În 2015, guvernul unuia dintre cele mai mici state din Europa, Muntenegru (cu doar 620.000 de locuitori, echivalentul judeţului Constanţa), a decis semnarea unui contract cu compania chineză China Road and Bridge Corporation privind construcţia unei autostrăzi în lungime de 170 de kilometri. Traseul rutier urmează să lege localitatea Boljare, de la frontiera cu Serbia, până la portul Bar, de la Marea Adriatică, şi trece printr-un relief extrem de accidentat şi de muntos, care pune multe probleme inginereşti (tuneluri, viaducte, poduri).
Cum guvernul din Muntenegru nu deţinea suma cerută de chinezi (în jur de 2,7 miliarde dolari), o bancă de stat din Beijing, China Exim Bank, a acordat imediat un împrumut de 1 miliard de dolari pentru primul tronson, de 41 de kilometri. Adică, chinezii au împrumutat cu 85% din suma primului tronson, o sumă care echivalează cu 19% din Produsul Intern Brut al Muntenegrului. Banii ar urma să fie returnaţi începând cu 2021.
Autostrada din Muntenegru: bani chinezeşti, contracte chinezeşti, datorii muntenegrene
Anul trecut, în martie 2018, guvernul din Muntenegru şi China Road and Bridge Corporation au mai semnat un memorandum, prin care compania chineză se angajează să construiască şi tronsonul al doilea al autostrăzii. De data aceasta, a cerut 1,7 miliarde dolari. Cum nici acum autorităţile de la Podgorica nu au dispus de sumele necesare, China Exim Bank a oferit imediat un împrumut.
Condiţiile puse în 2018 de chinezi au devenit însă clare: dacă din 2021 Muntenegrul nu poate achita tranşe din cei 3 miliarde de dolari, RP Chineză are dreptul de a lua garanţie terenuri şi proprietăţi în mica republică europeană.
Prim-ministrul Dusko Marković a ţinut să asigure opinia publică de faptul că autostrada Boljare-Bor va fi finalizată cu orice preţ deoarece, opina şi ministrul Economiei, Dragica Sekulić, într-un interviu publicat la începutul lunii aprilie 2019, cu ajutorul companiilor şi banilor chinezeşti Muntenegrul îşi va contrui o infrastructură care îl va lega de statele vecine, de Uniunea Europeană şi de lume.
Cu toate asigurările date de guvernul de la Podgorica, datoriile chinezeşti au început să atârne greu în bugetul unui stat unde Produsul Intern Brut se alcătuieşte în special din activităţi turistice. Datoria publică a ţării va depăşi 80% din PIB la sfârşitul anului 2019, conform estimărilor Fondului Monetar Internaţional. Mai grav, însă, pentru a face rost de bani pentru China, guvernul din Muntenegru a trecut la reduceri bugetare masive: îngheţarea tuturor salariilor din sectoarele publice, eliminarea unor ajutoare sociale (precum cele pentru mame) şi a majorat semnificativ preţurile la energia electrică.
Experţii europeni au calculat că autostrada chinezească din Muntenegru se face cu bani împrumutaţi de la Beijing, cu muncitori chinezi şi cu date foarte strânse privind scadenţele datoriilor. Un kilometru de autostradă va costa, în final, 20 milioane euro iar eficientizarea acestor costuri nu este un proiect realizabil.
În cele mai bune perioade din economia Muntenegrului, în sezonul estival, sunt semnalate cel mult 8000 de autovehicule pe zi între frontiera cu Serbia şi litoralul adriatic. Pentru ca autostrada chinezească să devină rentabilă, la un tarif de 5 euro pe autovehicul cât a anunţat guvernul, este nevoie de un trafic de un vehicul la fiecare 3 secunde timp de 14 ani. Adică, 12 milioane vehicule pe an, circa 33.000 pe zi. Este imposibil de realizat acest lucru.
Agenţia naţională chineză de presă Xinhua (China Nouă) relata la 11 aprilie 2019, în contextul reuniunii la nivel înalt de la Dubrovnik dintre cele 16 state din Europa Centrală şi de Sud-Est şi RP Chineză (aşa numitul format 16 +1 ) că şi muntenegrenii ar avea, totuşi, de câştigat din această investiţie masivă. De pildă compania locală Bemax, care a primit un subcontract de 200 milioane euro, cu o lucrare la care vor participa 700 de constructori muntenegreni. Aceasta în condiţiile în care, relatează Xinhua, şomajul în regiunile dezvoltate din zona litoralului adriatic ajunge la 11% iar în regiunea mai puţin avansată economic, de la frontiera cu Serbia, depăşeşte 33%.
Muntenegrul a fost practic cumpărat de RP Chineză nu doar prin datoria contractată pentru construirea autostrăzii.
La sfârşitul anului 2017, deja, un alt proiect important de infrastructură locală, reabilitarea căii ferate Kolasin-Kos, de circa 10 km, a fost contractată de o firmă chineză contra sumei de 7 milioane euro. Pe muntele Mozura, o companie chineză a construit un parc eolian cu 23 de turbine, pentru un contract plătit de 100 milioane euro. Ministrul muntenegrean al Economiei, Dragica Sekulić, declara agenţiei naţionale de presă de la Podgorica, MINA, la începutul lunii aprilie 2019, că acest parc eolian chinezesc este „un pas major în asigurarea securităţii energetice în zona litoralului”.
De asemenea, la începutul anului 2018, „Ziarul Poporului”, organul oficial al Partidului Comunist Chinez, relata că 12% din schimburile comerciale totale ale Muntenegrului (echivalate la 2,6 miliarde euro) se făceau deja cu RP Chineză iar noile contracte vor ridica procentajul peste 20% până în 2020.
