Moartea rapperului Nosfe, în urmă cu două săptămâni, a șocat opinia publică din cauza vârstei artistului care și-a pierdut viața la doar 37 de ani în urma unui infarct. Plecarea rapperului a readus astfel în prim plan discuția despre bolile cardiovasculare care fac tot mai multe victime în rândul tinerilor.
Ceea ce în urmă cu câteva decenii exista doar la nivel teoretic, astăzi se întâmplă frecvent la categoria de vârstă sub 50 și, în cele mai dramatice cazuri, sub 30. De ce fac, deci, tinerii infarct într-un număr tot mai mare? Stresul, oboseala excesivă (burnout), excesul de energizante și fumatul sunt câteva dintre cele mai frecvente cauze, explică doi medici primari cardiologi pentru Info Sud-Est și G4Media.
Cum identificăm însă infarctul, cum îl deosebim de atacul de panică și, mai ales, ce facem atunci când suntem martori la un astfel de episod? În altă ordine de idei, un psihoterapeut explică pentru Info Sud-Est și G4Media motivele din cauza cărora tinerii sunt tot mai stresați în ultimii ani, pandemia COVID-19 jucând un rol esențial în accentuarea fenomenelor anxietății și depresiei la tinerele generații.
Un raport întocmit cu sprijinul medicilor Christina Tiu, președinte al Societății Române de Neurologie, și al lui Dragoș Vinereanu, președinte al Societății Române de Cardiologie arată, de asemenea, că excesul de greutate și obezitatea în rândul copiilor a crescut semnificativ în ultimii ani, iar numărul adolescenților care fumează în mod regulat este ridicat. Conform raportului, este îngrijorător faptul că 88% dintre pacienții mai tineri care au suferit un atac de cord (cu vârsta sub 45 de ani) sunt fumători. Consumul de alcool în România este, de asemenea, semnificativ, 50% dintre bărbați fiind implicați în consumul episodic de alcool puternic.
Cea mai recentă analiză Eurostat, cu date din 2019, arată că România este a doua țară din UE, după Bulgaria, la mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare, cu de două ori mai multe cazuri comparativ cu media Uniunii Europene.
Eleonora Gima, medic primar cardiolog în Constanța explică pentru Info Sud-Est și G4Media că stilul de viață schimbat și nesănătos, alimentația excesiv de procesată și sedentarismul sunt printre principalele cauze a bolilor cardiovasculare la tineri. Pe de altă parte, Raluca Enache, medic primar cardiolog în București, arată cum fumatul, obezitatea și stresul, dar și oboseala sau energizantele în exces afectează sănătatea tinerilor. Nu în ultimul rând, psihoterapeutul Anda Bunduc explică modul în care pandemia COVID-19 a influențat masiv, în mod negativ, starea psihică a tinerilor și de ce alcoolul, fumatul și drogurile ne furnizează doar iluzia de ”bine”, dar în realitate efectul asupra organismului este exact pe dos:
Reporter: Ne confruntăm cu cazuri tot mai dese de infarct în rândurile tinerilor (sub 45 de ani) și a celor foarte tineri (sub 30). Ce se întâmplă astăzi comparativ cu acum 30, 40 sau 50 de ani, când astfel de afecțiuni reprezentau excepții în rândul tinerilor?
Eleonora Gima: Ceea ce se întâmplă acum față de acum 30-40 de ani, în ce privește bolile cardiovasculare la tineri, este legat de schimbarea modului de viață. În societatea actuală tinerii au un stil de viață total nesănătos, care este cauza directă a ateromatozei. Ateromatoza înseamnă, pe înțelesul tuturor, formarea de grăsime în interiorul vaselor care duc la obstruarea acestora sau la trombozarea, adică la formarea de cheaguri pe vasul afectat de placa de aterom și ulterior aceasta duce la infarct sau accident vascular cerebral. Din cauza stilului de viață nesănătos întâlnim la vârsta tânără boli cum ar fi hipertensiunea, diabetul, obezitatea. Aceste boli ele însele intră într-un cerc vicios și fiecare dintre ele reprezintă factor de risc care îl întreține pe celălalt și întreține, în consecință, ateromatoza.
Tinerii zilelor noastre au o alimentație total nesănătoasă, bogată în grăsimi saturate, în alimente excesiv de procesate, tip junk food sau fast food, bogată în sare. Fumatul este un alt factor de risc extrem de important și principala cauză a formării plăcii de aterom și a trombozării plăcii de aterom. Adică un tânăr fumător, pe românește, va deveni la vârsta maturității sau la vârsta bătrâneții cel puțin un pacient cardiac dacă nu cumva inclusiv un pacient oncologic. Aș vrea să menționez de asemenea, tot în cadrul stilului de viață nesănătos, sedentarismul, consumul de alcool în cantitate excesivă, iar pentru tineri consumul de droguri. Există droguri de mare risc, cocaina, amfetamina, heroina, care ele însele provoacă niște anomalii fiziopatologice la nivelul vaselor, spasme coronariene, ducând la aritmii amenințătoare de viață, la moarte subită cardiacă. Ereditatea din păcate nu o putem modifica. Este un factor de risc cardiovascular nemodificabil. Dar atâta vreme cât cunoaștem că avem în familie o rudă apropiată cu boală cardiovasculară la vârstă tânără ceea ce putem face noi este să ne modificăm stilul de viață, să mânâcăm sănătos, să facem sport, să nu fumăm, să slăbim și să avem grijă de sănătatea noastră.
