Jumătate din ucrainenii refugiați la Constanța s-au întors sub bombardamente, în țara măcinată de război, sau și-au făcut bagajele și au plecat în altă țară cu programe de asistență mai consistente și mai ușor de accesat pentru ei, copiii și bătrânii lor.
Constanța a avut, de la începutul războiului, din 24 februarie 2022, și are în continuare, a doua cea mai mare comunitate de refugiați ucraineni din România, după București. Peste 20.000 dintre ei erau stabiliți în tot județul anul trecut, cei mai mulți de-a lungul litoralului, iar aproximativ jumătate dintre ei erau copii.
Astăzi, la aproape doi ani de război, jumătate din comunitate s-a dizolvat, după ce în jur de 10.000 din refugiați au preferat să se întoarcă în Ucraina sau să se orienteze spre vestul Europei. De ce?
Când refugiații nu mai ”produc” cât turiștii și chiriașii obișnuiți
Anul trecut, ucrainenii ”produceau” mai mulți bani decât chiriașii sau turiștii obișnuiți, atât pentru micii întreprinzători, cât și pentru hotelierii care și-au ținut unitățile deschise și în afara sezonului estival.
Politica statului român a fost controversată și îndelung dezbătută în spațiul public pentru că guvernul a decis să acorde câte 50 de lei fiecărui ucrainean pentru o zi de cazare și câte 20 de lei pentru hrana zilnică, fără a impune minime condiții de integrare.
Acest lucru a ajutat ucrainenii să-și găsească rapid un loc unde să se stabilească imediat după ce au trecut granița în România. O mamă cu doi copii ”însemnau” o chirie lunară de 4500 de lei, adică de cel puțin două ori mai mult decât chiria lunară obișnuită pentru un apartament de două camere sau o garsonieră într-un cartier bun al Constanței.
Așa s-a ajuns ca pe cele mai importante site-uri de închirieri imobile să apară o categorie specială (”Help UA/Ajutor Ucraina”), cu zeci de mesaje noi care apăreau zilnic și care anunțau ”închiriere gratuită” de apartamente, vile turistice sau case, în cadrul programului 50/20.
De fapt, cazarea nu era gratuită, ci decontată de Guvernul României cu bani de la UE. Industria de imobiliare din spatele refugiaților ucraineni a funcționat cu atât mai profitabil cu cât mai mare era numărul de ucraineni găzduiți de un singur proprietar.
Se explică astfel și de ce hotelurile și pensiunile au fost cele mai numeroase unități pe lista cu spații de cazare a Prefecturii Constanța, care gestiona situația pe litoral. Din cele aproximativ 300 de unități dispuse să primească refugiați ucraineni anul trecut, 50% erau unități de cazare care funcționau anterior cu precădere în sezonul estival, iar mare parte dintre acestea erau concentrate în Mamaia, Mamaia Nord și Năvodari. Tot în aceste zone era concentrată și cea mai mare comunitate de ucraineni (și în cartierele constănțene limitrofe stațiunii).
Un efect imediat al acestei ”afaceri” și care a afectat populația autohtonă a fost faptul că piața chiriilor a fost influențată masiv de refugiații care erau mai „convenabili” pentru proprietarii de imobile. Aceștia din urmă au crescut semnificativ și artificial prețul locuințelor pentru celelalte categorii de chiriași.
Schimbarea bruscă a programului de ajutor
Începând cu luna mai 2023, statul român a schimbat brusc și radical regulile de acordare a ajutorului pentru cazarea și hrana ucrainenilor. Și-a argumentat decizia spunând că ucrainenii îl ”costă” zilnic peste 350.000 de euro și că doar în 2022 a cheltuit aproape 130 de milioane de euro, în timp ce ucrainenii nu s-au integrat în societate, doar 5000 dintre ei găsindu-și loc de muncă și doar 4000 de copii fiind înscriși în școli și grădinițe.
Astfel, de la 4500 lei lunar pentru chirie, o mamă cu doi copii a început să primească 2000 de lei (cât o chirie obișnuită într-un cartier bun al Constanței) și doar pentru 4 luni. Pentru a primi în continuare banii, ucrainenii au fost nevoiți să se angajeze și să își înscrie copiii la școală.
