DESPRE SIMȚUL CIVIC, DISCRIMINARE ȘI PROBLEMA EMIGRAȚIEI RROME
În publicaţia online intitulată Le journal international (ce poate fi accesată pe site-ul www.lejournalinternational.fr), Manon Duret încearcă să găsească câteva răspunsuri la o întrebare delicată : De ce romii părăsesc România? (n.t. Pourquoi les roms quittent-ils la Roumanie?).
Răspunsurile pe care din păcate le-am putea primi aici în ţară (dacă vreţi să vă îngroziţi puteţi consulta comentariile din subsolul articolelor care abordează problema rromilor) sunt unele dintre cele mai nefericite : Păi ca să fure ; fură şi aici, fură şi acolo. Ducă-se! Aceasta este percepţia generală, stereotipul pe care fiecare dintre noi l-a auzit nu doar o dată ci de multe ori, venind din partea prietenilor, a familiei, a necunoscuţilor.
Să fim sinceri: ne deranjează. Ne deranjează când presa din afară e plină de ştiri despre ponderea infracţionalităţii survenite în urma imigraţiei româneşti, ne deranjează când taberele de români sunt eva-cuate cu avionul, ne deranjează prostituţia şi furturile practicate cu nonşalanţă la fiecare gură de metrou parizian de către conaţionalii noştri. Răspunsul pe care majoritatea se repede să îl dea ori de câte ori suntem arătaţi cu degetul este următorul : „dar ei sunt ţigani, încetaţi să ne mai confundaţi.“
În Franţa, ţara care a dat lumii Revoluţia Franceză şi celebra deviză Liberté, égalité, fraternité, ţara care a dat lumii Declaraţia Drepturilor Omului şi ale cetăţeanului, ţară cu un trecut colonial delicat şi cu politici de integrare solide, acest argument este ridicol. Constituţional vorbind, lucrurile sunt clare: romii născuţi în România sunt cetăţeni români cu drepturi depline, ca oricare alt cetăţean obişnuit al acestei ţări, oricare i-ar fi profesia, vârsta, sexul, culoarea pielii şi a ochilor, etc. Pentru un francez, diferenţa de etnie nu există între cetăţenii aceleiaşi ţări. Franţa nu are partide politice etnice precum România, nu rezervă locuri suplimentare pentru cetăţenii de altă etnie în cazul admiterii la fa-cultate şi nu negociază niciodată legi ale minorităţilor.
Pe scurt : inacceptabil.
La insistenţele Uniunii Europene, ultima acţiune a oficialilor români a fost să mărească la 7000 de euro amenda pentru folosirea peiorativă a apelativului ţigan. Nici vorbă de deschidere a unor eventuale discuţii cu privire la declanşarea unor anchete şi la implementarea unor eventuale politici de integrare. Sunt cetăţenii de etnie romă discriminaţi în România? Potrivit articolului mai sus citat, ei ar fi discriminaţi în societate în cazul accesului la serviciile de bază, cum ar fi sănătatea sau educaţia, acesta fiind unul dintre motivele principale invocate de ei pentru părăsirea ţării. Dar este această discriminare o regulă pentru societatea românească? Greu de spus.
Un lucru este însă sigur : moda-litatea de abordare a acestei pro-bleme arată încă o dată (de parcă mai era necesar) lipsa acută de repere din societatea românească. În vremuri în care valorile sunt total ignorate, preocuparea pentru educarea sub-valorilor este cvasi-inexistentă. Înainte de a porni orice acţiune de integrare şi orice parteneriat şi voluntariat civic, o societate sănătoasă în care munca şi studiile sunt evaluate la adevărata lor valoare este baza. Aceasta va trezi la rândul ei răposatul simţ civic. Până atunci… rămâne de văzut dacă o amendă de 7000 de euro este un prim pas înspre soluţionarea acestei probleme, care în cele din urmă ne priveşte pe toţi în mod egal…
Denisa Cîrlomăneanu
[email protected]
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
