Cum arată cel mai mic oraș din Constanța, unde preotul are ieșiri despotice în fața libertății de exprimare: Căruțe pe străzile aproape pustii, bibliotecă la parter de bloc (fotoreportaj)

Orașul Negru Vodă din județul Constanța, desemnat oraș în urma unei campanii de “urbanizare” pe hârtie din timpul ultimilor ani ai regimului comunist, a coborât sub pragul de 5.000 de locuitori, înregistrând puțin peste 4.600 de oameni la recensământul din 1 decembrie 2021. Reporterii Info Sud-Est au vizitat localitatea pentru a vedea cum arată cel mai mic oraș din județ în 2023.

• Citește și Recensământ: Municipiul Constanța a pierdut 20.000 de locuitori în ultimul deceniu/ Care sunt cele trei orașe unde populația a crescut (infografic)

În ciuda denumirii oficiale de oraș, atmosfera generală din Negru Vodă nu seamănă cu cea a unei așezări urbane. În locul mulțimilor de oameni și mașini la care te-ai gândi când vine vorba de spațiul urban, în localitate, ziua în amiaza mare, în timpul săptămânii abia dacă întâlnești grupuri mici de oameni, în general bătrâni, sau copii care vin sau pleacă de la școală. Pe străzi, vezi mai multe căruțe decât mașini, deși Negru Vodă este localitate de frontieră. 

Nici din punct de vedere al arhitecturii sau întinderii, Negru Vodă nu se apropie prea mult de imaginea promisă de titlul care i-a fost atribuit în perioada de urbanizare din comunism. Cu un centru care poate fi străbătut într-o plimbare de mai puțin de cinci minute, o râpă pe post de canal de deversare și străzi adiacente prost asfaltate, localitatea este departe de a semăna măcar cu cartierul periferic al unui oraș. Ce aduce aminte de periferia unui oraș ar fi, în cea mai mare parte, blocurile construite în perioada comunistă și clădirile puțin mai moderne care se mai găsesc ici și colo. 

Publicitate electorală

Căruțe cu cai ponosiți, stații de autobuz improvizate din bucăți de tablă, dar o sală de păcănele la loc de cinste

Imaginea de modernitate și urbanism nu rezistă foarte mult, totuși. Când am mers în Negru Vodă, în stația de autobuz din centru două doamne așteptau sub acoperișul unei bucăți de tablă, de culoare roșie, împrejmuită de alte părți de tablă albă.

Mai departe, peisajul unei vile aparent noi, de dimensiuni considerabile, intră în contrast direct cu spațiul verde neamenajat de lângă ea, ”decorat” cu un cal înhămat la o căruță. Deși proprietarul căruței părea pregătit să pornească la drum din moment în moment, el nu s-a mișcat deloc mai bine de o oră, cât am bătut orașul pe toate ulițele. Pare că timpul are toată răbdarea cu oamenii din Negru Vodă, în contrast total cu agitația din alte orașe. 

În final, singurele elemente din centru, care ar putea convinge un vizitator că a ajuns, într-adevăr, într-un oraș, sunt un sediu al băncii de stat CEC, sala impresionantă de jocuri de noroc care nu lipsește din nicio așezare, fie ea urbană sau rurală, cele două farmacii plasate una lângă alta, la fel ca în Constanța, și haitele de câini care mișună, aparent fără niciun deranj, la fel ca în București.

Fapul că Negru Vodă, deși numit oraș, are o populație mai mică decât multe comune din Constanța este confirmat și de numărul mic de magazine alimentare și piețe. Nici urmă de hypermarket sau mall, ori vreun centru comercial mai sofisticat, spații nelipsite într-o comunitate urbană. 

De cealaltă parte, pe lângă farmaciile tradiționale, comunitatea din Negru Vodă beneficiază și de o farmacie veterinară, folositoare pentru localnici mai degrabă pentru animalele pe care le cresc în gospodării decât pentru animale de companie. 

Biblioteca orașului, la parterul unui bloc, lângă o alimentară, sub rufe întinse la uscat

Un element mai puțin comun, însă, îl reprezintă biblioteca orășenească, locul destinat culturii și informării în Negru Vodă, care este amenajată la parterul unui bloc cu trei etaje din centrul orașului. Cu o fațadă dezolantă și cu haine lăsate la uscat pe balcon de către locatarii clădirii, singura indicație că o instituție culturală destinată publicului își desfășoară activitatea în bloc este o plăcuță care indică acest lucru, dar care este amplasată într-un loc în care poate trece cu ușurință neobservată.

Pe de altă parte, în comparație cu alte instituții publice, Oficiul Poștal din Negru Vodă deține o rampă destinată persoanelor cu dizabilități la intrare, ceea ce este un lucru mai puțin întâlnit în România, deși o lege din 2006 prevede accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap în clădirile de utilitate publică. 

La fața locului, am observat însă că panta rampei pentru persoanele cu dizabilități este atât de abruptă, încât ar face aproape imposibilă urcarea, dar și coborârea acestora, chiar și cu ajutorul unui însoțitor. Rampa este, deci, mai degrabă inutilă.