Trebuie să învățăm să trăim sănătos încă din copilărie, copiilor este necesar să li se imprime un stil de viață sănătos, să fie învățați să nu consume sare, să aibă o alimentație bogată în fibre, multe fructe și legume, carnea grasă să fie evitată, carnea de porc, de oaie, de vită grasă. Să fie preferată carnea de pasăre, pește, iepure, struț. Menționez peștele gras, bogat în acizi Omega 3, o proteină sănătoasă. De asemenea, trebuie evitate lactatele excesiv de grase. Un nutriționist extrem de cunoscut spunea că alimentația sănătoasă și stilul de viață sănătos începe încă din perioada intrauterină, adică mamele, femeile însărcinate trebuie să aibă mare grijă la ceea ce consumă și în timpul sarcinii. Trebuie să nu consume sărat, să nu consume alimente nesănătoase, băuturi carbogazoase bogate în zaharuri, să nu fumeze. Un făt care va fi expus la hrană nesănătoasă din partea mamei, va avea și el un risc cardiovascular crescut încă de la naștere. Ca o concluzie, stilul de viață nesănătos al tinerilor noștri este principala cauză de boli cardiovasculare la vârstă tânără. Stop fumat, stop alimentație nesănătoasă, da mișcării, da combaterii obezității, stop consumului de alcool, stop consumului de droguri.
Raluca Enache: Explicația pentru acest lucru derivă din faptul că factorii de risc în cadrul populației tinere sunt în continuă creștere. Fumatul, obezitatea, stresul, sedentarismul, rezistența crescută la insulină (în termeni populari prediabet) sunt factori predispozanți. Pe lângă ce am enumerat mai sus, accesul tot mai larg la anumite substanțe și abuzul lor (cocaina, amfetamina, marijuana) duce la o serie de complicații precum vasospasmul (închiderea spontană a uneia dintre arterele care irigă inima) și apariția stopului cardiac. Vasospasmul este echivalentul unui infarct. Acesta poate fi tranzitoriu sau chiar fatal.
Rep.: Ce provoacă infarctul? Care sunt principalele cauze ale acestei afecțiuni?
E.G.: Infarctul miocardic acut are drept cauză ocluzia unei artere coronare mari, adică astuparea unei artere ca urmare a unei tromboze, a unui cheag de sânge apărut în interiorul arterei respective. Cauza directă a ocluziei, a acestei tromboze coronariene este ateroscleroza coronariană, adică preexistența plăcilor de aterom la nivelul coronarelor, arterelor, inimii. Dar din punct de vedere fiziopatologic se întâmplă o inflamație, o ruptură a plăcii. Nu toate plăcile de aterom provoacă infarct. În anumite situații la care este supus corpul, stres, efort fizic excesiv, frig, consum de substanțe nocive, placa de aterom devine, spunem noi, vulnerabilă, adică se îmbolnăvește, și la nivelul ei se produce tromboză, un cheag de sânge care de cele mai multe ori ocupă complet lumenul vasului. În situația în care trombul respectiv nu ocupă complet lumenul vasului, pacientul resimte doar dureri fără necroză, adică fără ca miocardul să aibă de suferit și să moară.
În 90% din cazuri, cauza directă a infarctului miocardic acut este ateroscleroza coronariană, care este provocată de factorii pe care i-am discutat anterior (fumatul, dislipidemia, adică grăsimi mari în sânge, alimentație nesănătoasă, sedentarism, hipertensiune, diabet). Există și cauze neaterosclerotice ale infarctului miocardic acut, care sunt rare, cam 10% din cazuri. Dintre cauzele non-aterosclerotice, aș vrea să menționez anomaliile congenitale ale arterelor, unde infarctul miocardic acută apare la vârstă extrem de fragedă, chiar la copii, boli inflamatorii, arteritele, spunem noi. Practic, pacientul suferă o boală inflamatorie de care în general este cunoscător și pentru care merge la medic.
Ar mai fi îngustări ale lumenului coronarian cauzate de unele boli infiltrative. Aici ar fi amiloidoza,cordul post-radioterapie, dar sunt situații clinice în general cunoscute, iar pacientul ajunge la un medic cardiolog fiind trimis de medicul care se ocupă de boala de fond a pacientului. Există infarct după traumatisme la nivelul toracelui cu afectare directă a arterelor inimii. Există boli hematologice care de asemenea pot provoca infarct. În această situație pacientul este cunoscut și poate fi deferit cardiologul lui de către medicul hematolog curant. O altă cauză de infarct care apare în general pe vase neafectate sau foarte puțin afectate de ateromatoză ar fi consumul de cocaină sau de amfetamină sau fumatul în exces, acesta ducând la spasm, adică la îngustarea bruscă a lumenului arterei coronare secundar cu durere toracică și cu aritmii de cele mai multe ori amenințătoare de viață. Mai există o formă de infarct miocardic, căruia noi îi spunem infarct secundar ischemiei, fie cauzată de un necesar de oxigen crescut sau unui aport de oxigen inadecvat. Sunt situații clinice particulare, de exemplu anemie, hemoragie masiva, aritmie, hipertermie sau febră excesiva, hipotensiune, deshidratare amenințătoare de viață. Dar acestea sunt situații clinice particulare și care de obicei ar trebui să ajungă în camera de gardă înainte de apariția evenimentului cardiac.
