Dictatorul italian şi calendarul fascist
În Italia „Ducelui“ aţi fi ghicit, oare, că a existat un sistem calendaristic propriu? Anii se numărau, în cel mai fascist mod cu putinţă, începând cu anul I, care marca preluarea puterii în 1922. Bunăoară, dacă alegem aleatoriu anul 1938, putem observa în toate documentele italiene ale vremii că era indicat drept anul XVI (1938-1922=16). Printre alte ciudăţenii ale epocii, s-au numărat şi interzicerea, în anii ’30, a celebrării Carnavalului de la Veneţia şi a utilizării măştilor specifice acestuia sau instituirea unei „taxe pe celibat“, suportată de către cei care refuzau să-şi întemeieze o familie, fapt ce contrazicea planurile de sporire a natalităţii ale dictatorului. Mai mult, libertatea presei italiene din acea vreme a fost suprimată aproape integral, iar cenzura friza ridicolul: se ajunsese până la interzicerea unor articole despre prezenţa rechinilor în apropierea unor plaje sau a celor despre condiţiile meteo nefavorabile, cu scopul de a nu descuraja turismul. La fel de absente erau şi ştirile despre sinucideri sau existenţa şomerilor, din motivul evident că ar fi dăunat imaginii de regim ‚ideal’ pe care o construia pentru italieni Mussolini. Un alt amănunt la fel de neverosimil astăzi este că fascismul a pus sub interdicţie până şi clasica strângere de mână, reţinută a fi „decadentă“, aceasta fiind înlocuită cu salutul roman, considerat a fi mult mai „viril“.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
