Cum ne-am consolidat prietenia cu ruşii, la Constanţa?

Luna septembrie s-a dovedit a fi una extrem de importantă pentru mediul academic românesc. Comisia bilaterală a istoricilor din România şi Federaţia Rusă s-a reunit în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni, la Constanţa, în perioada 10-14 septembrie. În cadrul sesiunii de comunicări,
istoricii români şi ruşi au dezbătut pe marginea a două mari teme: „Crize în Europa Răsăriteană şi de Sud-Est: cauze, evoluţii, consecinţe, secolele XVIII-XX” şi „De la naţiunea medievală la naţiunea contemporană în Europa Răsăriteană şi de Sud-Est”.

Publicitate electorală

Jurnal de Conferinţă

Timp de trei zile am participat la discuţiile istoricilor români şi ruşi pe marginea unor subiecte precum expansiunea Rusiei în Balcani, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, precum impactul comerţului cu energie asupra sistemului comunist, ori particularitatea politicii ruse în criza din Iugoslavia. Membrii comisiei au mai discutat şi pe marginea temelor conflictului româno-sovietic în negocierile de la Varşovia, sau pe marginea crizei româno-sovietice din 1968. Îndelungi discuţii, controverse, dialoguri constructive, toate într-o atmosferă în care formalitatea şi destinderea se îmbinau neobişnuit de bine. Noi, micii masteranzi, eram înconjuraţi de monştri sacri ai cercetării ştiinţifice, oameni care, în paralel, deţinuseră şi funcţii care ne lăsau muţi şi cu capul plecat în preajma lor, imaginându-ne că ar fi imposibil să îi abordăm: fostul consilier pe probleme de politică externă al lui Boris Elţîn, fostul traducător al lui Nicolae Ceauşescu, care a fost şi consilier diplomatic la Ambasada României din Moscova în perioada prăbuşirii URSS, dar şi persoana de contact în timpul preşedenţiei României la O.S.C.E, cercetători ştiinţifici din cadrul unor instituţii de renume internaţional ş.a.m.d. Ca şi cum nu era de ajuns, emoţiile ne-au fost sporite de prezenţa, la
deschiderea oficială, a unor diplomaţi precum: Dmitri Korşunov, secretar II al Ambasadei Federaţiei Ruse de la Bucureşti, Mikhail Reva, consulul general rus de la Constanţa, Ozgen Topcu, viceconsulul din cadrul Consulatului turc din Constanţa şi Vladimir Neceaev, ataşatul cultural din cadrul Consulatului rus din Constanţa. Ultima zi a comunicărilor ştiinţifice a fost marcată prin semnarea protocolului conferinţei. Excursia de a doua zi însă, organizată în comuna Sarichioi, a reprezentat momentul în care ruşii şi românii, savanţii şi masteranzii, tinerii şi înţelepţii au vorbit aceeaşi limbă: cea a sufletului.
Pe la 09:45 am plecat din Constanţa, către Cetatea Enisala, din localitatea tulceană Sarichioi. Timp de aproape două ore, cât a durat drumul, ruşii, cu zâmbetul pe buze, se bucurau de peisajele dobrogene, mulţi dintre ei călătorind pentru prima oară în Dobrogea. Unul dintre ei îmi spune în franceză că unele peisaje îi aduc aminte de peisajele rurale din America. Zâmbesc amar şi îi răspund: „Da, tot ce e posibil. N-am vizitat America…”. Ajungem la Enisala. Membrii delegaţiei, care au admirat minute în şir peisajul superb, au fost întâmpinaţi călduros de Vasile Dolghin, profesor de română în Sarichioi şi preşedintele Comunităţii locale a Ruşilor Lipoveni. Faptul că acesta a vorbit în limba rusă i-a acordat câteva minute de răgaz domnului Vasile Buga, vicepreşedintele delegaţiei române, care a făcut eforturi supraomeneşti să traducă absolut toate conversaţiile pe parcursul celor patru zile. Fascinaţi de istoria locurilor, de legende şi tradiţii, delegaţii se întorc la autocar şi pornim spre Sarichioi. La sediul Comunităţii Ruşilor Lipoveni urma să avem parte de cea mai călduroasă primire la care ne-am fi putut aştepta: Primarul Vitali Finoghen, alături de viceprimar şi ansamblul folcloric ai căror membri purtau costume tradiţionale lipoveneşti, ne aşteptau bucuroşi şi emoţionaţi în faţa sediului. Muţi de uimire, am coborât din autocar şi am urcat scările sediului, salutându-ne cum se cuvine gazdele ospitaliere şi rupând câte o bucăţică din deliciosul cozonac lipovenesc. Au luat cuvântul apoi, primarul şi preşedintele comunităţii şi le-au transmis delegaţilor că sunt onoraţi de vizită şi că îi vor aştepta cu braţele deschise întotdeauna. Surpriza zilei avea să vină din partea ansamblului ale căror cântece vioaie i-au emoţionat pe unii până la lacrimi. Cu greu ne-am despărţit de Sarichioi, pentru a servi un prânz tradiţional lipovenesc, cu bucate delicioase din peşte, pentru ca mai apoi să ne grăbim spre Tulcea, unde ne aştepta primarul Constantin Hogea. Acesta din urmă ne-a vorbit despre atenţia deosebită pe care administraţia locală o acordă minorităţilor etnice din municipiu, în special ruşilor lipoveni, dat fiind faptul că aceştia sunt cei mai numeroşi. Încântaţi şi, în aceeaşi măsură, onoraţi de întâlnire, ne-am luat la revedere, promiţându-ne să revenim în judeţul Tulcea, ori de câte ori vom avea ocazia.
Nimănui nu îi place drumul de întoarcere, ori despărţirea. Am fost nevoiţi însă, dat fiind faptul că ne aştepta cocktailul final. Delegaţii au primit atunci câte o diplomă de mulţumire pentru participare, cel mai potrivit simbol prin care aceştia au putut păstra recunoştinţa şi bucuria noastră de a-i avea oaspeţi. În dimineaţa plecării am lăsat deoparte ruşinea şi i-am luat un mic interviu preşedintelui delegaţiei ruse, fapt ce m-a bucurat peste măsură, iar despărţirea propriu-zisă a fost marcată de mulţumiri, îmbrăţişări, pupături şi un schimb rapid de e-mailuri, adrese şi numere de telefon între membri celor două delegaţii. Exact ca între nişte prieteni care abia aşteaptă să se revadă…