Republica Muntenegru este membră a NATO începând cu 2017 şi se află în stadii avansate de negociere pentru a deveni membră a Uniunii Europene, data avansată fiind anul 2025.
Ce mai cumpără chinezii?
Între 2007 şi 2017, RP Chineză a investit peste 12 miliarde euro în economiile celor 16 state din Europa Centrală şi de Sud-Est, cu precădere în statele balcanice care nu sunt membre ale Uniunii Europene.
Semnalul a fost dat în 2014 când companiile chinezeşti au finalizat primul proiect de infrastructură de transport din Europa: un pod peste Dunăre, la Belgrad, în Serbia.
Cele mai mari fonduri au mers spre Serbia, cel mai apropiat aliat al Beijingului în regiune, cu un procentaj de aproape 35% din aceşti bani, urmată de Bosnia-Herţegovina, cu 21% din totalul investiţiilor, şi Muntenegru, cu 7%. Combinatul metalurgic de la Smederevo (Serbia), calea ferată de mare viteză dintre Belgrad şi Budapesta şi refacerea infrastructurii feroviare din Bosnia-Herţegovina sunt cele mai importante proiecte anunţate de Beijing. Lor li se adaugă cumpărarea portului Pireu, de lângă Atena, cea mai importantă poartă comercială a Greciei, în 2016, de către compania chineză de stat Casco. Recent, la reuniunea de la Dubrovnik, companiile chinezeşti şi-au arătat disponibilitatea de a construi şi centrala nucleară de la Belene, din Bulgaria. Prim-ministrul Boiko Borisov a cerut, însă, timp de gândire.
În unele situaţii, aceste cumpărături făcute de chinezi schimbă şi politicile statului: de pildă, în iunie 2017, când o rezoluţie a Uniunii Europene referitoare la situaţia drepturilor omului în RP Chineză a fost supusă spre dezbatere Adunării Generale a ONU, Grecia a fost unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai adoptării documentului.
Din 2013, când RP Chineză a lansat proiectul geostrategic „Un Drum, O Centură”, Beijingul a investit peste 60 miliarde dolari în economiile unor state din Asia, Africa şi Europa şi a semnat contracte de aproape 500 miliarde dolari, cele mai multe în infrastructură (autostrăzi, căi ferate, porturi, aeroporturi, sisteme de transport al energiei, construcţii publice). În cele 16 state din Europa Centrală şi de Sud Est, la sfârşitul anului 2018, investiţiile chinezeşti nu depăşeau 3% din total dar promisiunile sunt tot mai numeroase.
Dar nu doar în Balcani sunt puşi chinezii pe cumpărat state.
Există situaţii în care împrumuturile chinezeşti acordate unor state cu economii slabe au provocat convulsii financiare şi politice. De pildă, Sri Lanka era atât de îndatorată la China – cu 1,4 miliarde dolari – după semnarea unui contract de infrastructură încât în 2017 guvernul de la Colombo a fost forţat să dea în concesiune portul Hambantota unei companii chinezeşti pentru o perioadă de 99 de ani. Tot în Asia, în Laos, o companie chineză construieşte o cale ferată care costă echivalentul a jumătate din Produsul Intern Brut al ţării. În Djibouti, stat care reprezintă principala bază militară americană din Africa, companiile chinezeşti au construit o cale ferată care leagă portul de calea ferată spre Etiopia: în urma acestui contract, datoria publică externă a statului african care nu produce nimic a crescut de la 50% la 85% din Produsul Intern Brut.
Aceeaşi China Exim Bank, care vrea să cumpere Muntenegru, deţine 50% din datoriile publice ale unor state asiatice precum Tadjikistan şi Kârgâzstan şi, anul trecut, conform relatărilor postului naţional australian de televiziune ABC News, a oferit 3,5 miliarde de dolari guvernului din Papua-Noua Guinee şi 160 milioane dolari insulei Tonga (adică o treime din Produsul Intern Brut al statului), în regiunea Pacificului. În Zambia, o treime din datoria totală a statului, de 13 miliarde dolari, este deţinută de banca chineză după ce a acordat împrumuturi generoase guvernului de la Lusaka pentru construcţia de căi ferate şi construcţii publice.
Datoria publică a RP Chineze, conform datelor Fondului Monetar Internaţional, depăşeşte în 2018 257% din Produsul Intern Brut, aproximativ 20.000 de dolari pentru fiecare dintre cei 1,4 miliarde de locuitori ai ţării. Aceasta în condiţiile în care pentru SUA procentajul este de 254% din PIB (145.300 dolari pentru fiecare locuitor) iar pentru Japonia de 371% din PIB (134.ooo de dolari pentru fiecare locuitor).
În cazul României, toate marile proiecte de infrastructură şi energetice în care companiile chineze şi-au manifestat interesul au fost anulate de autorităţile de la Bucureşti. Cele mai multe dintre ele s-ar fi desfăşurat în Dobrogea: rafinăria Petromidia de la Năvodari (deţinută de compania kazahă KazMunaiGaz), reactoarele 3 şi 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă, calea ferată de mare viteză Bucureşti-Constanţa, portul Constanţa, podul peste Dunăre dintre Brăila şi Măcin. Drept urmare, ca reacţie politică, RP Chineză a luat decizia închiderii Consulatului general de la Constanţa. Recent, însă, au apărut în spaţiul public două alte proiecte chinezeşti pentru România: autostrada Comarnic-Braşov (despre care, însă, ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, nu ştie) şi un centru de medicină tradiţională chinezească, solicitat personal de prim-ministrul Viorica Dăncilă în timpul întrevederii oficiale de la Dubrovnik cu omologul ei, Li Keqiang.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