R.E.: Principalele cauze de producere a infarctului sunt fumatul, colesterolul mare, obezitatea, glicemiile crescute, hipertensiunea netratată, predispoziția genetică, vârsta și stresul. Mai sunt și cauze care nu țin de pacient și anume anomalii în coagularea sângelui, anumite particularități anatomice. Alte cauze ale infarctului pot fi burnoutul (oboseala până la epuizare, n.red.) și excesul de băuturi energizante.
Rep.: Se vorbește deseori de ”morți subite”, infarcturi ”din senin”, oameni care ”cad ca secerați” fiind la masă cu prietenii, la volan, uitându-se la televizor etc și despre care apropiații susțin că nu erau cunoscuți cu afecțiuni medicale sau nu acuzaseră stări de rău. Cum se explică, deci, ”moartea subită”? Este ”moartea subită” posibilă în lipsa problemelor medicale? Ce se întâmplă în organismul uman în timpul ”morții subite”?
E.G.: Moartea subită cardiacă este una din cauzele importante de deces în țările dezvoltate. Din păcate, în România mortalitatea cardiovasculară este de 2 până la 3 ori mai mare decât mortalitatea în restul țărilor europene. Și această moarte subită cardiacă, mai ales la tineri, este o mare provocare pentru sistemul medical românesc. Ce reprezintă, de fapt, care este definiția morții subite cardiace? Este o moarte naturală de cauză cardiacă, caracterizată prin pierderea bruscă a stării de conștiență. Aceasta survine în maximum o oră de la debutul simptomelor acute.
Elementele cheie din definiția medicală a fenomenului sunt cele legate de caracterul natural, adică netraumatic, rapid, maximum o oră și neașteptat, subit, al evenimentului final. Boala cardiacă subadiacentă poate să fie sau nu cunoscută. De principiu nu există moarte subită fără cauză organică. Nu există moarte subită pe cord normal. Există cel puțin niște anomalii electrice la nivel celular, la nivel ionic, la pacientul respectiv la care survine moartea subită cardiacă sau există niște modificări tranzitorii în diverse situații: intoxicații sau febră excesivă sau deshidratări sau dezechilibre ionice și apare moartea subită cardiacă.
Moarte subită la un cord normal atât la nivel morfologic, cât și la nivel celular nu există. Ca și simptomatologie, cam într-un sfert din cazuri, moartea subită cardiacă apare fără precursor, fără simptomatologie deosebită, iar în restul de trei sferturi de cazuri simptomele de fapt apar cu 1-2 săptămâni înainte sau există boli cardiace preexistente.
Semnele prepremonitorii pot fi durere în piept, dispnee adică lipsă de aer, oboseală și palpitații, bătăi anormale în piept. În timpul debutului evenimentului final, până într-o oră pacientul are o modificare bruscă a stării clinice, are durere intensă, prelungită, ”sete de aer”, aritmie, scăderea tensiunii manifestată prin leșin, ulterior apărând pierderea de conștiență.
În timpul pierderii de conștiență, practic se produce stopul cardiac. La nivel cardiac apare pierderea circulației efective, pierderea pompei mecanice a inimii, iar inima prezintă aritmii maligne, le spunem noi, adică tahicardie ventriculară sau fibrilație ventriculară. Sau este în asistolă, adică nu se mai contractă deloc sau prezintă activitate electrică fără puls, adică inima prezintă activitatea electrică, dar nu se mai contractă ulterior. Dacă nu există intervenție medicală specializată de urgență, din păcate apare moartea biologică, cu eșecul resuscitării și absența activității mecanice si electrice a cordului și pierderea ireversibila a activității sistemului nervos.
Dincolo de aceste detalii medicale, aș vrea să precizez că printre cauzele cardiace în 80-90% din cazuri sunt boala cardiacă aterosclerotică, adică ateromatoza coronariana. Detaliind, cam în jumătate din cazuri întâlnim infarct miocardic acut la prima oră de la debut, iar în cealaltă jumătate din cazuri din această categorie a bolii cardiace aterosclerotice sunt sechelele pe termen lung ale infarctului miocardic, sunt cicatricele infarctului miocardic vechi. La nivelul miocardului se pot lua măsuri prin implantarea unor dispozitive intracardiace( defibrilatoare implantabile) pentru a preveni moartea subită cardiacă, cand se intrunesc anumite criterii de risc.
Din fericire, inventarea dispozitivelor cardiace implantabile s-a dovedit a fi salvatoare de vieți la nivel mondial.
Alte cauze sunt anomaliile electrice ale inimii care pot fi vizibile la un examen cardiologic de rutină prin măsurarea anumitor parametri pe electrocardiogramă, boli cardiace mecanice ale valvelor (stenoză aortică strânsă, stenoză mitrală strânsă, prolaps de valvă mitrală), care pot fi diagnosticate prin consult cardiologic și ecocardiografie de rutină.