Așadar, în primele patru luni consecutive, conform Hotărârii nr. 368 din 26 aprilie 2023, ucrainenii primesc:
- 750 lei/lună pentru persoana singură;
- 2.000 lei/lună pentru o familie;
- 600 lei/lună pentru fiecare persoană pentru cheltuieli de hrană;
Iar ajutorul financiar din a cincea lună constă în:
- 750 lei/lună pentru persoana singură;
- 2.000 lei/lună pentru o familie;
- Toate detaliile despre noile condiții de ajutorare a refugiaților ucraineni, aici.
Dar cum nu au fost condiționați încă de la început să învețe limba, să își găsească un loc de muncă sau să își înscrie copiii la școală pentru a stimula procesul de integrare, după un an de stat în România ucrainenii au preferat fie să caute un alt stat care asigură condiții mai laxe pentru primirea ajutorului financiar lunar, fie să se întoarcă acasă, în Ucraina, cu riscul războiului. De ce?
- Notă: Întoarcerea în Ucraina este explicată parțial și de faptul că schimbarea regulilor a avut loc în primăvară, la începutul sezonului cald, când ziua crește, noaptea se micșorează, temperaturile sunt ridicate, întreruperile de curent nu mai reprezintă o problemă majoră, contraofensiva ucraineană abia începuse și se anunța promițătoare, iar războiul, deja de uzură, părea mai ușor de suportat, odată ce răul se banalizase în mentalul colectiv ucrainean.
De cinci ori mai mulți copii înscriși la școală, dar printre cei mai puțini din Europa Centrală și de Est
Noul sistem de sprijin financiar al refugiaților ucraineni din România este foarte rigid pentru că leagă primirea ajutorului de la stat de găsirea unui loc de muncă, dar nu ia în calcul problemele practice ale refugiaților care vor să intre pe piața muncii, arată un alt studiu, de data aceasta realizat de Expert Forum și citat de RFI.
Profilul cel mai des întâlnit în rândul refugiaților este de femeie activă cu copii sau cuplu de bătrâni. Femeile care își caută de lucru nu se lovesc doar de bariera limbii, ci și de găsirea unui loc pentru copii în grădinițe sau în școli, mai arată RFI.
Apoi, clasele în limba ucraineană sunt puține și, cel mai des, înscriși ca audienți, copiii stau ore întregi pe tablete în timp ce în jurul lor au loc activități într-o limbă pe care nu o înțeleg, mai arată studiul.
Cu toate acestea, 40% dintre refugiații ucraineni lucrează online la locurile de muncă din Ucraina, iar între 10%-16% din restul refugiaților și-au găsit deja de muncă în România.
Sorin Ioniță, de la Expert Forum, a detaliat pentru RFI situația complicată în care se află mamele ucrainene care s-au trezit peste noapte condiționate de un loc de muncă aici pentru a putea rămâne în România:
- ”Clase mixte există, dar sunt puține, iar în grădinițe problema e și mai mare… știți că sunt municipii unde nici românii nu au loc, stau părinții cu noaptea în cap la coadă să prindă loc în grădinițe, deci e o problemă reală de lipsă de spații în anumite locuri, iar femeile ucrainene petrec mai mult timp să descâlcească această problemă. Așadar cum poate ea să se ducă să se angajeze full time? Că asta este, s-a creat un sistem foarte rigid care a impus aceste condiționări.. nu-i permitem să găsească un contract absolut legal, part time, de exemplu. Sau sunt tinere ucrainence care s-au angajat pe contracte de internship plătit… internshipul plătit, după legea nouă românească, poartă pe el și CAS și toate asigurările sociale, deci toate se plătesc și sunt vechime în muncă dacă ești român. Dar ucraineanului care s-a angajat legal cu un asemenea contract, nu îi recunoaște chestia asta și o să-i retragă sprijinul pentru cazare că nu-l consideră contract de muncă. Deci tot felul de aberații mărunte, care le complică lor viața, de ce? Numai din faptul că lucrurile nu au fost bine coordonate, deci noi nu avem în momentul de față un mister sau miss Ucraina la nivelul Guvernului României, adică un coordonator al problemelor refugiaților ucraineni care să discute cu toate instituțiile, tot ce am discutat noi acum”, a explicat Sorin Ioniță la RFI.
