Demonstraţii cu milioane de oameni la Hong Kong. Șah la China comunistă

De mai bine de două săptămâni, pe cele mai scumpe artere din lume, două milioane de oameni din Hong Kong demonstrează împotriva unui proiect de lege impus parlamentului local de guvernul controlat de RP Chineză, în fruntea căruia se află Carrie Lam Cheng yuet-ngor. Conform textului de lege, guvernul din Hong Kong ar urma să se oblige să extrădeze suspecţi către ţări cu care provincia autonomă (după desprinderea de Marea Britanie, în 1997) nu are acorduri în acest sens, inclusiv către RP Chineză.

Este, acum, destul de greu de stabilit ce anume va provoca criza sistemică de încredere în China comunistă: faptul că nu poate rezista, pe termen lung, războiului comercial cu SUA, impus de preşedintele Donald Trump unor categorii de mărfuri, sau incapacitatea de a gestiona relaţia cu lumea liberă şi transparentă, compusă din chinezi, precum cea din Hong Kong.

O pace comercială cu SUA şi retragerea proiectului comunist de lege impus Parlamentului din Hong Kong ar conduce către serioase întrebări privind soliditatea puterii RP Chineze pe toate continentele lumii.

Publicitate electorală

Acum trei decenii, la 4 iunie 1989, guvernul comunist de la Beijing a ordonat reprimarea demonstraţiilor paşnice din piaţa Tienanmen. Zeci de mii de oameni au fost ucişi sălbatic, au fost răniţi, au fost arestaţi sau au dispărut pur şi simplu. Comunitatea internaţională nu a reacţionat atunci: se prăbuşeau, pe rând, regimurile comuniste din Europa iar sistemul mondial se reaşeza într-o lume fără URSS. Astăzi, represiunea din piaţa Tienanmen nu există în discursul politic şi istoric al RP Chineze: ca în orice regim totalitar, ceea ce nu se discută, nu există. Chiar şi numerele de telefon ale căror cifre finale sunt 4689 (data masacrului) au fost interzise.

Dezvoltarea economică fără precedent, bogăţia istorică asigurată unor segmente profesionale şi regiuni prin accelerarea reformelor şi încurajarea producţiei şi tehnologiei, au conturat pacea socială în China comunistă. Conturile tot mai consistente din bănci au anulat, pentru moment, contestarea unui regim politic totalitar. Cu toate acestea, crizele care se conturează, de la cele legate de situaţia economică, la cele de legitimitate, precum cele din Hong Kong, pot eroda masiv încrederea în autorităţile comuniste de la Beijing.

În plină criză politică în fosta colonie britanică, autorităţi de stat din RP Chineză au emis sentinţe ridicole în încercarea de a trimite acasă pe cei peste 30% din locuitorii Hong Kongului aflaţi pe stradă, în demonstraţii de protest. Un reprezentant al Adunării Naţionale a Poporului (Parlamentul comunist de la Beijing), Tam yiu-chung, care este deputat de Hong Kong, a declarat mass-media că „este o ruşine faptul că forţe străine s-au amestecat în problema proiectului de lege”. Atâta poate o putere cu aspiraţii mondiale, cum este RP Chineză, să contribuie la stingerea unei crize.

Trebuie amintit că, în 1997, când Marea Britanie a părăsit Hong Kong iar provincia a căpătat un statut autonom pentru următorii 50 de ani, în cadrul RP Chineze, între cele două părţi nu s-a negociat, nici semnat, un acord de extrădare.

Demonstraţiile din Hong Kong nu au nimic de-a face cu nevoile materiale. Teritoriu autonom din 1997, provincia este una dintre cele mai bogate teritorii din lume, cei 7,4 milioane de locuitori având standarde de viaţă cu mult peste media din Uniunea Europeană sau SUA, de pildă. Deci, protestul din Hong Kong, adresat de-a dreptul Beijingului, este o criză de încredere şi de legitimitate la adresa RP Chineze. Ceea ce este mai mult decât un simplu război comercial sau decât un refuz de a participa în proiectul geopolitic „Un Drum, O Centură”.

Şeful guvernului din Hong Kong a cerut oficial scuze pentru „lipsa unei dezbateri politice” asupra proiectului legii extrădării. La rândul lui, Beijingul nu doreşte să cedeze în adoptarea documentului de către parlamentul local: o astfel de înfrângere ar fisura încrederea în autoritatea şi puterea mondială insinuată pretutindeni. O execuţie sumară a demonstranţilor din Hong Kong, aşa cum s-a petrecut la 4 iunie 1989 în piaţa Tienanmen, este exclusă. RP Chineză nu ar putea rezista unei presiuni internaţionale ulterioare, indiferent câtă marfă ar exporta. Soarta Federaţiei Ruse, supusă sancţiunilor după ocuparea peninsulei Crimeea, este relevantă.

Hong Kong a dat şah Chinei comuniste, indiferent de soluţia politică viitoare în ceea ce priveşte legea extrădării. Iar RP Chineză, pusă în situaţia unei crize de legitimitate (cum o fi ca proprii tăi conaţionali să îţi spună că nu te doresc?), va fi obligată să caute soluţii. Cum ele, soluţiile, nu pot consta în containere de marfă, regimul politic de la Beijing va fi obligat să plătească. Nu în bani, ci în deschidere, transparenţă şi respectarea unor reguli minimale. E mult, e puţin?