Alte cauze sunt inflamatorii, în cadrul unor miocardite, viroze care se complică cu afectare cardiacă, boli cardiace congenitale, anomalii congenitale, adică din naștere, ale arterelor inimii. Și ne întoarcem la medicamente care determină anumite modificări la nivelul inimii și la toxine, printre care drogurile, care de asemenea pot produce moarte subită cardiacă.
Din păcate, există și o categorie mică de morți subite cardiace care la necropsie, pentru că la pacientul cu moarte subită cardiacă este obligatorie necropsia medico-legală, deci la necropsie este acea așa-zisă ”necropsie albă”. Nu se identifică o cauză organică pentru moartea subită cardiacă și în fața acestor situații ne simțim neputincioși.Înțelegem cât de mici suntem în fața naturii și în fața medicinii și cât de mult mai avem încă de învățat și de evoluat din punct de vedere medical.
În ultima vreme mai există o entitate clinică pe care am întâlnit-o destul de frecvent în practică, cardiomiopatia acută de stres, îi spunem noi, adică o afectare bruscă, organică și funcțională a inimii din cauza unui stres excesiv.Din păcate, și aceasta este o cauză de moarte subită cardiacă.
Aș vrea să închei într-o notă optimistă prezentarea mea scurtă despre moartea subită cardiacă, în sensul că marea majoritate a cauzelor de moarte subită cardiacă pot fi prevenite și identificate la timp dacă pacientul și familia sunt atenți la semnele și simptomele premonitorii care apar, după cum am spus, de cele mai multe ori, cu mult timp înainte de instalarea a morții subite, dacă pacientul și familia se adresează la timp în prima oră de la debutul simptomelor serviciului de urgență 112 și dacă pacientul înțelege că un stil de viață sănătos și combaterea factorilor de risc cardiovascular reprezintă, de fapt, 80 până la 90 % din combaterea riscului morții subite.
R.E.: În ceea ce privește moartea subită, principalele cauze sunt reprezentate de infarct (astuparea completă sau parțială cu un cheag a uneia dintre arterele care irigă inima), aritmii (tulburări de ritm cu puls foarte crescut care pot duce la stop cardiac), ruptura unuia dintre vasele importante ale toracelui (aorta), ruptura unui vas cerebral etc. Ele pot apărea și într-o stare de aparentă sănătate, adică subit. Nu există morți subite în sensul că pacientul nu avea vreo afecțiune medicală. Pacientul, de fapt, nu avea simptome și uneori primul simptom este, din păcate, chiar momentul în care persoana cade din picioare.
Rep.: Cum se manifestă infarctul? De câte tipuri este și cum îl identificăm? Este infarctul întotdeauna fatal?
E.G.: Ceea ce este important ca simptom la infarct miocardic acut este durerea. Durerea este toracică, anterioară, este resimțită ca o gheară, ca o apăsare sau ca o arsură de către pacient și poate iradia la nivelul mandibulei, la baza gâtului. Poate iradia în spate sau la nivelul epigastrului, spunem noi, în capul pieptului. Există și durere cardiacă, care are prezentare în epigastru și poate fi confundată cu durerea ulceroasă, dar aceasta este o formă particulară de durere. Este important de spus că durerea din infarct este asociată cu alte semne, adică transpirații profuze, sete de aer, bătăi anormale în piept, senzația de leșin, poate apărea pierdere de cunoștință sau nu, oboseală excesivă, spunem noi, dispnee la efort minim, greață și vărsături. De precizat că iradierea specifică a durerii cardiace este la nivelul mâinii stângi, a umărului stâng, a cotului stâng și în ambii umeri. Rar există și situații în care iradierea se produce la nivelul ambelor membre superioare până la nivelul cotului, dar în general iradierea este pe mâna stângă până la nivelul ultimelor 2 degete.
O durere în piept, toracică anterioară, care durează mai mult de 20 de minute trebuie să atragă atenția pacientului și familiei și pacientul trebuie să ajungă de urgență prin serviciul de ambulanță prin apelare a serviciului 112 la spital sau la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe. Este important de menționat faptul că în primul rând un pacient cu factori de risc cardiovascular trebuie să-și pună problema dacă poate fi o durere cardiacă, adică pacientul fumător, bărbat, un pacient care are o durere toracică prelungită peste 20 de minute trebuie să ajungă de urgență la spital.
Este de menționat faptul că această durere în general nu se ameliorează cu schimbarea poziției și nu se agravează sau nu se ameliorează cu respirația. Durerea nu are niciun factor ameliorator.
R.E.: Cel mai frecvent simptom al infarctului este durerea toracică. Atenție, nu orice durere de piept este de natură cardiacă. Durerea din infarct are intensitate mare, durează de obicei peste 15-30 min și poate iradia pe brațe sau în mandibulă. Există situații în care nu apare durere, acestea fiind în special la vârstnici sau diabetici. În loc de durere, ei pot acuza lipsa de aer, oboseală, stare generală alterată. Nu, infarctul nu este întodeauna fatal. Grație medicinii moderne, vasul astupat se poate redeschide prin amplasarea unui stent. Este foarte important ca accesul la spital să fie cât mai curând posibil, preferabil în primele ore de la debutul durerii.