Totuși, o analiză Europa Liberă arată că schimbarea regulilor pentru ajutorul cazare/masă a dus la mărirea substanțială a numărului de copii ucraineni care învață în școlile din România în anul 2023-2024, comparativ cu 2022-2023: De la 5000 la 25.000, conform lui Pablo Zapata, reprezentantul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) în România. Este vorba de ucrainenii care au decis, chiar și cu schimbarea regulilor pentru ajutor, să rămână în România.
Până anul acesta, România integrase în școlile sale un număr mic de elevi refugiați din Ucraina comparativ cu alte țări din Centrul și Estul Europei, elevi care s-au lovit de multe obstacole, pe lângă bariera majoră a limbii, potrivit datelor agregate într-un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), citate de EduPedu.
Altfel spus, România anunță măsuri pentru a-i ajuta să depășească această barieră structurală, dar nu și pentru a-i sprijini în fața altor obstacole, precum lipsa resurselor de învățare. Raportul menționează că în România au fost integrați, în anul școlar 2022-2023, 1.700 de elevi ucraineni la nivelul școlii primare și circa 1.500 la nivelul învățământului secundar, cei mai mulți în gimnaziu.
”Comunitatea s-a înjumătățit și pe fondul scăderii suportului general, al statului și al donatorilor”, arată coordonatorul World Vision la Constanța
Răzvan Cătălin Nicola, coordonatorul World Vision la Constanța (unul dintre ONG-urile cu care colaborează Guvernul României și care primește refugiați în România), a explicat într-un interviu pentru Info Sud-Est cum și de ce s-a înjumătățit comunitatea de refugiați ucraineni în al doilea mare pol din țară.
El explică faptul că scăderea suportului comunitar de orice fel a avut un rol major:
”Nu e vorba doar de evoluția războiului, ci și de scăderea suportului comunitar, pentru că donatorii au redus intervenția, orientându-se și spre alte zone din lume unde sunt conflicte, unde există diferite cauze sociale, care necesită suport (…). Suportul general s-a diminuat”, explică reprezentantul World Vision la Constanța.
Nicola mai explică faptul că majoritatea ucrainenilor au epuizat resursele financiare pe care le aveau, iar Guvernul a reușit să plătească restanțele din lunile mai și iunie abia în luna octombrie.
”S-au obișnuit cu ideea că războiul acesta va dura foarte mult timp și își caută acum o locație permanentă în care să locuiască, adică o țară mai prietenoasă, cu mai multe oportunități pentru ei. Sau unii se întorc în Ucraina, să locuiască în zone mai sigure ale țării, partea de nord-vest de exemplu, zonele mai apropiate de Polonia, unde se simt mai protejați, fiind și graniță NATO”.
Din datele World Vision, 60-70% din ucrainenii refugiați la Constanța se întorc în zona Odesei, care este bombardată frecvent, însă revin în România în sezonul rece și așa se explică și fluctuațiile de populație. De-aici și impresia unei părți a autohtonilor cum că ”refugiații nu sunt refugiați, se plimbă toată ziua ca în vacanță” (Vezi detalii, aici).
”Nu mai poți ține evidența acestor cazuri și numere, dar în general aș spune că jumătate se întorc înapoi acasă, iar cealaltă jumătate se îndreaptă către țări din Occident. Avem un număr de beneficiari care își anulează protecția temporară din România pentru a beneficia de protecție temporară în alte state ale Europei, cum ar fi Germania, Italia, Spania, țări unde regimul de protecție a refugiaților este mult mai bine pus la punct (…) Jumătatea care pleacă mai mult spre vest pleacă în căutarea unei reședințe permanente sau de lungă durată”, mai explică Răzvan Nicola.
„Sincer, nu mai avem niciun interes să-i ținem”. Cum a îngreunat statul viața ucrainenilor pentru că nu a plătit la timp chiriile și hrana
Staul român a îngreunat viața refugiaților ucraineni în România de două ori și a reușit să o facă simultan:
În momentul în care statul a schimbat regulile de acordare a ajutorului (mai 2023) și a scăzut și valoarea lui, făcându-i pe ucraineni ”neatractivi” pentru speculanții imobiliari, guvernul avea deja restanțe la plata programului 50/20 încă din anul 2022 (!).
Altfel spus, ucrainenii deveniseră deja persoane non-grata pe piața imobiliară pentru că statul român uitase de ei. În aceste condiții, a fost de ajuns ca banii puși la dispoziție pentru ucraineni să se reducă semnificativ pentru ca proprietarii de imobile să se reorienteze spre cele două tipare de chiriași consacrate: ”pe termen lung” sau ”de sezon” și, evident, ”nu străini, pentru că fac probleme”.