Preotul despot, care aproape ne-a agresat când i-am spus că bisericile sunt susținute de subvențiile Statului

În ceea ce privește nevoile religioase ale comunității, în Negru Vodă există o biserică de dimensiuni notabile, unde slujește un preot care ne-a transmis indirect că este șeful moșiei. 

În timp ce fotografiam biserica, împrejurimile ei și alte elemente de interes, preotul a ieșit din lăcaș vorbind la telefon și a început să ne certe pentru că ”nu l-am băgat în seamă”. 

Preotul ne-a chestionat în legătură cu prezența noastră în localitate și ne-a întrebat de ce ”nu i-am cerut voie” să facem poze. “Cine v-a dat voie să faceți poze? Trebuia să veniți, să mă întrebați întâi pe mine”, ne-a spus el. 

Când i-am explicat faptul că suntem pe spațiul public și nu avem nevoie de aprobarea nimănui, preotul ne-a făcut ”nebuni”, s-a înfuriat și ne-a întrebat retoric ”Dar cine administrează toate astea?”. 

I-am răspuns că bisericile sunt susținute de Stat și că primesc subvenții generoase din bani publici, apoi l-am întrebat câți bani a primit biserica lui de la Stat. Preotul s-a înfuriat peste măsură și aproape a agresat unul dintre jurnaliști: ”Obraznico!”, și-a ieșit din fire omul Lui Dumnezeu.

Preotul a fost deranjat și când i-am spus că biserica nu este proprietatea sa, ci locul Domnului, moment în care ne-a spus, pe un ton agresiv și batjocoritor, că ”doar protestanții fac ca voi, așa”. 

Preotul e șef peste micul oraș-moșie de la capătul Constanței. 

Poarta către terenul de fotbal, cu vopseaua scorojită și încuiată cu lacăte

Poarta de intrare către terenul de fotbal al orașului, cu vopseaua de culoare albastră, scorojită, astfel încât se poate vedea cenușiul betonului, redă aproape perfect nostalgia unui spațiu de joc pe care alergau puștii, acum mulți ani.

Intrările sunt sigilate cu lacăte groase, fără a se putea permite accesul, în interior, microbiștilor sau celor pasionați de mișcare. Imaginea pe care o lasă terenul, printre gratiile porților, este aceea a unui câmp, “teren de țară”, fără tribune sau alte anexe, așa cum este întâlnit pe stadioanele decente din alte orașe europene.

Fie că este vorba de condițiile meteo nu tocmai favorabile, de un program școlar care îi ține pe copii ocupați sau simpla lipsă a unei populații tinere care să facă uz de asemenea facilități, cert este că imaginea unui teren sportiv dezertat în spatele unor porți sigilate nu contribuie cu nimic pozitiv la crearea ideii unei urbe înfloritoare.

Context

Negru Vodă este o localitate care a fost transformată din comună în oraș cu puțin timp înainte de Revoluție, când Nicolae Ceaușescu l-a declarat oraș industrial, deși avea doar puțin peste 5000 de locuitori și se întindea pe doar 6,8 hectare, adică 7% din suprafața retrocedată de Radu Mazăre în anii 2000 în Constanța. Acum, în urma ultimului recensământ, Negru Vodă rămâne cel mai mic oraș din județ ca mărime, dar și ca număr de locuitori.

De asemenea, după cum arăta primăria într-un memoriu de prezentare, orașul a cunoscut un trend descendent din punct de vedere socio-economic în cursul deceniului trecut, deoarece au fost închise toate micile companii și industrii care mai funcționau în Negru Vodă. 

În toată această perioadă, orașul a fost condus de primarul PSD Ion Nicolin, care a ocupat funcția în mod neîntrerupt din 1990 și pe care l-a clintit din funcție doar Agenția Națională de Integritate, în 2016, cu puțin timp înainte să își termine al șaselea mandat și să candideze pentru al șaptelea. A fost găsit incompatibil și a fost eliberat din funcție printr-un ordin al prefectului. 

Negru Vodă a fost dezavantajat de faptul că este oraș, pentru că fiind, pe hârtie, parte a mediului urban, nu are acces la linii de finanțare destinate localităților din mediul rural, cum ar fi cele menite infrastructurii de bază, precum canalizarea, apa și lumină.

Datorită faptului că Negru Vodă ar fi beneficiat mai mult de pe urma finanțărilor destinate comunităților rurale, administrația locală avea intenții să organizeze, încă din 2019, un referendum pentru ca oamenii să decidă dacă vor să locuiască din nou ”la țară”. 

Până la momentul actual, aceste planuri nu au fost concretizate, iar Negru Vodă rămâne oraș, în ciuda faptului că la peste 30 de ani de când a fost astfel declarat, acesta este mult în urma unor comune din Constanța.

• Citește și “Povestea comunei transformate în oraș pentru ca România să adere la UE: accesul la fonduri europene, interzis tocmai din cauza urbanizării forțate”.