Rep.: Cum intervenim când o persoană de lângă noi are aceste simptome, aparent ale infarctului?
E.G.: În primul rând să se asigure că a fost anunțat serviciul de ambulanță 112, să dea detalii precise în ce privește localizarea (adresă, număr de telefon, adresa exactă, detalii despre adresă).
Să supravegheze pacientul, să nu-l lase niciodată nesupravegheat și să liniștească pacientul. Dacă în cameră nu este asigurată o ventilație corespunzătoare, se deschide un geam. Și dacă pacientul nu este alergic la aspirină și există aspirină la îndemână, 250 miligrame de aspirină amestecată este extrem de eficient dacă este administrată.
Cum identificăm dacă durerea este la infarct sau nu? În general, acest diagnostic se pune de către medicul cardiolog, în baza unui electrocardiograme și a unei analize. Nu putem la domiciliu, să facem diferența între o durere cardiacă și una necardiacă, mai ales la un pacient care prezintă factori de risc cardiovascular. La un pacient care nu prezintă factori de risc cardiovascular, spunem femeie tânără, care este nefumătoare și care nu este obeză în general, dacă durerea nu este caracteristică, putem să ne gândim că nu este durere cardiacă.
Dar, încă o dată, diagnosticul nu se pune de către aparținător și de către pacient, ci de către medicul specialist din urgență și de către medic specialist cardiolog. Aș vrea să subliniez un lucru extrem de important: pacientul cu infarct trebuie să ajungă la spital și mă refer la un spital care poate trata corespunzător infarctul cât mai repede, ideal în primele 30 de minute de la debutul durerii. Este important ca pacientul să ajungă cât mai repede, urgent, la spital, deoarece timpul înseamnă miocard pierdut sau salvat.
La spital pacientul va primi tratament specific, va fi monitorizat. Această monitorizare continuă va preveni instalarea morții subite cardiace, deoarece 50% din totalul morților cauzate de infarctul miocardic acut se produc în prima oră de la debutul durerii. Este așadar extrem de important ca pacientul să ajungă la spital în primele 30 de minute, maxim prima oră, de la debutul durerii, iar în această oră pacientul să ajungă cât mai repede sub supraveghere medicală.
În Constanța, din păcate, singura unitate este Spitalul Județean de Urgență care poate asigura tratarea corespunzătoare a infarctului miocardic acut, adică coronarografie de urgență și angioplastie coronariană (deschiderea vasului prin niște mecanisme specifice, stenturi le spunem noi). Din fericire, infarctul miocardic tratat corespunzător nu este fatal întotdeauna. Într-adevăr, rata mortalității în infarct miocardic acut este de 8% dar a scăzut la jumătate în urma intervențiilor medicinii din ultimii ani. De menționat încă o dată e faptul că 50% din morți se produc în prima oră de la debutul simptomelor, iar restul de morți se produc de-a lungul vieții unui pacient sechelar de infarct. Așadar, infarctul miocardic acut nu este nici pe departe întotdeauna fatal.
Dimpotrivă, se tratează cu succes și cu cât pacientul ajunge mai repede la spital, cu atât va rămâne cu mai puține sechele și va avea risc de moarte subită scăzut pentru restul vieții. Cu cât va întârzia la spital, cu atât riscul lui de moarte subită în timpul evenimentului cardiac și pe parcursul vieții va crește.
Dar dincolo de ceea ce putem să facem noi ca indivizi pentru a preveni bolile cardiovasculare, aș dori să menționez ceea ce ar putea să facă sistemul medical pentru populația sa. Mă gândesc la măsuri de educație sanitară, la măsuri de educare a populației în ce privește conștientizarea riscului bolilor cardiovasculare și, de asemenea, mă gândesc la măsuri de educație și de instruire a populației generale să intervină în situația în care este prezent un stop cardiac, în preajma individului.
Mă gândesc că ar fi util ca populația generală să fie instruită cum să acorde primul ajutor în caz de stop cardiac.’’Basic life support’’ se cheamă în medicină, cum să facă măsaj cardiac extern, cum să asigure ventilația, la nivelul pacientului care a suferit un stop cardiac. De asemenea, cred că sunt extrem de eficiente și ar fi salvatoare de vieți defibrilatoarele care s-ar amplasa în locuri publice. Știu că au început deja în anumite orașe, în locuri publice aglomerate, în gări, în cămine culturale, să se monteze defibrilatoare automate, dar sunt extrem de puține.
În țările civilizate, peste tot în locurile publice există montate defibrilatoare externe, dar populația generală trebuie învățată cum să utilizeze acest defibrilator. Rețineți că jumătate din morțile care survin cu ocazia unui infarct se produc în prima oră ori în acea primă oră de obicei, pacientul nu ajunge la spital.
Este foarte util să avem la dispoziție de defibrilatoare pe care populația generală se știe cum să le utilizeze. Practic, defibrilatorul îi spune utilizatorului conștient, evident, când să dea șoc. Defibrilatorul identifică aritmia și spune ”apply shock”, adică ”dă șoc”. Este important ca cel care utilizează aparatul să știe ce este acela un defibrilator și să avem la dispoziția tuturor în locurile publice aglomerate. Defibrilatoare sunt salvatoare de vieți.