Un reportaj știrileprotv.ro arată că după schimbarea regulilor de ajutor a ucrainenilor pe site-urile de specialitate se precizează în anunțurile de închiriere că ”nu sunt acceptaţi străini”, iar agenții imobiliari susțin că proprietarii își doresc chiriași care să rămână în locuință pentru o perioadă mai lungă de timp, în timp ce ucrainenii au asigurată chiria doar pe primele 4 luni.
Proprietarii apartamentelor spun că nu mai este rentabil să le închirieze lor: „Sincer, nu mai avem niciun interes să-i ținem. Au termen de eliberare apartamente luna asta, 15 mai, preferăm să închiriem pe sezonul estival, ca să nu mai avem probleme”, spunea un proprietar citat de știrileprotv.ro înainte de începutul sezonului estival din acest an.
Două investigații din septembrie și noiembrie ale Context.ro arată cum Statul român a uitat de refugiații ucraineni și de proprietarii care i-au găzduit și cum guvernul a ajuns să aibă ajutoare restante încă din anul 2022, la pachet cu haosul birocratic și lipsa de transparență aferente.
Pe de altă parte, Context.ro a arătat cum guvernul nu a folosit banii europeni destinați refugiaților, deși o putea face: În loc să deconteze hrana și cazarea ucrainenilor, autoritățile se chinuiau, în februarie 2023, să cheltuiască fondurile europene ale ucrainenilor pe măști de protecție pentru elevi sau alte achiziții legate de pandemia care s-a încheiat în 2022.
I-am căutat. Nu mai sunt
De la începutul războiului din Ucraina, Info Sud-Est a publicat constant analize, reportaje și investigații despre refugiații ucraineni, cum încearcă să se integreze, despre banii alocați lor și, mai ales, ne-am aplecat asupra mărturiilor și amintirilor din război și de aici.
Am vorbit, cu acordul și în prezența părinților, cu copiii care au fugit din calea bombelor și am înțeles ce traume adânci înfipte au rămas în ochii, timpanele și adâncul pieptului de 4, 5, 8, 9, 10, 11, 12 sau 16 ani. Ne-am întâlnit cu Lisa, Makar, Matfii, Nikita, Kassia, Lev, Reizel, Artem, Elyzaveta, Andrii și cu părinții sau rudele lor.
Am mers să vedem cum arată locurile amenajate de ONG-uri la Constanța, unde se joacă sub atenția unui psiholog, unde încearcă să învețe limba română, să socializeze și să facă activități specifice vârstei pentru ca mințile lor să antreneze altă realitate decât cea pe care au lăsat-o acasă brusc și brutal.
Apoi, am vrut să refacem poveștile lor la aproape doi ani de război, să vedem dacă, cine, cum și cât s-a adaptat aici, în ”Odesa din România”, cum spun ei Constanței, cum se simt copiii la școală și dacă mamele lor au reușit să spargă barajul de comunicare și să găsească un loc de muncă stabil.
Numerele lor de telefon românești nu mai erau alocate, multe dintre conturile de Telegram au fost șterse, la ONG-urile cu care țineau legătura și de unde luau ajutoare din donații n-a știut nimeni să ne indice informații recente despre ei, la locurile de cazare unde știam că erau stabiliți nu i-am mai găsit. Am încercat aproape două luni să dăm de ei, toți au fost imposibil de contactat.
Poate își spun poveștile din nou și din nou reporterilor din alte și alte locuri, poate se adăpostesc în vreun subsol din Odesa, Vinița sau Nikolaev sau poate pur și simplu au dispărut, pentru o perioadă sau de tot.
În urma lor a rămas ceea ce comunitățile de refugiați lasă mereu pe drumul lor de salvare din calea genocidului. Ucrainenii decimați de ruși, polonezii de naziști, armenii de otomani, toți s-au salvat în ultimul secol prin Dobrogea, cel mai scurt drum spre salvare, iar în fuga lor spre mai bine fiecare a lăsat moștenire cel mai de preț lucru pentru memoria și istoria unui loc: trauma și mărturia.
Material realizat cu sprijinul unei burse din cadrul proiectului „Înțelege ca să ajuți. Perspectiva refugiaților ucraineni în media” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
