost lângă ea. În jurul orei 21.40 – 21.50, mama a renunțat să mai lupte aplecându-se spre față, scoțând măscuța de oxigen și strângând din ochi și buze. Am strigat la asistentă să vină repede, a ajuns lângă noi, s-a întors lângă o targă, am ajutat-o să o urce pe ea și s-a mai alăturat o altă asistentă în a prelua targa și a o duce în sala de reanimare. Din acel moment probabil… a intrat pe cod roșu”, își amintește bărbatul.
Analizele indicau un diagnostic grav
Băiatul își amintește că după necropsie a văzut rezultatul mai multor analize care i-au fost făcute mamei sale pe timpul zilei și care arătau starea precară în care aceasta se afla însă, cu toate acestea, nu a fost considerată o urgență:
”Am văzut la necropsie diverse analize ce s-au efectuat în intervalul orar 08:00 12:00. Analize de sânge în care se vedea saturația precară de oxigen din sânge, EKG cu puls scăzut, interne, CT (computer tomograf) unde se vedea că are apă la plămâni și așa mai departe”, a declarat Constantin Popa.
Bărbatul e convins să nu renunțe la demersurile sale pentru a stabili cine se face vinovat de moartea mamei sale, cere cu insistență publicarea imaginilor video de pe camerele de supraveghere ale spitalului care ar putea să demonstreze în ce condiții a așteptat mama lui 16 ore și le cere autorităților și parlamentarilor de Constanța să lase pentru câteva momente disputele politice și să privească în aceeași direcție: spre oamenii care mor în spitale din greșeală, neputință, lipsă de personal, infrastructură și, pur și simplu, incompetența cadrelor:
”Indiferent de culoarea politică a Consiliului Județean, a Primăriei, a deputaților și senatorilor, toți ar trebui să ia atitudine și fiecare în parte să demareze anchete în acest sens, să vină cu propuneri și soluții ca să le salveze viețile constănțenilor care mor cu zile în spitale. Ei ar trebui să fie factori permanenți de monitorizare a sănătății sistemului medical”, a mai declarat Constantin Popa.
”Prea multe cereri la tomograf”
Șefii spitalului nu fac publice imaginile de pe camerele de supraveghere și vin cu propria variantă a morții femeii.
Bogdan Obadă, directorul medical al Spitalului Județean Constanța, și Cătălin Grasa, managerul general, au organizat o conferință de presă în care au expus o altă variantă referitoare la evoluția femeii.
„Pacienta s-a prezentat la ora 7.30 în Unitatea de Primiri Urgenţe, cu ambulanţa, cu simptome respiratorii de aproximativ trei zile, pe fondul unei patologii cardiace. Primul consult, realizat de medicul urgentist, a fost la opt şi şapte minute. Pacienta era stabilă hemodinamic, s-au efectuat EKG, analizele de sânge uzuale, radiografie pulmonară, s-au solicitat, s-a instituit tratament cu ser fiziologic, ventolin.
La ora 10.00 a fost consultul de boli interne, s-a solicitat un al doilea set de analize, mai specifice, la ora 11.10 a fost efectuat consultul cardiologic la solicitarea medicului internist. În continuare, pacienta era stabilă hemodinamic, se solicită de data asta încă un set de analize ţintite pe funcţia cardiacă, analize care au fost solicitate în dinamică, la ora 11 şi la ora 15. Se solicită şi computer tomograf torace nativ, pacienta având creatinină mare”, susține Bogdan Obadă, citat de News.ro.
Obadă a declarat că investigaţia cu computerul tomograf s-a făcut abia la 19.30, pentru că au existat mai multe cereri în cele 12 ore de când a ajuns femeia la spital:
„La 12.06 este solicitarea de CT în calculator. CT-ul s-a efectuat la ora 19.30. Există o pauză între orele 12 – 19 care este explicată prin faptul că au fost opt solicitări de cod roşu pentru CT, 11 solicitări de cod galben şi patru de cod verde, toate au fost solicitări cu segmente multiple. Pacienta face computer tomograf la 19.30. Există încă o reevaluare a medicului urgentist la 18.30. Pacienta era stabilă hemodinamic. Rezultatul la CT vine la ora 20.30, rezultatul scris, este reevaluat de medicul urgentist, în continuare este stabilă hemodinamic”, a spus el.
”O decompensare ireversibilă”
Directorul medical recunoaște că starea femeii s-a înrăutățit considerabil la 21:50:
„În urma rezultatului CT, se evidenţiază hidropneumotorax revărsat pe pericardix, se solicită şi consult chirurgical, iar în jurul orei 21.50 se înrăutăţeşte starea generală a pacientei, devine instabilă hemodinamic şi se produce stopul cardio-respirator, iar manevrele de resuscitare nu mai au niciun rezultat”, a spus Bogdan Obadă.
Jurnaliștii i-au întrebat pe cei doi directori ai spitalului dacă femeia putea fi salvată dacă primea îngrijiri rapide și nu era lăsată să aștepte 16 ore:
„Intrăm în amănunte pe care acum nu avem de unde să le ştim, ne vom clarifica în momentul în care va fi necropsia gata. Este curios că pe tot decursul cât a stat în UPU, a fost pe cod verde, cod verde însemnând că este conştientă, colaborantă, hemodinamic şi respirator echilibrată, deci nu a fost pe cod roşu sau cod galben. Şi, dintr-o dată, seara, se deteriorează astfel încât necesită a merge pe codul roşu şi acolo să fie fără răspuns la manevrele de resuscitare. S-a întâmplat ceva, a fost o decompensare ireversibilă şi aşteptăm să vedem şi noi cauza”, a fost răspunsul managerului general al Spitalului Județean Constanța, Cătălin Grasa.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