Cred că vă aduceți aminte de un caz recent la un meci de fotbal televizat, o echipă mare din Spania, unde o persoană a suferit un stop cardiac. Un pacient, adică un suporter a suferit un stop cardiac, iar portarul uneia dintre echipe a aruncat acel defibrilator către suporterii care se aflau în preajma pacientului aflat în stop cardiac. Și suporterii au știut cum să folosească acel defibrilator extern și practic au salvat, au resuscitat cu succes pacientul. Cred că trebuie să învățăm din exemplele mediatizate și să încercăm să ne salvăm. Nu este o investiție foarte mare și practic viața unui om este neprețuită!
R.E.: Daca suntem martorii unui eveniment coronarian soldat cu stop cardiac, adica pacientul cade si isi pierde starea de constienta, este necesar sa se initieze masuri de resuscitare, 2 respiratii si 30 de compresii toracice dupa schema 30: 2, de asemenea se solicita ajutor si se suna la 112. In anumite spatii sunt amplasate, sau asa ar fi normal, defibrilatoare externe automate. Padelele acestora se plaseaza pe toracele victimei si se asteapta instructiunile vocale
Rep.: Cum deosebim infarctul de atacul de panică?
E.G.: În general infarctul miocardic acut apare la pacienții cu risc cardiovascular pe care i-am menționat anterior, adică bărbați fumători, sedentari, cu stres, cu colesterol crescut, cu tensiune ușor crescută și cu risc cardiovascular, dat de ereditate. Durerea este cu caracteristici de gravitate, însoțită de transpirații profuze, de stare de rău extraordinară. Unii o asociază cu senzație de moartă iminentă. Simptomele atacului de panică sunt extrem de colorate, adică sunt însoțite de amorțeli, inclusiv cu amorțeli la nivelul limbii sau dureri la nivelul membrelor inferioare. Și în general, pacienții cu atac de panică sunt pacienți cunoscuți cu o labilitate psiho-emoțională. Dacă pacientul are risc cardiovascular și are o durere suspectă, recomandarea este totuși să se prezinte în serviciul de urgență, iar acolo, în baza electrocardiogramei, a examenului cardiovascular și ale unor analize specifice, se poate face diferența între infarct miocardic acut și atacul de panică. Nu facem această diferență la domiciliu, mai ales dacă nu avem cunoștință medicale solide.
R.E.: Atacul de panica poate fi confundat cu un infarct, desi acuzele acestuia sunt vagi si polimorfe. Insa cel mai corect este prezentarea la o camera de garda pentru un ekg.
Rep.: De la ce vârstă sau în ce context ar trebui să devină obligatoriu să ajungem la cardiolog?
E.G.: Dacă în familie există cazuri de moarte subită sau anumite boli cu transmitere ereditară, cardiomiopatii, aritmii, atunci examenul cardiologic trebuie să se facă încă din copilărie sau deoarece cardiologul pediatru este greu de găsit în România, de la 18-20 de ani. Aceasta în situația particulară de istoric familial. Dacă pacientul nu prezintă un istoric familial deosebit și are un stil de viață sănătos, consider că până la 40 și 50 de ani nu este necesar decât să fie evaluat de către medicul de familie și să facă analize uzuale la cabinetul medicului de familie, măsurarea tensiunii arteriale, a glicemiei, a colesterolului. Dacă însă pacientul are un stil de viață nesănătos, este fumător și are boli asociate, adică diabet, hipertensiune, hipercolesterolemie,oportun ar fi ca primul consult medical să se facă în jurul vârstei de 25-30 de ani. Iar asta nu doar ca să se bifeze acest consult, să se dea un check-in și să se verifice starea de sănătate și să se asigure că pacientul este sănătos la acel moment, ci ca să ia măsuri și să schimbe stilul de viață, să se corecteze riscul cardiovascular. Așadar, cu cât trăim mai nesănătos, trebuie să conștientizăm că trăim nesănătos și să facem consultul în ideea de a ne îndrepta stilul de viață.
R.E.: Este bine să se facă analize anual printre care profil lipidic și glicemie, să se măsoare tensiunea arterială cu un aparat de braț periodic (valorile normale sunt sub 140/80), să se țină greutatea sub control, să nu se fumeze (principalul factor de risc pentru boala coronariană), să se evite grăsimile, zahărul. Nu există o vârstă anume pentru prezentarea la un examen cardiologic, însă este bine ca cei la risc să facă anual controale.
Rep.: Primul sfat pe care l-ați da tinerilor, în calitate de cardiolog, și care sunt lucrurile cele mai importante pe care ar trebui să le știe, din această perspectivă?
E.G.: Sfatul pe care l-aș da tinerilor este să conștientizeze că trebuie să trăiască sănătos. Un stil de viață sănătos înseamnă risc scăzut de boală cardiovasculară, înseamnă risc scăzut de infarct, înseamnă risc scăzut de moarte subită cardiacă. Îi sfătuiesc să mănânce sănătos, fără alimentație de tip fast-food, fără sare în exces, cu alimentație bogată în fibre, fără calorii în exces, fără zaharuri în exces, fără sucuri de fructe, fără energizante.
Îi sfătuiesc să nu consume alcool în exces. Recomandările actuale sunt sa se consume maxim o cantitate de 100 de grame de alcool pur pe săptămână. Este greu de respectat aceasta cantitate pentru un tânăr care participă la diverse petreceri, evenimente,dar trebuie să facă un efort in acest sens. De asemenea, sfătuiesc tinerii să oprească fumatul. Fumatul este principalul factor de risc cardiovascular și este factor de risc pentru multe alte boli. Face extrem de mult rău și beneficiile aparente ale fumatului pălesc pe lângă răul pe care îl poate face asupra organismului.Beneficiile, mă refer la beneficiile de ordin psihologic sau la acea pauză de fumat pe care tinerii o iau în timpul orelor de muncă pentru ei, pentru sine, acea aparenta pauza de relaxare, sunt minuscule. Deci, acel risc cardiovascular dat de fumat este enorm, e mult rau in de acea pauză , pe de alta parte pot lua pauza si pentru a consuma un fruct sau un pahar de apă sau a lua aer și a-și oxigena creierul, exista multe metode de relaxare…
De asemenea, sfătuiesc tinerii să nu consume droguri. Nu este o propoziție pe care o spun doar pentru că dă bine, ci pentru că am văzut extrem de mulți tineri aduși în camera de gardă în stop cardiac, după consum de substanțe psihoactive cu cocaină, heroină, amfetamină sau mixturi de droguri. Îmi aduc aminte acum câțiva ani că era un tânăr până în 23-24 de ani care a venit de 3 ori cu stop cardiac și de fiecare dată a fost resuscitat. Ulterior nu a mai apărut și nu mai știm nimic despre el, tare mi-e teamă că, de fapt, acel tânăr a murit subit din cauza consumului de droguri. Sfătuiesc, de asemenea, tinerii să facă sport, nu in exces și să facă activitate fizică susținută măcar jumătate de oră pe zi sau o oră la 2 zile să își fac analize periodice, iar dacă au risc cardiovascular în familie să facă analize medicale de la vârstă tânără.
R.E.: Stai deoparte de substanțe recreative. Pe lângă dependență si sevraj, pot avea consecințe fatale pe termen scurt, așa cum am zis, pot produce ocluzia bruscă a arterei principale care irigă inima.
- De ce suntem mai stresați? Anda Bunduc, psihoterapeut: ”Social media și prezența în mediu online au generat și dependență, cu consecințe directe asupra stării de sănătate mintală, în particular în relație cu stresul, anxietatea, singurătatea și depresia”
Psihoterapeutul Anda Bunduc a explicat pentru Info Sud-Est și G4Media modul în care pandemia COVID-19 a influențat negativ și profund viețile tinerilor care, brusc, s-au trezit izolați în propriile case, fără acces la prieteni, socializare, școală și mediul obișnuit. Psihoterapetul mai explică și de ce alcoolul, tutunul și drogurile nu ne ajută să obținem efectul scontat ci, dimpotrivă, dozează organismului, după iluzia primelor senzații, fix efectul invers:
Reporter: De ce generațiile tinere se confruntă tot mai des cu stresul/anxietatea/depresia? Ce îi stresează, ce griji au, ce îi frământă?
Anda Bunduc: În contextul pandemic al ultimilor doi ani, s-au produs schimbări semnificative din punct de vedere al stilului de viață: distanțare socială, incertitudini financiare, amenințarea stării de sănătate și a vieții, afectarea modalităților uzuale de satisfacere a nevoilor și de petrecere a timpului etc. Toate acestea generează consecințe și în prezent. În plus, consumul de social media și timpul petrecut online pe perioada pandemiei au atins niveluri record. Folosite pentru a ne adapta perioadelor de carantinare și restricții, social media și prezența în mediu online au generat și dependență, cu consecințe directe asupra stării de sănătate mintală, în particular în relație cu stresul, anxietatea, singurătatea și depresia. Tinerii sunt cu preponderență prezenți în viața virtuală, uneori în detrimentul relaționării directe și a timpului petrecut offline astfel încât putem presupune că o vulnerabilitate a sănătății mintale vine și din această direcție. Și, nu în ultimul rând, privind dintr-o perspectivă mai largă, putem căuta răspunsul în mediul familial, școlar și social al tinerilor de azi. În ceea ce privește stresul, acesta este prezent în viața oricărei persoane, indiferent de etapa în care se află. În funcție de modalitățile de răspuns la stres, acesta poate afecta într-o măsură mai mare sau mai mică starea de sănătate fizică și mintală.
Rep.: De ce apelează la țigări, alcool sau droguri, pentru a-și reduce, aparent, stresul?
A.B.: Modalitatea în care reacționăm la stres depinde de fiecare dintre noi, nu este un dat. Poate nu pare, dar suntem în control în raport cu stresul resimțit, din punct de vedere al efectelor și al managementului acestora. Cum facem față stresului? Prin orice efort de comportament, de gândire sau emoțional care diminuează, îndepărtează sau înlătură efectele stresului perceput ca fiind nociv – distres. Indiferent dacă aceste comportamente sunt eficiente sau nu, adaptative sau dăunătoare. În cazul tutunului, alcoolului sau al altor droguri, adică substanțe psihoactive de tip adictiv, de regulă se apelează pentru că se urmărește reducerea tensiunii prin reglare emoțională. Adică diminuarea stresului, „relaxarea”. Lucru care nu se întâmplă. Voi lua exemplul tutunului și al comportamentului de tip adictiv – fumatul în relație cu stresul perceput ca nociv. Nicotina, substanță chimică din tutun, este absorbită în câteva secunde la nivelul creierului, unde afectează direct și zonele implicate în procesarea emoțională și cognitivă. Astfel pot apărea false senzații de plăcere sau ușurare, o oarecare relaxare musculară, inhibarea apetitului etc. care durează câteva minute fiind apoi înlocuite de simptomele sevrajului: anxietate, iritabilitate, agitație, lipsă de concentrare și focus ș.a.m.d. Pe lângă declanșarea și accentuarea sevrajului și stresul resimțit va fi din ce în ce mai acut până când creierul va fi iar afectat de nicotină. Din cauza substanțelor de tip adictiv și comportamentelor asociate apare toleranța la nicotină, fiind necesare cantități din ce în ce mai mari, din ce în ce mai des. Reprezintă un mod maladaptativ, dăunător sănătății psihice și fizice de a reacționa la stres. Putem spune că intenția este bună, dar mijloacele de realizare sunt fix opusul. În plus, nu adresează strategii de a face față stresului care să fie orientate și pe rezolvarea problemei. La adolescenți și la adulții tineri afectarea este mai pronunțată, iar consecințele sunt structurale și de durată deoarece este deviată maturizarea sănătoasă a creierului fiind modificate abilitățile cognitive, sănătatea mintală și chiar personalitatea. Dacă modalitățile de a face față stresului/ coping nu se schimbă cu unele eficiente, atunci stresul (perceput) poate deveni cronic cu afectări fiziologice și psihice severe. Costul acestor false senzații de bine în raport cu stresul resimțit este impresionant, iar rezultatele punctuale sunt întreținerea și accentuarea oricărui tip de stres și creșterea consumului, instalarea adicției.
Rep.: De ce cred tinerii că ajută țigările, alcoolul sau drogurile să reducă stresul?
A.B.: Pe lângă falsele senzații de bine generate de mecanismele adictive ale substanțelor psihoactive și comportamentele asociate, probabil că tinerii apelează la uzul de substanțe și pentru că sunt încurajați sau determinați de presiunea socială, modele familiale sau sociale, credințele și prejudecățile în raport cu modalitățile prin care ei pot rezista stresului. Ajutorul urmărit pentru reducerea stresului este de fapt o „rănire” a creierului și a organismului care are loc în cazul tuturor substanțelor psihoactive de orice tip (includem tutunul, alcoolul și orice alte droguri). Poate că nu cunosc alte modalități de a face față stresului și, așa cum am spus anterior, orice persoană va acționa, într-un fel sau altul, pentru diminuarea/eliminarea stresului resimțit indiferent de consecințe.
Rep.: Care ar fi alte modalități de a face față stresului? Ce alternative la țigări, droguri și alcool ar avea tinerii?
A.B.: Există numeroase modalități de a reacționa și acționa la stres, modalități care de fapt să crească reziliența, calitatea vieții și nivelul de sănătate. Pe lângă evitarea substanțelor de tip adictiv, tinerii au posibilitatea de a se angaja în diverse activități în care ei dețin controlul și prin care sunt recompensați de către propriul organism prin secretarea „hormonilor fericirii”, funcționarea eficientă și înalt calitativă a tuturor sistemelor ceea ce asigură, de fapt, sănătate fizică, mintală, abilități crescute și, practic, toate șansele de a trăi și de a realiza ce își doresc. Mai mult, prin schimbarea de perspectivă și învățarea diverselor tehnici de management al stresului, ei vor alege cele mai potrivite răspunsuri la tipul de stres pe care îl resimt. Dar nu există un mod standard de a reacționa la stres și care să fie eficient pentru orice persoană. Așa cum nu va funcționa mereu aceeași strategie de diminuare sau eliminare a stresului. Un exemplu de abordare eficientă a stresului resimțit ca nociv este prin 1) schimbarea situației prin evitarea sau modificarea stresorilor și/sau 2) modificarea reacției la factorul de stres prin adaptarea sau acceptarea stresorului. Prin stresor mă refer la sursa stresului, care poate fi externă și/sau internă. Spre exemplu, dacă se poate, evitarea sau reducerea impactului unei situații, al unui mediu sau chiar al unei persoane dacă sunt percepute ca stresor. Sau diferențierea pe parcursul unei zile între „este nevoie să fac” și „ar trebui să fac”, știut fiind că timpul și resursele sunt limitate. A rămâne ancorat în prezent este o modalitate eficientă și sănătoasă de a reduce stresul. De ajutor este și a discuta cu familia, prieteni, profesori, colegi, consilier sau terapeut despre stres, care este sursa lui, cum se simte, ce gânduri, comportamente generează și ce se poate schimba. Plimbările în aer liber, orice sport sau efort fizic, stretching, dușurile sau băile fierbinți, exercițiile de respirație, meditația, practicarea unui hobby ș.a.m.d. sunt activități la îndemână cu efect direct asupra stresului resimțit ca nociv. A lua decizia de a trăi mai bine stresul cred că este primul pas și, poate cel mai important pentru a prelua controlul asupra propriei vieți.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
